Împuţinarea istoriei?

Mai întâi, să vedem sinonimia termenului de bază. Astfel, cronologic, dăm de hronic, cuvânt de origine neogrecească (hronikón), care a fost utilizat în limba română înainte ca ai noştri să-l fi împrumutat (din franceză şi din latina savantă), pe cronică, dar paralel cu ruda şi mai savantă, istorie. Înlocuirea (sinonimică) l-a scutit pe hronic, în limba vorbită, de umbre ale deprecierii. Iar termenul cronică nu cunoaşte, la drept vorbind, decât scăderea ce i-a fost conferită de jurnalistică, prin conţinutul rubricilor de ziar intitulate (iniţial doar tehnic) de la „cronica de film” sau „cronica mondenă”, cu referire la lucruri curente (vezi, de exemplu, „Cronica Electrónica”), până la titlul unei emisiuni tv – propus pentru râsul lumii – cum este „Cronica cârcotaşilor”.

În schimb, perechea adjectivală a termenului istorie s-a cam făcut de tot hazul. Şi asta pornind de la rădăcini, cum se spune. Întrucât, de la sensul grav al substantivului, „proces al dezvoltării fenomenelor naturii și societății”, respectiv „totalitatea evenimentelor referitoare la trecutul omenirii”, istorie a atins grade corupte ale deprecierii atunci când, familiar, în vorbire, a ajuns la „povestire hazlie, glumeață”, „anecdotă”, dincolo de neutrele „întâmplare, încurcătură”. Şi, de aici, posibil, tentaţia de a face din adjectivul istoric(ă) chiar şi calificativul unor întâmplări adesea banale, de vreme ce se pot repeta cu o insistenţă ce dezminte sensuri ale gravităţii cum sunt cele citate anterior.

Ar fi trebuit să fi asistat demult la dispariţia, aparţinând cronologiei imaubile, a monedei naţionale, dacă s-ar fi adeverit (chiar cu repetiţie!) anunţuri, ca referire directă sau reprezentând un efect fatal, cum sunt (le luăm oarecum la întâmplare): „Nou minim istoric al monedei naţionale faţă de euro” (/evz.ro/); „Euro atinge un nou prag istoric” (aceeaşi sursă); „Nou record istoric pentru căderea leului” (/ebihoreanul.ro/) „Euro face un nou salt. A treia zi de maxim istoric” (/ziare.com/). Iată actualizări strict recente ale adjectivului: „Saltul istoric din stratosferă: noi imagini arată ce a văzut Felix Baumgartner în timpul coborârii…” (/HotNews.ro/); „Cădere istorică a PIB-ului Japoniei în trimestrul al doilea” (/agerpres.ro/). „Leul moldovenesc s-a depreciat puternic, înregistrând… un maxim istoric absolut” (/timpul.md/).

Şi mai şi: „istorice”, la noi, pot fi, cu nonşalanţă, chiar dezastre previzibile, cu referire, de predilecţie, la competiţii sportive: „Dezastru istoric pentru România. Echipa feminină de gimnastică a ratat calificarea în finala Europenelor de la Glasgow” (/gsp.ro/). Dar ţinta pot fi şi băieţii: „«Boxing Day» un dezastru istoric pentru «tunari»” (/cotidianul.ro/). Deşi dezastrul rămâne, totuşi, dezastru: „Miezul nopții la Cernobîl. Povestea secretă a celui mai mare dezastru nuclear din toate timpurile” (/dw.com/).

Capra vecinului (mai de departe): noroc, însă, că situaţiile monetare periculoase istoric nu ne privesc doar pe noi: „Dolarul american, cădere istorică după ce computerele au preluat iniţiativa” (/mediafax.ro/); sau: „Indicele Dow Jones marchează o scădere istorică” (/wall-street.ro/).

Nu trecem cu vederea… exageraţiunea publicistică firească; atunci când un realizator îşi anunţă o viitoare emisiune, acesta se ia foarte în serios: ceea ce va face el va fi un interviu... istoric, avându-l drept invitat pe Jens Stoltenberg, secretar general al NATO (sub titlul „Crimeea la 300 mile”, A3; cf. /adevarul.ro/). Şi, la fel, „Victorie istorică a echipei naţionale de tenis în Cehoslovacia!” (scor numai 3:2, dar aşa va fi fiind, dacă Emil Boc, suporter, a răguşit!). Ce să mai zici, oricum, de hotărârea CCR în cazul unui cuplu gay: „Decizia este istorică” (în viziunea judecătorului Danileţ; /newsweek.ro/). Mai nou, despre însăşi valoarea istoriei; după declaraţia purtătorului de cuvânt al Patriarhiei BOR (= Bisericii Ortodoxe Române): faţă de căsătorie ca instituție civilă rezervată natural de-a lungul istoriei exclusiv uniunii dintre un bărbat și o femeie, recunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex nu poate fi impusă României după cererea Parlamentului European (/digi24.ro).

