Lecția de tipul atelier de creație

Tradițional, descoperirea talentului, aptitudinilor literare ale elevilor se realizează în cadrul cercurilor de creație, pe care le frecventează, de regulă, doritorii, în funcție de interesele lor, alteori, membrii fiind selectați de către profesor în urma observațiilor, sondajelor de opinie, recomandărilor etc. Forma de bază pentru activitatea în cerc este ședința de lucru, în procesul căreia se fac recenzii de carte, se dezbat anumite probleme de natură teoretico-literară sau estetică și, în mare parte, sunt discutate creațiile elevilor. Obiectivul-cadru urmărit de profesor, așa cum menționam mai sus, constă în descoperirea și îndrumarea talentelor.

Cât privește lecția-atelier de creație, ea se deosebește de cerc atât din punctul de vedere al scopurilor urmărite, cât și din cel al subiecților implicați, al modului de organizare și de desfășurare. Or, conform unei încercări de definire, considerăm lecția-atelier de creație drept formă de activitate, în cadrul căreia elevii asimilează cunoștințe noi sau le consolidează pe cele însușite, prin producerea de către ei înșiși a unor texte literare sau pseudoliterare, în funcție de conținuturile curriculare și de obiectivele trasate de către profesor. Deosebirea esențială dintre acest tip de lecție și cea clasică trebuie căutată în fundamentul teoretic al celei dintâi și, în primul rând, în principiile care fac posibile organizarea și desfășurarea acesteia și anume: a) caracterul metaforic al limbajului poetic; b) valorificarea subiectului receptor/creator; c) unitatea imaginației cu intelectul; d) imaginația ca principiu al libertății; e) ludicul ca element al creației; f) valoarea educațională imanentă a poeziei; g) principiul asociației; i) creativitatea – calitate prezentă la diferite niveluri de competență.

Orice lecție, inclusiv cea atelier de creație, în funcție de obiectivele urmărite, de modul de concepere și de realizare a ei, poate fi de mai multe subtipuri: a) lecția-atelier de creație de asimilare a noilor cunoștințe; b) lecția-atelier de creație de consolidare a cunoștințelor deja asimilate; c) lecția-atelier de creație de înțelegere a cunoștințelor; d) lecția-atelier de creație de evaluare a cunoștințelor achiziționate; e) lecția-atelier de creație de formare a deprinderilor de elaborare a unor compoziții școlare.

Indiferent de subtipul lecției-atelier de creație, ceea ce o particularizează este algoritmul de asimilare-consolidare-evaluare a cunoștințelor. Or, dacă în cazul unei lecții tradiționale, comunicarea/asimilarea/înțelegerea/consolidarea cunoștințelor noi se realizează, de regulă, pe baza manualului (rezolvare de exerciții, lectura materiei etc.), a unor prelegeri/prezentări a conținuturilor de către profesor în fața clasei sau programări concepute, elevului atribuindu-i-se rolul de ascultător, în cel mai bun caz, de partener de dialog al profesorului, în cadrul acestei forme netradiționale de organizare a activității, grație unor strategii care solicită imaginația, capacitățile creative, asimilarea-consolidarea-evaluarea materiei se face exclusiv pe cale creativă, operațional-constructivistă și deductivă: elevii creează texte conform cerințelor impuse, le analizează, descoperă formațiuni/elemente noi, compară, deduc, formulează concluzii, apelând în așa mod la diferite operații ale gândirii: comparația, analiza, inducția, deducția etc. Cercetătorul român Ioan Cerghit, referindu-se la instruirea de tip operațional, scotea în evidență mai multe note specifice, dintre care menționăm următoarele, valabile pentru modelul nostru de lecție-atelier de creație: a) elevul este pus în situația „să facă” pentru „a ști”, construind și valorificând structuri operaționale pe care le deține și le dobândește; b) acțiunii i se atribuie un rol prioritar, elevul (subiectul epistemic), în procesul ei, interacționând cu obiectul (cunoașterea/conținuturile incluse în curriculum, manuale) pentru a-l cunoaște și a-l transforma; c) cunoașterea este construită prin activarea operațiilor și acțiunilor mentale determinate genetic și socio-pedagogic; d) activitatea didactică este concepută pe bază constructivistă; e) sunt utilizate metode generativ-structurale active, capabile să dea naștere „conflictelor cognitive” (Cerghit 2002: 95-96).

