Guvernarea socialistă (noiembrie 2019 – martie 2021)

Guvernul minoritar Ion Chicu

După căderea Guvernului Maia Sandu și dispariția alianței PSRM-Blocul ACUM, socialiștii au constituit în grabă un nou guvern, în frunte cu premierul Ion Chicu și care a cerut votul Parlamentului la 14 noiembrie 2019.

Noul Guvern a primit votul de încredere din partea a 62 de deputați, cu unul mai puțin decât la votarea moțiunii de cenzură, din 12 noiembrie, având și susținerea tacită a parlamentarilor PDM.

De menționat că deputații Blocului ACUM, condus de Maia Sandu și Andrei Năstase, trecuți în opoziție, au părăsit sala Parlamentului, înainte de vot, iar cei ai Partidului Șor s-au abținut.

În componența Executivului intrau, în cea mai mare parte, foști consilieri ai președintelui Igor Dodon, iar unii dintre ei, între care și premierul Ion Chicu, făcuseră parte din vechea guvernare, a PDM.

Cabinetul Chicu era format din 10 membri, exclusiv premierul, după cum urmează:

Sergiu Pușcuța, vicepremier și ministru al finanțelor;

Alexandru Flenchea, vicepremier pentru reintegrare; 

Anatol Usatîi, ministru al economiei și infrastructurii;

Pavel Voicu, ministru al afacerilor interne;

Fadei Nagacevschi, ministrul al justiției;

Aureliu Ciocoi, ministru al afacerilor externe și integrării europene;

Victor Gaiciuc, ministru al apărării;

Corneliu Popovici, ministru al educației, culturii și cercetării;

Viorica Dumbrăveanu, ministru al sănătății, muncii și protecției sociale;

Ion Perju, ministru al agriculturii, dezvoltării regionale și mediului.

Cu ocazia învestirii, Ion Chicu a precizat că noul guvern este unul minoritar, de tranziție: „Considerând statutul de guvern minoritar, instituit în scopul redresării situației precare în majoritatea domeniilor vieții social-economice din Republica Moldova, orizontul de timp se limitează la perioada de până la alegerile prezidențiale din toamna anului 2020”¹.

Negocieri între PSRM și PDM pentru formarea unei coaliții majoritare

La nici trei luni de la instalarea Guvernului minoritar Ion Chicu, socialiștii și democrații au început demersurile privind oficializarea colaborării parlamentare tacite și transformarea acesteia într-o alianță politică de guvernare. 

Astfel, la 5 martie 2020, a avut loc prima rundă de negocieri între deputații socialiști și democrați vizând crearea unei coaliții majoritare. Potrivit acestora, la baza discuțiilor a stat acordul semnat, anterior, între PSRM și Blocul ACUM, inclusiv preluarea de către democrați a unor domenii de guvernare, precum externele și economia.

Deputatul socialist, Vlad Batrîncea, declara: „Nu s-a discutat despre partajări, doar subiecte ce ar putea sta la baza negocierilor. Am vorbit despre acordul PSRM-ACUM. E consistent și reflectă practic toate necesitățile de moment ale Republicii Moldova. Dacă acordul va fi semnat, va conține toate prevederile semnate de blocul ACUM, așa că nu vedem nicio problemă dacă ACUM va susține acordul”². 

La rândul său, democratul Dumitru Diacov preciza: „Putem să ne asumăm niște responsabilități pentru a realiza acest proiect pentru Republica Moldova”³.

Hotărârea celor două partide de a declanșa negocieri privind constituirea unei majorități parlamentare a fost salutată de președintele Igor Dodon.

La 11 martie 2020, au continuat tratativele între grupurile de lucru din partea PSRM și PDM, la Parlament, de data aceasta fiind abordate capitolele de politică internă, îndeosebi măsurile necesare îmbunătățirii calității vieții cetățenilor, precum și de politică externă, respectiv relații echilibrate, multivectoriale, și continuarea îndeplinirii  prevederilor din Acordul de Asociere RM-UE⁴.

Negocierile dintre cele două formațiuni politice s-au încheiat, practic, pe 13 martie 2020, doar după o săptămână de discuții și tratative, deoarece între acestea exista deja o formă de colaborare parlamentară, încă de la instalarea Guvernului Chicu, în luna noiembrie 2019.

Constituirea coaliției Platforma Social-Democrată pentru Moldova (PSDM)

Pe data de 16 martie 2020, a fost semnat de către liderii PSRM și PDM, precum și de toți parlamentarii celor două partide constitutive, Acordul privind formarea Coaliției „Platforma Social-Democrată pentru Moldova”.

