Reconfigurarea demersului didactic în contextul învățării la distanță

Contextul social-pandemic a impus ca tehnologiile informaționale și rețeaua Internet să devină instrumente de lucru indispensabile pentru mediul educațional, având un rol formativ și social în procesul didactic. Necesitatea preocupării și integrării acestora în procesul de instruire este oferită chiar și de UNESCO, care a subliniat câteva repere conceptuale în acest sens: „Aplicarea judicioasă a RED (Resurselor Educaționale Deschise), în combinații cu metodologii pedagogice adecvate, obiecte de învățare bine proiectate și o diversitate a activităților de învățare, pot oferi o gamă largă de opțiuni pedagogice inovatoare, pentru a angaja profesorii, elevii și studenții să participe mai activ la procesele educaționale și să devină creatori de conținut” (Recommendation 2019: 2-3) cu caracter deschis și liber accesibil.

În această ordine de idei, trebuie menționat faptul că principala provocare a calculatorului și internetului o reprezintă crearea unui mediu propice, ergonomic adecvat, motivant și relativ nestresant pentru studiere. Prin urmare, noile tehnologii au un rol pregnant în tranziția de la mediul de învățare obișnuit, cu prezența fizică în sala de clasă, la cel desfășurat la distanță. Mai mult decât oricând, este impusă necesitatea stringentă a asigurării unui climat de lucru bazat pe încredere, pe motivație tonică, explicit pozitivă, pe aprecierea progreselor, a unor rezultate merituoase, poate chiar performanțe individuale în rezolvarea sarcinilor școlare.

Platformele digitale redefinesc rolurile profesorului și ale elevului, situându-i într-o clasă virtuală. Or, în această situație, volens-nolens, apar noi abordări didactice și noi strategii în demersul educațional, în sens novator și constructiv. Activitatea elevului se modifică, în special, din perspectiva implicării, întrucât profesorul se află la distanță, iar monitorizarea efortului și a motivației intră în sarcina cadrului didactic mai mult decât de obicei. Elevului, în această situație, îi trebuie inculcată ideea asumării conștiente a faptului că predarea și învățarea în mediul online îl obligă să se implice în mod responsabil în propria formare. În acest sens, și rolul profesorului suferă schimbări: acesta devine un manager al activității de învățare a elevilor, un coordonator, un moderator și, în același timp, tutorele și administratorul platformei digitale.

Predarea este un efort moral (Hansen 1998: 55), prin urmare, profesorii devin acei reprezentanți care gestionează situații de factură moralizatoare și trebuie să creeze/mențină o stare de bine, prin relaționarea cu diferiți actori (elevi, colegi, părinți). Înainte de a vorbi despre o conexiune de predare/învățare/evaluare, relația dintre profesor și elevi este una morală. Așadar, modalitățile de răspuns ale profesorilor în fața evenimentelor de la școală „trebuie să treacă prin filtrul etic” (Ghiațău 2020: 59).

În aceste condiții de învățare, cunoașterea ca atare nu mai rămâne un bagaj ideatic de cuprins, ci un edificiu de construit prin tatonare, explorare, inventare, colaborare. Deși mediul virtual depășește schemele clasice ale unei comunicări-standard, în niciun caz acesta nu poate substitui parcursul clasic de achiziție a unor instrumente culturale, de învățare umană, de socializare și interacțiune interpersonală. A învăța doar din mediul virtual, a-l fetișiza, a face din acest reper principala cale de culturalizare, dând la o parte ceea ce e necesar până acolo, e prea puțin, e simplist, chiar periculos (Cucoș 2020: 257).

Unul dintre cele mai dificile impedimente cu care s-a confruntat cadrul didactic, în asigurarea continuității demersului instructiv-educativ, a fost precara familiarizare cu instrumentarul digital. Este bine cunoscut faptul că nivelul abilităților digitale ale profesorilor variază, iar integrarea acestora în desfășurarea orelor a devenit un factor inhibitor.

În mod cert, este dificilă o inventariere a celor mai utile și de efect platforme, instrumente, aplicații digitale. Fiecare strategie, metodă didactică, aplicată prin intermediul TIC, trebuie neapărat adaptată cerințelor impuse de particularitățile de vârstă, accesibilitate, nivelul intelectual al clasei și reușitei acesteia, conținutului tematic, ce urmează a fi receptat și asimilat de către elevi.

În ultima perioadă, spațiul virtual este invadat de o avalanșă de propuneri, repere ce țin de integrarea în procesul educațional a instrumentarului digital. Abundența acestora și insistarea pe acest segment poate bulversa atât profesorii, care își doresc să aibă lecții adaptate conform cerințelor actuale, cât și elevii care sunt nevoiți să se conformeze noului mod de învățare și evaluare. În acest tumult informațional, indicat ar fi ca fiecare dintre noi, cadrele didactice, să filtrăm tot acest inventar și să ne axăm pe câteva dintre instrumentele digitale, care ni se par potrivite din toate punctele de vedere consemnate supra.