Cât privește lecțiile-atelier de creație literară, indiferent de tipul acestora – asimilare, recapitulare, înțelegere, evaluare, pot fi organizate, în funcție de tipul de activități creative și de metodele utilizate ca: lecție-atelier de creație cu caracter de joc, lecție-atelier de creație de scriere creativă, lecție-atelier de creație de calchiere a unor structuri poetice, lecție-atelier de creație pe baza asociativității gândirii, lecție-atelier de creație de stimulare a gândirii laterale, lecție-atelier de creație bazată pe exerciții creative etc. Toate aceste variante au la bază următoarele caracteristici ce le apropie: a) elevii sunt puși, indiferent, dacă e vorba despre lecție de asimilare, de consolidare, de evaluare, în situația de a crea; b) profesorul nu mai are statutul de informator, transmițător de noi conținuturi, ci de moderator al activității elevilor; c) elevii nu se află în ipostaza unor receptori pasivi, ci își asumă în mod conștient rolul de subiecți care nu numai comunică, dar care se și comunică; d) asimilarea noilor cunoștințe se realizează contrar algoritmului clasic, în cazul lecției-creație aceasta urmând traseul „creație – autoidentificare – emitere de ipoteze – identificare – definire – consolidare”, care, conform cercetării lui C. Șchiopu, și-a demonstrat prioritățile în practica educației literar-artistice (Șchiopu 2016). Deosebirea dintre variantele respective este determinată de forma de activitate pentru care optează cadrul didactic: jocul de creație, scrierea creativă, rezolvarea unor exerciții de gândire asociativă etc. Chiar dacă lecția-atelier de creație se înscrie în categoria formelor netradiționale de activitate, totuși și în cadrul acesteia putem distinge câteva etape de lucru, de care trebuie să se țină cont: a) crearea propriu-zisă a textelor conform sarcinilor formulate de profesor, declanșatoare de imaginație, gândire asociativă, creativitate; b) lectura de către elevi a textelor create de ei; c) identificarea în textele create a unor elemente, structuri noi sau deja studiate, care vizează materia ce urmează a fi asimilată/consolidată/evaluată; c) discuții cu privire la caracteristicile structurilor, elementelor identificate; d) definirea conceptelor; e) formularea concluziilor privind elementele, structurile identificate.

Pornind de la supozițiile enunțate, propunem câteva tipuri de lecții-atelier de creație (de asimilare, consolidare, evaluare a cunoștințelor, deprinderilor), în funcție de scop, obiective, unitatea de conținut/conținutul propriu-zis, clasă.

Lecția nr. 1:

Tipul lecției – atelier de creație: de consolidare a cunoștințelor (clasa a V-a).

Tema: Genul substantivelor

Scopul: Să recunoască și să deosebească substantivele conform genului căruia aparțin.

Obiective operaționale: O1 – să argumenteze genul substantivelor; O2 – să elaboreze structuri, texte utilizând substantive de diferite genuri; O3 – să manifeste interes de cunoaștere, implicare în activitățile propuse.

Metode: Exercițiul de imaginație, Jocul didactic, Povestea numelui.

Forme de activitate: individuală/ în perechi/ frontală

Procedura de desfășurare:

Activitatea nr 1: a) imaginarea unui răsărit de soare; b) alcătuirea unei liste din 8-10 substantive care să facă parte din câmpul lexical al acestui fenomen; c) scrierea unui text din patru enunțuri în baza substantivelor din lista alcătuită; d) gruparea substantivelor din listele elevilor în funcție de genul căruia aparțin; e) argumentarea genului substantivelor; f) formularea concluziilor privind genul substantivelor.

Activitatea nr. 2: a) scrierea în formă de anagramă a 1-3 cuvinte de genuri diferite (ex: patrie, părinte, popor); b) definirea cuvântului scris pornind de la fiecare literă a acestuia (ex: patrie = popor, armonie, triumf, respect, icoană, elogiu); c) determinarea și argumentarea genului substantivelor din definiția obținută; d) formularea concluziei.

Activitatea nr.3: a) scrierea prenumelui elevului în formă de anagramă (ex. Ion); b) scrierea unui cuvânt/desenarea/decuparea unei imagini pentru fiecare dintre literele prenumelui (ex.: Ion: iepure, ou, nasture); c) inventarea unei povești a numelui folosind toate cuvintele, imaginile desenate;

d) analiza substantivelor utilizate din perspectiva genului; e) formularea concluziilor.

Activitatea nr. 4: a) alegerea unei teme propuse de colegul de bancă (ex: Interiorul casei); b) scrierea a 4-6 cuvinte din câmpul lexical al temei respective, în care una și aceeași literă să se găsească în diferite poziții (ex: ușă, dulap, „orologiu”, plapumă etc.); c) determinarea câștigătorului; d) analiza substantivelor din perspectiva genului; e) formularea concluziei.

Activitatea nr. 5: a) alcătuirea unei liste din 5-6 substantive din câmpuri lexicale total diferite (broască, pantaloni, pâine, pastile, rachetă); b) alcătuirea unei știri trăsnite folosindu-se toate substantivele respective; c) analiza substantivelor din perspectiva genului; d) formularea concluziilor.

