Legătura între noi şi Dumnezeu
Pentru tiparGândim cu ajutorul limbii, cuvintele fiind cele care fac legătura între noi şi Dumnezeu, între noi şi lucrurile care ne înconjoară, între generaţiile ce vor veni şi generaţiile care au fost, cu ajutorul lor putem comunica cu strămoşii şi strănepoţii noştri peste veacuri, făcându-le cunoscute, şi unora şi altora, ideile, gândurile, realizările şi aspiraţiile noastre.
...Denumirea limbii vorbite de basarabeni, alfabetul folosit de aceştia, afirmaţiile despre provenienţa ei etc. n-au depins aproape niciodată de adevărul ştiinţific, ci de părerile – de regulă, diletante sau răuvoitoare în materie de limbă – ale celor care s-au perindat prin scaunele puterii şi care ne-au „eliberat”, de cele mai multe ori, de grai.
Astfel, numai de-a lungul secolului XX, limba română, vorbită în spaţiul dintre Prut şi până dincolo de Nistru, a trecut de şapte ori de la un alfabet la altul (1918, 1932, 1937, 1940, 1941, 1944, 1989): de la alfabetul rusesc la cel latin şi viceversa.
...S-au făcut încercări să se inventeze „deosebiri” inexistente dintre graiul vorbit de o parte de popor şi de cel vorbit de altă parte a acestuia, care ar fi ridicate la rang de „limbă” separată (despre aceeaşi limbă vorbită de moldovenii din dreapta Prutului se afirma că ar fi de provenienţă latină, şi tot despre ea, dar vorbită deja de moldovenii din stânga Prutului, că ar fi de provenienţă slavă).
Un adevăr însă este clar: limba folosită de basarabeni, oricum ar fi ea botezată de politicienii momentului, e aceeaşi cu cea vorbită de toată românimea. Şi cântecele ne sunt aceleaşi. Şi istoria e aceeaşi. Şi sângele ni-i acelaşi.
august, 2006