De asemenea, trebuie de luat în calcul că tehnologia este un instrument biaspectual: pozitiv/constructiv și negativ/distructiv. Unii specialiști în domeniu susțin și descriu efectul dramatic al impactului tehnologiei asupra copiilor. De exemplu, Digital Dementia („Demența digitală”) este expresia pe care Manfred Spitzer o folosește pentru a demonstra că utilizarea în exces a tehnologiei poate duce la deteriorarea anumitor abilități cognitive (Pânișoară 2017: 257). Or, în această situație, este necesară utilitatea identificării unui punct de mijloc, care să fie lipsit de exces, la fel ca orice alt lucru din viața noastră.

Așa cum am menționat anterior că demersul didactic s-a modificat și i s-au impus anumite schimbări, la nivel de instrumente de predare/învățare/evaluare, voi face referință, tangențial, la unele dintre platformele digitale pe care le-am aplicat în procesul educațional, axat pe dezvoltarea competențelor specifice educației lingvistice, prin studiul limbii române și al educației literar-artistice, prin studiul literaturii române. Toate acestea vor avea punct de reper învățarea colaborativă online, care presupune existența a trei etape, ce conduc participanții de la gândirea divergentă de grup spre convergența intelectuală (figura 1), și anume (Chirca 2020: 133):

Pentru interacționarea sincronă, atât la Evocare, cât și la Reflecție (desigur că poate fi aplicat și adaptat la orice parte a lecției), moment în care participanții sunt încurajați să își exprime propriile idei și care se finalizează cu generarea unui set de opinii divergente cu privire la tema în discuție, putem integra platforma Dotstorming. Prin intermediul acestui instrument online, se poate crea instant un poster virtual, care să cuprindă punctul de vedere al elevilor, cu referire la o situație propusă de către dascăl. Este o platformă ușor de utilizat, care nu impune vaste competențe digitale. Avantajul acesteia rezultă în diversitatea posibilităților propuse pentru utilizatori: de la plasarea unui text până la inserarea legăturilor web (video/muzică), imagini. Organizarea ideilor elevilor, în cadrane dispersate și semnate de fiecare în parte, aranjate pe o singură pagină, facilitează discuțiile cu privire la subiectul abordat. De asemenea, există avantajul că toți elevii sunt ușor de supravegheat în realizarea sarcinii propuse, iar ei își pot confrunta ideile cu ale celorlalți colegi, întrucât sunt vizibile pentru toată clasa virtuală.

De exemplu, la predarea nuvelei Alexandru Lăpușneanu de C. Negruzzi, în clasa a X-a, profesorul le prezintă o situație de opțiune morală, iar fiecare elev trebuie să susțină un punct de vedere argumentat cu referință la atitudinea protagonistului față de boieri și de alte personaje ale textului. Așadar, platforma Dotstorming le oferă posibilitatea tuturor elevilor să își exprime poziția, invocând argumente bazate pe conținutul nuvelei. După expirarea timpului destinat realizării sarcinii, dascălul numește un elev care să citească argumentarea lui, iar de aici generează o conversație euristică, frontală. Această metodă poate fi integrată atunci când elevii sunt 100% la distanță, dar și în situația în care vorbim de învățarea hibridă, când o parte dintre ei nu sunt fizic în clasă, dar conectați sincron la oră. Alternative, în acest sens, și asemănătoare acestei platforme (nerecomandabil de a fi utilizată frecvent aceeași platformă, întrucât devine plictisitoare) la nivel de funcționalitate și disponibilitate sunt: Padlet, Lino, Wakelet, Scrumblr, Pinside ș.a.

Luând în calcul faptul că profesorul este pus în situația de a interacționa cu persoane care se plasează în generația nativilor digital, ce au abilități de utilizare a noilor tehnologii, acesta urmează să facă față avalanșei tehnologice (care uneori devine intimidantă) și să ofere sarcini cu un plus de interactivitate în timpul predării, atât la clasă, cât și în spațiul online. Elevul de astăzi nu mai este mulțumit doar cu asimilarea pasivă a informației, pe care o poate avea la îndemână, dar are nevoie de un nivel foarte înalt de interactivitate și integrare în procesul educațional. Însă faptul că discipolul este născut în era digitală, iar tehnologiile nu ar fi un impediment în studierea online, nu garantează că el ar putea să învețe cu ajutorul tehnologiei. În spațiul virtual, care, de altfel, poate deveni destul de periculos, elevul poate fi ușor distras și tentat să acceseze alte opțiuni puse la dispoziție de internet. Așadar, adaptarea conținuturilor curriculare implică și un element sine qua non al lecției – interactivitatea monitorizată eficient.

O platformă în acest sens este Wordwall, care poate fi utilizată în crearea activităților interactive atât on-line, cât și cu posibilitatea de a fi imprimate. Disponibilitatea editării și comutării activității elaborate deja de la un șablon la altul oferă un mare avantaj. Printre alte puncte forte ale platformei, se enumeră: posibilitatea cronometrării sarcinilor, generarea instant a unui tabel cu rezultatele elevilor și indicarea corectitudinii/incorectitudinii acestora, încorporarea activității în cadrul unui site web ș.a.