Cu această ocazie, președintele PDM, Pavel Filip, declara următoarele: „Este un moment în care statul are nevoie de forțe noi, forțe proaspete, care să ajute la această luptă pe care o ducem cu toții împotriva acestei pandemii. PDM a ales să-și asume anumite domenii de responsabilitate anume în acest moment, pentru că are profesioniști, o echipă bună și pentru că împreună vom face față acestei situații mai ușor.

Rolul Partidului Democrat în acest guvern este unul clar: asigurarea implementării Acordului de Asociere, apropierea de Uniunea Europeană, menținerea integrității teritoriale, securitatea energetică, continuarea parteneriatului strategic cu Statele Unite, menținerea relațiilor bune cu vecinii România și Ucraina. Și eu vă asigur că ne vom ține de cuvânt”⁵.

Potrivit prevederilor sale, Acordul s-a încheiat „…în scopul creării unei majorități parlamentare stabile, susținerii și realizării programului social-economic al Guvernului Republicii Moldova, în interesul cetățenilor țării”⁶.

Acesta stabilea o serie de priorități, care vizau, între altele, reforma justiției și combaterea corupției, iar în materie de politică externă și securitate „promovarea și implementarea unei politici externe echilibrate, prin implementarea tuturor acordurilor, parteneriatelor și angajamentelor asumate de Republica Moldova, atât în Est, cât și în Vest, inclusiv prin Acordul de Asociere cu UE, prin statutul de membru al CSI”⁷. 

Structura Guvernului era menținută, cele 10 portofolii fiind împărțite, în mod egal, între partenerii de coaliție, astfel:

PSRM

• Ministerul Finanțelor, prim viceprim-ministru;

• Ministerul Justiției;

• Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale;

• Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului;

• Ministerul Afacerilor Interne.

PDM

• Viceprim-ministru pentru Reintegrare;

• Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene;

• Ministerul Economiei și Infrastructurii;

• Ministerul Educației, Culturii și Cercetării;

• Ministerul Apărării.

În vederea asigurării unei bune conlucrări între cele două partide se înființa Consiliul Coaliției, format din câte trei reprezentanți ai fiecărei părți – în persoana președintelui partidului, liderului fracțiunii parlamentare și a secretarului general al formațiunii respective⁸.

Fragilizarea coaliției majoritare

Divergențele de opinie din cadrul PDM au determinat declanșarea unui proces de destrămare a acestui partid, prin părăsirea lui de către mai mulți deputați.

Primul pas în acest sens a fost făcut, la 8 mai 2020, când un grup de patru parlamentari, respectiv Oleg Sîrbu, Violeta Ivanov, Vladimir Vitiuc și Elena Bacalu, a părăsit facțiunea parlamentară, anunțând, totodată, și demisia din partid.

Cu acest prilej, Elena Bacalu arăta următoarele: „Am citi și mesajele de «adio» ale unor colegi, m-am regăsit în ele și am conștientizat că vreau și eu sa trăiesc aceleași sentimente de independență și libertate în luarea deciziilor, precum și să fiu auzită, iar prin vocea mea sa fie auziți cetățenii care m-au votat pentru a le reprezenta interesele în Legislativ. Am văzut și reacția altor colegi, una «necomentabilă». O nouă lecție neînsușită! Astfel, declar că începând cu ziua de astăzi părăsesc majoritatea parlamentară, fracțiunea și Partidul Democrat din Moldova!”⁹.

Cei patru deputați democrați au aderat la grupul parlamentar Pro Moldova și, implicit, la platforma de unitate și solidaritate a acestuia.

După migrarea acestora, PDM a rămas cu doar 17 deputați, iar majoritatea parlamentară și-a redus numărul de mandate la 54.

Profitând de slăbirea numerică a coaliției de guvernământ, liderul grupului Pro Moldova, fostul spicher Andrian Candu, a adresat, în aceeași zi, un apel celorlalte partide parlamentare, cerând formarea unui „bloc antiguvernamental” pentru a „debarca” actuala guvernare, deoarece „guvernul Chicu a eșuat în gestionarea crizei din sănătate”, „a deraiat de la cursul european al țării” și „trebuie să plece”¹⁰.

La apelul Pro Moldova a răspuns doar grupul parlamentar al Partidului Șor, celelalte respingându-l sau considerându-l „un atac fără precedent în adresa PD”, cum l-a catalogat Pavel Filip, liderul democrat¹¹.