Lecția nr. 2:

Tipul lecției – atelier de creație: de asimilare a cunoștințelor

Tema: Modul condițional al verbului

Scopul: să cunoască formele și timpurile modului condițional.

Obiective operaționale: O1 – să identifice în enunțuri/texte verbele la modul condițional; O2 – să identifice formele de prezent și trecut ale modului condițional; O3 – să creeze texte, enunțuri cu verbe la modul condițional; O4 – să manifeste interes, implicare activă în activitățile lecției; O5 – să exprime atitudini.

Metode: textul calchiat, compararea.

Forme de activitate: individuală, în perechi, frontală.

Activitatea nr. 1: a) alcătuirea a 10 perechi de cuvinte ce exprimă raportul „parte-întreg” (ex: „soare- rază”); b) includerea a 3-4 perechi în structura propusă de profesor: Dacă tu ai fi soarele, eu aș fi raza, Dacă tu ai fi _________, eu aș fi _______; c) scrierea la finalul textului a unui cuvânt/sintagmă/ enunț, care să întregească/să încheie discursul; d) intitularea, printru-un cuvânt/sintagmă, a textului; e) lectura și discutarea textelor create; f) analiza formei verbului (ce exprimă?); g) formularea concluziei.

Activitatea nr. 2: a) modificarea textului scris sau crearea altuia, folosindu-se diferite forme de persoane și număr (dacă eu…. – tu …., dacă el…. – ea…., dacă noi – voi…., dacă ei… – ele.); b) analiza formelor verbale din textul modificat; c) formularea concluziilor privind formele verbului la condițional prezent;

Activitatea nr. 3: a) modificarea textului scris/crearea altuia conform următoarei structuri:

Dacă tu ai fi fost soarele, eu aș fi fost raza,

dacă el ar fi fost ______________, ea ar fi fost __________,

dacă noi am fi fost ____________, voi ați fi fost _________,

dacă ei ar fi fost ______________, ele ar fi fost __________; b) analiza formelor verbului auxiliar din structurile respective; c) formularea concluziilor privind timpurile modului condițional.

Activitatea nr. 4: a) transformarea distihului într-o terțină sau catren, conform propriei sensibilități și opțiuni (rima nu este obligatorie): Dacă ploaia s-ar opri/ Și din cer n-ar mai cădea lacrimi,/ …; b) lectura variantelor și discutarea lor (stări sugerate, modalități artistice de exprimare etc.); c) analiza formei verbelor și identificarea modului și a timpului; d) formularea concluziei.

Lecția nr. 3:

Tipul lecției-atelier de creație: de evaluare a cunoștințelor, deprinderilor asimilate/formate

Tema: Figuri de stil: personificarea, epitetul, comparația, metafora.

Scopul: evaluarea cunoștințelor și deprinderilor elevilor

Obiective operaționale: O1 – să demonstreze cunoștințe; O2 – să utilizeze cunoștințele asimilate în rezolvarea unor sarcini; O3 – să argumenteze propriile variante de răspuns, O4 – să redacteze texte.

Metode: jocul figurilor de stil, brainstorming-ul frontal, exercițiul de reconstituire.

Forme de activitate: individuală, în perechi.

Activitatea nr.1 (apud Șchiopu 2009: 67-68): a) completarea spațiilor libere cu cuvinte conform cerințelor: adverbe de loc: ________; substantive neînsuflețite ce denumesc obiecte, stări, acțiuni etc. __________; verbe la pers. III, sg., ce exprimă acțiuni umane: _________; adverbe de mod: _________; b) alcătuirea a patru enunțuri folosindu-se câte un cuvânt din fiecare șir conform structurii: adv. loc+ subst. + vb. + adv. mod; c) identificarea în enunțurile create a figurii de stil obținute și argumentarea ei; d) formularea concluziei.

Activitatea nr 2: a) completarea spațiului liber dintr-un șir de versuri extrase din diferite opere, conform propriei sensibilități și înțelegeri ale elevului; b) reconstituirea în versurile respective, prin consultarea sursei, a elementului cu care se compară ceva/cineva (ex.: „S-a dus Pann, fiul Pepelei, cel isteț ca _______ (Epigonii de M. Eminescu);
c) discutarea variantelor elevilor și a scriitorului; d) identificarea figurii de stil în versurile respective, explicarea mecanismului de formare; e) formularea concluziei.

Activitatea nr. 3

a) completarea spațiilor libere ale textului cu variante proprii:

În lipsa ta am tot iubit pădurea,

Dar m-a respins cu vânturi și cu ploi.

În lipsa ta ieșisem în câmpie,

Dar ________________________.

