Terminologie bancară mai veche și mai nouă

Terminologia bancară în limba romană a evoluat în mod fundamental în ultimele trei decenii de tranziție către o economie de piață. Acest lucru este firesc dacă se are în vedere deschiderea către exterior, care a fost unul dintre dezideratele majore ale celor care au ieșit în stradă în cadrul evenimentelor dramatice din decembrie 1989. Mai mult, progresul tehnic înregistrat pe plan național și mai ales internațional a adus inevitabil în practica bancară românească o terminologie complet nouă, care merită a fi scrutinizată. Unii dintre termenii noi au fost traduși în limba română și sunt utilizați ca atare, dar mulți dintre termenii inventați în ultimele decenii sunt preluați în limba română. Acesta este cazul cuvintelor gen e-mail, internet, on-line etc., pentru care au existat încercări de utilizare în varianta tradusă, dar variantele care provin de obicei din limba engleză au prevalat în viața de zi cu zi.

În acest context, este surprinzător că unele dispute de terminologie care au existat în limba română încă din secolul trecut continuă să stârnească unele controverse până în zile noastre. Acesta este și cazul unei vechi polemici și anume care este denumirea corectă a banilor metalici: monedă sau monetă. În literatura de specialitate s-a scris mult pe această temă în ultimul secol. O scurtă incursiune în aceasta dezbatere merită să fie intreprinsă.

Monedă vs. Monetă – o dilemă care persistă

Să începem cu termenul monedă. Într-o încercare de definire tehnică, moneda are sensul de bani în forma metalică (foarte rar de hârtie, pentru care există termenul de bancnotă), care a avut sau are un curs legal pe un anumit teritoriu. Într-o accepțiune mai largă, cuvântul monedă este folosit cu sensul de bani emiși de banca centrală a unui stat (în cazul României în prezent, Banca Națională a României (BNR)). De la acest termen, care se bucură de accepțiunea cvasi-generală a populației, au derivat cuvintele monetar/monetară, folosite în expresii de genul „sistemul monetar” sau „politica monetară”. Termenul ca atare se folosește în diferite expresii utilizate în mod curent de populație cum ar fi: a plăti cu aceeași monedă (a acționa în mod similar unui comportament anterior celui căruia i se plătește o anumită poliță). Monedele au și sensul de mărunțiș, în vorbirea populară.

Pe de altă parte, cuvântul monedă este folosit de cele mai multe ori într-o accepțiune inter-schimbabilă cu monetă. Există un consens că moneta provine de la numele unei zeițe romane, Moneta Junona, pentru care în Roma Antică se construise un templu anume. Din acest templu, zeița împărțea semne populației romane și tot în acest templu a început să se bată moneda timp de mai bine de patru secole. Legătura cu numele zeiței romane nu este disputată, dar cea mai mare parte a lucrătorilor bancari și din mediul academic, precum și din cel al publicațiilor de specialitate, folosesc cuvântul moneda. Cartea academicianului Costin C. Kirițescu publicată în 1982 cu numele Moneda – mică enciclopedie ar fi trebuit să servească ca un ghid indubitabil în soluționarea acestei dileme. Mai mult, utilizarea cuvântului monetă conferă utilizatorului o anumită prețiozitate care, în cele mai multe cazuri, are soarta unei abordări peiorative. Lucrurile ar fi putut fi tranșate de multă vreme în favoarea utilizării cuvântului monedă dacă personaje cu greutate profesională din lumea bancară (gen guvernatori de bănci centrale, profesori universitari etc.) nu ar fi insistat asupra utilizării cuvântului monetă. În realitate, marea majoritate a populației folosește în prezent noțiunea de monedă și îi tratează pe cei care persistă în utilizarea celui de-al doilea termen (moneta) ca fiind un club exclusivist. Pe de altă parte, în activitatea practică s-a mers chiar mai departe și au fost prezentați și termeni derivați de la monetă, cum ar fi cuvântul monetărie. Acesta este unanim acceptat în locul unei derivații cu iz ilar cum ar fi monedărie, dar tot în practică se spune a bate monedă, și nu a bate monetă. Probabil că utilizarea concomitentă a cuvintelor derivate din cele două cuvinte (monedă vs. monetă) este una dintre cauzele pentru care controversa durează de mai bine de un secol. În ceea ce ne privește, am utilizat și cel mai probabil vom continua să utilizam cuvântul monedă, în consens cu publicul general pentru care moneta sună ca un import forțat în limba româna sau ca un eufemism gratuit.

Terminologie nouă la vremuri noi

Clarificarea acestei dispute ni s-a părut importantă, dar mai important ar fi de semnalat că în practica bancară românească au apărut tendințe lingvistice noi în perioada de tranziție, care, din păcate, nu au fost întotdeauna foarte vizibile. Așa, după cum am mai semnalat, mass-media a început să folosească un limbaj economic și bancar nou. Acest lucru este pe deplin justificat dacă se are în vedere închistarea, pe multiple planuri și timp de mai multe decenii, a societății românești înainte de 1989. În prezent sunt des utilizate noțiunile de bancă comercială, bancă privată, împrumut extern, program financiar, privatizare, convertibilitate, leu vechi/leu nou, re-denominarea monedei, inflație, putere de cumpărare, on-line, digitalizare, cripto-monedă, bursa de valori, speculație financiară, reziliență și mulți alți asemenea termeni. Nu există niciun dubiu că unii dintre aceștia existau în limba română, dar erau apanajul unui cerc restrâns de specialiști. Tranziția țării către o economie de piață a schimbat fundamental jargonul financiar, iar legăturile cu organismele financiare internaționale (țara este membră a Fondului Monetar Internațional și a Grupului Băncii Mondiale din decembrie 1972) au ajutat în această privință.