Însuși președintele Igor Dodon, anticipând destrămarea majorității parlamentare, a invitat liderii PAS, ai Platformei DA și ai PDM să se așeze la masa de negocieri, pentru evitarea unei posibile crize politice.

Aceștia au respins invitația lui Igor Dodon, invocând diverse motive. Astfel, Maia Sandu, președintele PAS, a subliniat că: ,,Vom participa la demiterea Guvernului atunci când vom avea certitudinea că există voturi pentru un Guvern proeuropean format din oameni onești, profesioniști, care să aibă sprijin politic pentru acțiunile ce urmează să le întreprindă în interesele cetățenilor”¹².

La rândul său, Dumitru Diacov, liderul grupului parlamentar al PDM, declara: „PDM nu va vota demisia acestui Guvern, dar nu vom participa la formarea unui nou Guvern. Vrem să fim în opoziție pentru a vă arăta ce înseamnă opoziția în Moldova”¹³.

În următoarele luni s-a accentuat instabilitatea coaliției de guvernare, ca urmare a plecării din PDM și a altor deputați care au aderat, fie la Pro Moldova, fie la Partidul Șor. Astfel, la sfârșitul lunii iunie coaliția mai avea doar 50 de deputați, ceea ce nu-i asigura nici măcar o majoritate simplă (51 din 101 deputați – n.n.).

În această situație precară pentru majoritatea parlamentară au început să apară tot felul de scenarii, atât din partea socialiștilor, prin vocea președintelui Igor Dodon, liderul informal al acestora, cât și din partea opoziției.

Igor Dodon avansa trei posibilități pentru depășirea crizei guvernamentale: „Avem trei scenarii posibile: rămâne Guvern minoritar, facem o coaliție de salvare națională între PSRM, PDM, PAS și Platforma DA sau, la fel, aceste patru partide antioligarhice se întâlnesc și decid să mergem la alegeri parlamentare anticipate”¹⁴.

Pe de altă parte, Alexandru Slusari, președintele fracțiunii Platforma DA, de opoziție, se pronunța pentru demiterea Guvernului Chicu și „…de votat guvernul Platformei DA. Nu semnăm niciun acord de alianță cu nimeni. Platforma DA are deja trei candidați pentru funcția de premier. Este vorba despre Andrei Năstase, Igor Munteanu și Alexandru Slusari. Prim-ministrul trebuie să fie figura de la Platforma DA. Conceptul nostru este ca marea majoritate a miniștrilor să fie tehnocrați, care nu fac parte de la niciun partid”¹⁵.

Precizăm că Platforma DA pregătise și o moțiune de cenzură împotriva Guvernului, cerând partidelor de opoziție să o voteze, însă acestea nu aveau cele 51 de voturi necesare pentru a o adopta și a demite Executivul.

Niciunul dintre aceste scenarii nu era realist și, drept consecință, au rămas doar pe hârtie.

Destrămarea coaliției

Alianța politică dintre cele două partide a fost de scurtă durată, de circa 8 luni, respectiv din martie până în noiembrie 2020.

Semnalul destrămării alianței a fost dat de Pavel Filip, liderul PDM care, după câștigarea primului tur al alegerilor prezidențiale, din 1 noiembrie 2020, de către Maia Sandu, președintele PAS, a declarat că partidul său se va retrage de la guvernare după alegerea unui nou șef al statului, fără a anunța și părăsirea alianței¹⁶.

Această declarație a liderului democrat a fost considerată ofensatoare de către partenerii de coaliție, inclusiv de președintele în exercițiu, Igor Dodon. Mai ales că a venit între cele două tururi ale scrutinului prezidențial și aducea prejudicii electorale candidatului susținut de socialiști.

Ca urmare, premierul Ion Chicu a anunțat, la 9 noiembrie 2020, revocarea celor patru miniștri ai PDM din guvernul său, în urma unei înțelegeri cu Igor Dodon și Zinaida Greceanîi, președintele Parlamentului¹⁷.

Reacția PDM-ului a fost promptă. Înlăturarea miniștrilor democrați a fost considerată de către liderii partidului o rupere a parteneriatului politic dintre cele două partide și, implicit, încetarea existenței coaliției.

În Comunicatul PDM, dat publicității la 9 noiembrie 2020, se menționa: „PDM a luat decizia de a-și retrage reprezentanții săi din Guvern, imediat după învestirea președintelui ales, din responsabilitate, pentru a nu lăsa un vid în instituțiile conduse de PDM. Dacă PSRM a hotărât să își asume integral responsabilitatea pentru guvernare la această etapă, decizia îi aparține”¹⁸.