Având în vedere că unul dintre domeniile educaționale ale disciplinei Limba și literatura română este educația lingvistică (domeniul de formare și dezvoltare a competențelor de comunicare cultă, prin cunoașterea sistemelor limbii: fonetic, lexical, gramatical), (Curriculum, V-IX: 6), dar și faptul că limba este instrumentul esențial al culturii unui popor, iar școala este cea care trebuie să acorde o atenție sporită acestui aspect, una dintre activitățile pe care le-am realizat, prin intermediul platformei Wordwall, a fost un test formativ, de tip grilă, în care elevii și-au demonstrat nivelul cunoașterii limbii. Rezultatele lor au fost urmărite sincron, iar reușita/nereușita realizării testului a fost organizată într-un tabel. Cronometrarea fiecărei întrebări a făcut posibilă obținerea unui rezultat cât mai obiectiv.

Tot la categoria activităților sincrone și instantanee se încadrează și platforma classroomscreen. Aceasta are drept obiectiv organizarea interactivă a activităților cu elevii, cronometrarea timpului destinat pentru realizarea sarcinilor, disponibilitatea unei table digitale ș.a. Un element interesant pentru elevi este, de exemplu, funcția de alegere aleatorie a persoanelor ce urmează să răspundă.

Pe interfața platformei, se pot anexa materialele necesare desfășurării orei, pregătite în prealabil (imagini, texte, legături web), astfel încât să fie totul bine organizat și structurat.

Probabil că una dintre cele mai complicate activități în cadrul instruirii la distanță este lecția de evaluare sumativă, mai ales atunci când vorbim despre segmentul ce vizează aspectul literar-artistic, regăsit în competența specifică 3 (lectura și interpretarea textelor literare și de graniță, demonstrând gândire critică și atașament față de valorile naționale și general-umane), conform curriculumului disciplinar (Curriculum, X-XII: 98), care nu se poate rezuma la teste de tip grilă. În această ordine de idei, profesorul este nevoit să găsească cele mai eficiente metode de evaluare. A evalua doar prin prisma testelor grilă este insuficient, precar și superficial. De aceea, oportună ar fi integrarea platformelor care să ne ofere posibilitatea unui răspuns desfășurat, argumentat și exemplificat. În acest sens, ne pot servi instrumentele ce au opțiunea de a adăuga un răspuns dezvoltat, iar profesorul îl verifică manual: Google Formular, Quizziz, Socrative, Asq.ro etc. În același timp, nu trebuie să ne eschivăm de la cea mai simplă, primară opțiune și, în același timp, mai aproape de autenticitatea lecțiilor clasice, realizarea evaluării prin îndeplinirea cerințelor cu ajutorul pixului și a foii, iar, ulterior, transmiterea rezolvării, prin fotografiere, în clasa virtuală.

În urma celor enunțate supra, conchidem că platformele de lucru on-line integrează o gamă extinsă de facilități ce pot susține derularea unor variate activități didactice. Cu toate acestea, deși pot fi instrumente auxiliare și intermediare ale procesului de instruire, este bine-venit de a găsi un echilibru și de a le adapta clasei și conținutului tematic, astfel încât să fie evitat excesul irațional, întrucât pot diminua calitatea demersului didactic: Non multa, sed multum!

Foarte importantă este conștientizarea că a integra inadecvat și nemotivat cât mai multe instrumente web, în cadrul procesului instructiv-educativ, nu înseamnă a atinge calitativ obiectivele lecției. Doar în cazul raționalizării, echilibrării și adaptării pertinente a acestora putem să vorbim despre eficientizare și finalități educaționale.

Referinţe bibliografice:

Chirca 2002 = Chirca R., Modele explicative ale învățării cu ajutorul tehnologiilor informaționale și de comunicare, în vol. Educația digitală, coord. C. Ceobanu, C. Cucoș ș.a., Iași, Polirom, 2020.

Cucoș 2020 = Cucoș C., Generarea conținuturilor școlare/suporturilor de învățare de tip elearning. Caracteristici și criterii de calitate, în vol. Educația digitală, coord. C. Ceobanu, C. Cucoș ș.a., Iași, Polirom, 2020.

Curriculum V-IX = Curriculum Național. Limba și literatura română, clasele V-IX, Chișinău, Lyceum, 2020.

Curriculum X-XII = Curriculum Național. Limba și literatura română, clasele X-XII, Chișinău, Lyceum, 2020.

Ghiațău R., Etică și tehnologie în context educațional, în vol. Educația digitală, coord. C. Ceobanu, C. Cucoș ș.a., Iași, Polirom, 2020.

Hansen 1998 = D. T. Hansen, The moral is in the practice, în „Teaching and Teacher Education”, 14(6), 643.

Pânișoară 2017 = I. O. Pânișoară, Ghidul profesorului, Iași, Polirom, 2017.

Recommendation 2019 = UNESCO (2019, 8 octombrie) Draft Recommendation on Open Educational Resources. UNESCO. General Conference, 40th, 2019 [1197]. [Disponibil https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000370936].