Ce se duce cu noi din Basarabia

Se poate ca, la ieșirea din Basarabia, să plece cu noi unele greșeli în administrație, pe care le plătim așa de scump, dar care vor fi întrecute, fără îndoială, de regimul social și mai ales național, care se așează acuma, dar împreună cu noi pleacă de acolo și însușiri a căror lipsă, pregătind alte vremuri, se va resimți îndată.

 Așa cum eram în acea țară, care făcea parte, după orice judecată dreaptă, din casa noastră, noi reprezentam Apusul. Un fel de a gândi și de a lucra, care nu are a face cu ce vine în loc. Apusul altei libertăți decât a celei de azi, o libertate care, în ciuda jandarmilor și a unor teorii mai noi, se simțea în toate. De acuma înainte asupra întregii vieți, și asupra celei casnice, până în intimitatea ei, se lasă perdeaua de fier. Ca în Galiția, despre care de zece luni nu se mai aude nimic.

Pleacă, împreună cu noi, o religie de două ori milenară, pe care o împărtășeam și o respectam. Vor tăcea clopotele între Prut și Nistru.

Vor tăcea cu toatele până la... Până la cea de a doua înviere, care va veni!

Pleacă iubirea pentru limba a două-trei milioane de oameni, cari vor putea să întrebuințeze doar în cele mai mici ale lor [treburi?] un dialect moldovenesc disprețuit.

Și pleacă forme de viață potrivite cu totul acelui pământ care se cufundă în apele cenușii ale tulburelui internaționalism marxist.

(Nr. 147, din 7 iulie 1940)