Apoi, Pavel Filip, liderul PDM, a venit cu noi precizări privind plecarea de la guvernare: „În primul rând, pentru că, nefiind implicați în campania electorală, noi ne-am concentrat exclusiv pe evaluarea obiectivă și profesionistă a situației din țară. În al doilea rând, pentru că, în ultimele luni, am avut un proces permanent de consultări cu cetățenii și știm care sunt temerile lor, dar și așteptările pe care le au de la clasa politică actuală. (...) Partidul Democrat a avut posibilitatea de a face un pas înapoi, demonstrând în baza exemplului propriu că acum nu e timpul pentru interese partinice sau orgolii personale – e timpul compromisurilor rezonabile pornind de la interesul major al Republicii Moldova”¹⁹.

În aceeași zi, a revocării, prim-ministrul Ion Chicu a numit noi demnitari în posturile rămase vacante, după cum urmează: Olga Cebotari, viceprim-ministru pentru reintegrare; Anatol Usatîi, ministrul economiei și infrastructurii; Aureliu Ciocoi, ministrul afacerilor externe și integrării europene; Victor Gaiciuc, ministrul apărării; Lilia Pogolșa, ministrul educației, culturii și cercetării²⁰.

Demnitarii nou-numiți făceau parte dintre „oamenii de casă” ai PSRM și ai lui Igor Dodon și s-au făcut cunoscuți, în timp, prin declarații scandaloase, acte de corupție, dosare înghețate și campanii de propagandă în favoarea stăpânilor lor.

La 19 noiembrie 2020, liderul PDM, Pavel Filip, a anunțat formal, în plenul Parlamentului, că fracțiunea Partidului Democrat s-a retras din majoritatea parlamentară²¹.

Fosta putere și acoliții ei boicotează autoritatea președintelui nou-ales

Pierdere alegerilor de către Igor Dodon a determinat o degringoladă în tabăra puterii socialiste și a acoliților ei, respectiv a deputaților din Partidul Șor, precum și a unora care au părăsit PDM și s-au regrupat în Platforma Pentru Moldova.

Teama că își vor pierde pârghiile de influență și le vor fi afectate interesele de grup au determinat aceste forte politice să constituie o alianță informală, ad hoc, conjuncturală, în vederea trecerii prin Parlament a unor proiecte de lege favorabile doar lor și nu cetățenilor, în perioada care a rămas până la învestirea noului președinte și perspectiva schimbării vechii puteri.

Astfel, majoritatea parlamentară neoficială a convocat o ședință plenară a Parlamentului, la 4 decembrie 2020, la care nu au participat deputații opoziției, PAS și PDA, forțând adoptarea sau anularea unor legi importante, între care cele privind politica bugetar-fiscală, Bugetul public și Bugetul asigurărilor sociale de stat, statutul limbii ruse și propaganda rusă, vânzarea stadionului republican către SUA, precum și trecerea Serviciului de Informații și Securitate din subordonarea președintelui în cea a Parlamentului, fără examinare și dezbateri²².

Aceste mișcări pe ultima sută de metri ale majorității ad hoc au fost îndreptate împotriva noului șef al statului și considerate, pe bună dreptate, o lovitură de teatru sau o demonstrație de forță a vechii puteri.

Alexandru Tănase, fost președinte al Curții Constituționale, a afirmat că, prin promulgarea ce către Igor Dodon a legii privind trecerea Serviciului de Informații și Securitate în subordinea Parlamentului, acesta s-a angajat într-un joc periculos care viza destabilizarea funcționării statului, deoarece avea menirea să-l lase pe noul șef al statului, Maia Sandu, „fără instrumentul esențial de informare, care ar face-o să fie oarbă în fața unor probleme de politică externă și altele”²³.

Din fericire, această lege, ante-datată și promulgată de președintele în exercițiu Igor Dodon, a fost suspendată, la scurt timp, de Curtea Constituțională a Republicii Moldova.

Demisia Guvernului minoritar Ion Chicu

Demisia Guvernului minoritar Ion Chicu a fost consecința directă a pierderii alegerilor prezidențiale din 1/14 noiembrie 2020 de către ex-președintele Igor Dodon și a câștigării acestora, într-un mod categoric, de Maia Sandu, candidatul opoziției, atât parlamentare, cât și extraparlamentare. 