În lipsa ta ____________________,

Dar _________________________

Și-am plâns durut, cu lacrimi mari, perechi.

b) lectura și analiza variantelor elevilor din perspectiva stărilor sugerate, a modalităților artistice de exprimare utilizate de ei; c) identificarea, în propriul text, și argumentarea figurilor de stil; d) formularea concluziilor.

Activitatea nr. 4: a) descrierea, în 5-6 enunțuri, a portretului fizic al unei persoane cunoscute (coleg, prieten, frate, părinte etc.); b) rescrierea portretului prin folosirea diverselor figuri de stil (ex.: „ochi albaștri ca...”, „buze roșii ca...”, „surâs misterios” etc.); c) compararea celor două variante; d) identificarea figurilor de stil utilizate în varianta rescrisă și argumentarea lor; e) formularea concluziilor privind rolul figurilor de stil într-un text.

După cum lesne se poate observa, sistemul activităților din cadrul acestor lecții-atelier de creație este ordonat didactic, răspunzând principiilor ce stau la baza formării unei personalități creative, inventive. Structurate pe câteva domenii aferente educației literar-artistice și educației lingvistice (creație, lectură, înțelegere, scriere, comunicare), activitățile și oportunitățile de învățare din cadrul acestor lecții, de fapt, reflectă structura propriu-zisă a activității umane. Înseși metodele de lucru utilizate, determinate de aceleași principii, ordonează, la rândul lor, activitățile de învățare. Exercițiile de reconstituire, de stilizare, de scriere creativă, de decodare, de identificare prin asociere, de analiză, de evaluare, de improvizare etc. sunt un prilej de explorare a gândirii laterale a elevilor, care este direct legată de scrisul creativ, acesta din urmă – element definitoriu al lecției-atelier de creație. Având drept obiectiv generarea de idei și modele noi, la soluțiile unanim acceptate și ușor recunoscute, gândirea laterală, restructurează modelele vechi, combate clișeul, puterea obișnuinței, lanțul convențiilor, care rețin omul pe tărâmul banalității. Edward de Bono, psiholog maltez, fondator al teoriei despre gândirea laterală, susținător al predării gândirii ca materie în școli, afirma legătura strânsă dintre gândirea laterală și creativitate și în același timp remarca diferența dintre acestea (De Bono 2019). Or, în viziunea savantului, creativitatea descrie, de obicei, un produs, un rezultat, iar gândirea laterală – procesul, care poate fi învățat. De fapt, această idee a lui Edward de Bono definește, în mare măsură, lecția-atelier de creație și activitățile din cadrul ei, care se axează nu pe produsul final (textul creat, ce ar corespunde rigorilor artei), ci pe procesul de elaborare a lui/textului. Inspirația, experiența, înțelegerea, intuiția, strâns legate de gândirea laterală, au efecte deosebite asupra modului de desfășurare a procesului de descoperire/de învățare. Lucia Faiciuc, sintetizând diversele orientări și teorii din literatura de specialitate în care este abordat fenomenul intuiției, menționează următoarele efecte ale acesteia: a) efectul completării unei scheme; b) efectul reformulării problemei; c) efectul depășirii blocajului mental; d) efectul selectării codului potrivit; e) efectul identificării unor probleme analoage; f) efectul unei atitudini de căutare a noului, a neașteptatului; g) efectul unor strategii de observare a invarianților din eșecurile repetate în cursul rezolvării; h) efectul construirii unui model mental; i) efectul structurării sistemului de prelucrare a informației; j) efectul modului specific de comportare a sistemelor creative (Faiciuc 1998: 72-110). Existând în stare latentă la fiecare om, intuiția trebuie trezită și amplificată și ca urmare ea va putea conferi din plin creativitate și înțelegere a aspectelor problemei ce urmează a fi soluționată de către elevi. Întrucât în contextul lecției-creație sunt solicitate, așa cum am remarcat, imaginația, creativitatea, gândirea laterală și, nu în ultimul rând, intuiția elevilor, proiectarea și desfășurarea ei trebuie să satisfacă sau cel puțin să țină cont de dezideratele ei, asupra cărora ne-am expus în acest studiu.

Bibliografie:

Cerghit 2002 = Cerghit I., Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri și strategii, București, Aramis, 2002.

De Bono 2019 = De Bono E., Gândirea laterală, București, Curtea Veche Publishing, 2019.

Faiciuc 1998 = Faiciuc L., E. Bono. Un posibil model de interacțiune a factorilor din domeniul științelor socioumane, Cluj-Napoca, Argonaut, 1998.

Șchiopu 2009 = Șchiopu C., Metodica predării literaturii române, Chișinău, 2009.

Șchiopu 2016 = Șchiopu C., Metodologia educației literar-artistice. Teza de dr. hab., Chișinău, UPS „I. Creangă”, 2016.