„Boierii” în Basarabia

Posturile de radio din Rusia vorbesc necontenit de binele care s-ar fi făcut Basarabiei izgonind pe odioșii „boieri”.

„Boierii”, cari au fost înfățișați tot așa, decenii întregi, și în Bulgaria, unde ei apăreau poporului lesne crezător ca un fel de păsări răpitoare, ar fi fost, de la unirea acestei țări românești cu România, niște cruzi exploatatori, trăgând către nesațul lor toată vlaga unei biete țări, dată pe mâna unor administratori necinstiți. Și unor sângeroși jandarmi.

De fapt, când ni s-a dat, de ea însăși, Basarabia, am lăsat-o în sama acelor elemente basarabene de la iubirea de neam a cărora ea ne venea: oameni, cari până atunci nu jucaseră vreun rol politic au fost reprezentanții și cârmuitorii, adăugându-se doar un aparat birocratic pe care nu-1 puteau avea la dispoziție acasă. Și, când au început tristele lupte de partid, ele s-au dat între dânșii, cari erau fii ai satelor, adevărații boieri de acolo, nobilii țarismului fiind sistematic înlăturați.

Ca operă a „boierilor” apare oricui știe și nu minte, întâi, împroprietărirea largă a țăranului, fără deosebire de nație. Apoi o îngrijire a gospodăriei lui, care nu se mai pomenise până atunci și la rezultatele căreia eu însumi am fost martur, nu o singură dată.

„Boierii” au găsit în sate analfabetism complect și inochentism de peșteri și de desfrâu. De la un capăt la altul al Basarabiei, la 27 iunie 1940, înfloreau școli, de toate treptele, și cu două facultăți.

Iată ce au făcut „boierii” în Basarabia!

(Nr. 144, 4 iulie 1940)