De altfel, noul președinte anunțase deja că nu va putea colabora cu un guvern minoritar socialist și se pronunțase a priori pentru alegeri parlamentare anticipate, încă înainte de învestirea sa oficială, programată pentru data de 24 decembrie 2020.

În acest context politic intern, premierul Ion Chicu a anunțat, la 23 decembrie 2020, demisia sa și, implicit, a Guvernului, după o consultare prealabilă pe care a avut-o cu Igor Dodon și președintele Parlamentului, Zinaida Greceanîi.

Cu acest prilej, Ion Chicu a declarat: „Este un obiectiv pe care toți l-am declarat prioritar pentru a readuce la normalitate țara și ca să permitem societății noastre să soluționeze problemele și să se dezvolte în continuare. Sunt doar două căi legale de a declanșa dizolvarea Parlamentului și alegerile parlamentare anticipate, una este demisia Guvernului. În aceste condiții, eu am propus de a veni astăzi cu decizia de demisie a prim-ministrului, respectiv și a Guvernului Republicii Moldova. Astfel încât această procedură să poată fi lansată cât mai curând posibil”²⁴.

Totodată, fostul prim-ministru a arătat că: „…ne-am îngrijit ca odată cu aceste hotărâri de guvern să nu fie probleme în continuare în finanțarea necesităților și cheltuielilor primordiale ale statului Republica Moldova. Odată cu aprobarea acestor proiecte, mașina sistemului de stat va putea funcționa, vor putea fi achitate salarii, pensii, plăți sociale etc.”²⁵.

Guvernul interimar Aureliu Ciocoi și declanșarea crizei politice prelungite

Prim-ministrul demisionar, Ion Chicu, a refuzat propunerea președintelui ales, Maia Sandu, de a asigura interimatul funcției până la învestirea de către Parlament a unui nou guvern.

În consecință, Maia Sandu l-a numit, la 31 decembrie 2020, pe Aureliu Ciocoi, ministru în exercițiu al afacerilor externe și integrării europene, în calitate de prim-ministru interimar.

Cu acest prilej, Maia Sandu a declarat: „În condițiile în care premierul demisionar Ion Chicu a refuzat să asigure interimatul până la numirea unui nou Guvern, Președintele, conform Constituției, numește premierul interimar, în mod obligatoriu din rândul miniștrilor. Azi am semnat decretul de numire în calitate de premier interimar a domnului Aureliu Ciocoi, ministrul în exercițiu al afacerilor externe și integrării europene”²⁶.

Odată cu demisia Guvernului Ion Chicu, consecință directă a destrămării coaliției majoritare, și numirea unui prim-ministru interimar, Republica Moldova a intrat într-o criză politică de durată, deoarece raportul de forțe din Parlament, foarte divizat și antagonist, nu permite constituirea unei majorități parlamentare funcționale, care să fie agreată de noul președinte, Maia Sandu, și să lucreze în folosul cetățenilor.

Ca urmare, singura soluție onestă și viabilă ar fi organizarea de alegeri parlamentare anticipate, care ar putea schimba în mod radical situația politică actuală din Republica Moldova.

Dar întrucât declanșarea acestora este un proces complicat și anevoios din punct de vedere constituțional și procedural, criza politică actuală ar putea să dureze cel puțin șase luni.

Deja au trecut peste trei luni, de la demisia Guvernului Ion Chicu, fără a se găsi o soluție a crizei politice!

Note:

1 www.europalibera.org, din 14 noiembrie 2019.

2 Agenția Moldpres, din 5 martie 2020.

3 Idem.

4 Ibidem, din 11 martie 2020.

5 www.europalibera.org, din 16 martie 2020.

6 Acordul privind formarea Coaliţiei „Platforma Social – Democrată pentru Moldova”.

7 Idem.

8 Idem.

9 Agenția Publika, din 8 mai 2020.

10 www.europalibera.org, din 8 mai 2020.

11 Idem.

12 www.deschide.md, din 16 mai 2020.

13 www.publika.md, din 21 mai 2020.

14 Agenția Moldpres, din 19 iunie 2020.

15 www.publika.md, din 21 iunie 2020.

16 Agenția Moldpres, din 9 noiembrie 2020.

17 Idem.

18 www.deschide.md, din 9 noiembrie 2020.

19 Idem.

20 Idem.

21 www.deschide.md, din 19 noiembrie 2020.

22 www.europaliberă.org, din 6 decembrie 2020.

23 www.timpul.md, din 10 decembrie 2020.

24 Agenția Moldpres, din 23 decembrie 2020.

25 Idem.

26 Agenția Mpldpres, din 31 decembrie 2020.