Un alt domeniu în care au avut loc schimbări majore a fost cel al relațiilor bancare externe. Sinteza acestor relații este de obicei exprimată de ceea ce astăzi denumim balanța de plăti a unei țări. Dar în ultimul secol, conceptul și terminologia balanței de plăti s-au schimbat fundamental. Acest lucru este fidel reflectat de o sinteză a balanțelor de plăti pentru anii 1922-1925 prezentată în Fig. 1. Pentru analiștii moderni, familiarizați cu structura balanței de plăti din prezent, se remarcă în primul rând schimbarea de terminologie, care era complet diferită în acei ani. Toate intrările în valută erau prezentate ca fiind „în favoarea României”, în timp ce plățile pentru importuri și serviciile folosite erau prezentate ca fiind „împotriva României”. Aceste noțiuni oarecum ciudate au fost, bineînțeles, înlocuite cu termeni mult mai ușor de înțeles, și anume bine cunoscuții credit și, respectiv, debit. La vremea aceea, contul curent era denumit balanța economică, noțiune care nu se mai folosește de multă vreme. Urma, cum era și firesc, prezentarea intrărilor și ieșirilor de la contul de Capital, parte a balanței care este utilizată și în prezent. Schimbări fundamentale au avut loc și mai recent. În ultima parte a perioadei socialiste, balanța de plăti în Romania se numea balanța de încasări și plăti în valută. Și această denumire a fost abandonată în favoarea balanței de plăti externe. În prezent, Romania utilizează metodologia FMI conform căreia acest instrument bancar se numește simplu balanța de plăți.

Cursul leului și noul termen al re-denominării

Deprecierea constantă a cursului leului românesc din prima jumătate a celor trei decenii de tranziție a condus la o operațiune monetară clasică, dar pentru care s-a căutat o denumire inedită. Este vorba de re-denominarea vechiului leu (ROL în terminologia bancară internațională) cu leul nou (RON) sau „leul greu”, cum a încercat BNR să acrediteze ideea. Operațiunea de preschimbare a monedei mai avusese loc în vremurile mai recente, în 1947 și, respectiv, în 1952, când au avut loc vestitele reforme monetare/stabilizări, operațiuni bancare normale în condiții de inflație sau hiper-inflație (și acesta un termen nou), atunci cu un puternic iz politic de luptă împotriva burgheziei de la orașe și sate din Romania proaspăt intrată în sfera de gravitație a fostei Uniuni Sovietice. Așa se face că pentru preschimbarea leului de la 1 iulie 2005 (vezi fig. 2) a fost nevoie de un nou termen. Salvarea a venit printr-o traducere improvizată și o adaptare a termenului englezesc de denomination. În esență însă, operațiunea monetară din iulie 2005 avea unele trăsături tehnice comune cu cele de la începuturile socialismului românesc (bineînțeles, fără tenta politică a stabilizărilor amintite). 

Cripto-monede – Quo vadis?

Un domeniu complet nou în care o terminologie bancară adecvată a lipsit în totalitate este acela al unor active virtuale care se numesc cripto-monede. Domeniul respectiv este relativ tânăr chiar și pe plan internațional. Multă lume obișnuită abia dacă a auzit de crypto-currencies/cripto-monede, fără să mai vorbim de a le stăpâni mecanismele de formare, funcționare, stocare și circulație. Lumea bancară a evoluat, așa că atât în Romania cât și în Republica Moldova (Moldova în acest articol) a fost nevoie de adaptări lingvistice rapide. Cele mai multe au ajuns în limbajul de zi cu zi al practicienilor din sistemele bancare, precum și al publicului general, prin traduceri sau adaptări pur și simplu, fără o traducere prealabilă. Mai jos este prezentată o scurtă selecție de termeni noi care sunt necesari pentru a participa la această frenezie monetară a cripto-monedelor. Publicul general are o nevoie evidentă de a se familiariza cu jargonul industriei cripto-monedelor. Programele de educație financiară organizate de unele bănci centrale (a se vedea cazul excelent al unui astfel de program al Băncii Naționale a Moldovei, implementat în 2019) sunt unelte bune în această privință.

Există o vastă literatură și multe website-uri (cum ar fi investopedia.com) în acest domeniu. Mass-media din țările dezvoltate acordă spații largi unor astfel de subiecte cum ar fi cripto-monedele şi mai ales riscurile lor majore. Până în momentul de față, Sistemul Federal de Rezerve din SUA (FED) încă nu s-a pronunțat oficial în legătură cu un asemenea activ cum sunt cripto-monedele, menit să înlocuiască banii emiși de băncile centrale (fiat money – un alt termen care se infiltrează), dar investitorii se așteaptă ca reacția acestei bănci centrale să fie una negativă. Când și cum se va pronunța această poziție e dificil de anticipat, dar, în mod clar, consecințele vor fi majore pentru unii investitori. Poziția Turciei și mai recent a Chinei de a interzice operațiuni bancare pe teritoriile lor cu astfel de active a provocat deja pierderi masive de valoare a cripto-monedelor (capitalizarea totală de piață la 23 mai 2021 a fost de 1,6 trilioane USD, comparativ cu 2,2 trilioane USD acum trei săptămâni). Când soarta acestei piețe virtuale se va hotărî definitiv, probabil că și terminologia pe care a adus-o în lumea bancară nu va mai fi altceva decât istorie. O istorie însă care, cel mai probabil, va fi dureroasă pentru mulți investitori în asemenea active riscante.

Cum era și normal, terminologia bancară a evoluat în toata lumea, inclusiv în Romania și Moldova, dar investitorii trebuie să înțeleagă bine riscurile pe care și le asumă în așa-zisele investiții în instrumente (încă nereglementate) ale viitorului. Altfel, costurile pot fi mari.