Aceeaşi pare a fi referirea la istorie, în chestiune, şi în actele oficiale din Moldova din stânga Prutului; vezi, de exemplu, „Drepturi LGBT în Republica Moldova” (/ro.wikipedia.org/wiki/). Cât despre LGBT, siglă pe care am invocat-o şi într-un articol anterior, putem cita cazul, şi pentru limba română, ca pe o evoluţie semantică rapidă, sfidând istoria… cuvintelor; dacă mai vechi însemna doar „comunitate gay”, astăzi se referă la „colectivitate lesbiană, gay, bisexuală, transsexuală, transgen, queer, persoane intersex, persoane asexuale, demisexuale, autosexuale, abrosexuale, pansexuale, trisexuale, sapiosexuale, polisexuale, poligame, poliamoroase, persoane non-binare, persoane care practică travesti, BDSM (!), fetișisme, swing, persoane bi-curioase, non-heterosexuale, persoane heterosexuale care practică sex cu persoane de același sex…”. Şi renunţăm la a cita restul… necazurilor!

Nu că istoria nu ar avea nicio legătură cu cei neînsemnaţi; ne-a dovedit-o cândva, Iorga, publicând, în 1921, Istoria ţării prin cei mici, însemnări de tip letopiseţ, ale unor foşti proprietari, pe foile albe de la manuscrise (legate) sau de la tipărituri diverse, de o prezentare cu totul aparte a evenimentelor şi întâmplărilor – mici – care pot umple spaţii ale marii istorii.

Personale de-a dreptul! Dacă istoricitatea este convocată cu aplomb în discursul crizist de discreditare, chiar atunci când e să ocoleşti lucrurile mari se găseşte formula de reducere a armăsarului la ţânţar. Ştiţi; de exemplu, că un produs poate fi... rechemat din comerţ deoarece reprezintă un pericol public? Este cazul „somonului rechemat”, de către (simplu) A.N.S.V.S.A., care Autoritate (Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor) a decis cândva să recheme două tipuri de produse din comerț, fiind contaminate cu o bacterie ce afectează „persoanele în vârstă, femeile însărcinate și persoanele cu un sistem imunitar scăzut” (cf. /turnulsfatului.ro/). Iată şi o nevinovată glosă: „rechemare/retragere produse alimentare”. Aşadar, „compania X solicită celor care au cumpărat produsul să nu îl consume și să îl returneze, urmând să își primească banii înapoi” (/profit.ro/). Dar zonele rechemării se pot extinde. Nu căutăm prea mult modelul (internaţional) al abordării qvasieufemistice, dar ne amintim cazuri agravante: „Imaginile dezastrului de la Volkswagen. Zeci de mii de maşini noi, răscumpărate în urma scandalului Dieselgate, zac în parcarea unui stadion din Michigan” (/stirileprotv.ro/). Sau: „Cea mai mare rechemare din istoria industriei auto. Toyota retrage de pe piaţă peste şase milioane de maşini” (/digi24.ro/).

Un record al anului, cu istorie însemnând doar „înşiruire de ştiri (false) pentru publicul larg”: volumul, de mare succes internaţional, „ADEVĂRUL: scurtă istorie a t*mpeniilor omeneşti absolute”, al lui Tom Phillips, apărut în 2021, la Editura TReI (nici în titlu nicio greşeală; coperta ediţiei în limba română adaptează grafia, provocatoare, a titlului original: „TRUTH: A Brief History of Total Bullsh*t”). Câteva capitole se intitulează „Clasicele fake news”, „Epoca dezinformării”, „Minciuna locală”, „Minciuni de stat” etc. Încheierea este însă optimistă: „Concluzie: Către un viitor mai sincer” (!).

Pardon (revenim la § 1!): iată şi deprecierea, contextuală, cu bună ştiinţă (ceea ce aici înseamnă, de fapt, rea credinţă) a termenului hronic, prin titlul unei proze picareşti, aparţinându-i lui Al.O. Teodoreanu, Hronicul măscăriciului Vălătuc! (1928), pe care, credem, nu a putut-o şterge Blaga, titrându-şi o adevărată cronică (editată însă doar postum, în 1965) a începuturilor existenţei sale, Hronicul şi cântecul vârstelor.

P.S.: o contrapunere sui-generis a doi termeni discutaţi până acum, într-un comentariu sarcastic de presă din anii ’70, privind statutul fostei soţii a lui J.F. Kennedy, devenită, mai întâi, ... vizitatoare (permanentă!) pe unul din iahturile miliardarului Onassis (înainte de a fi devenit soţia acestuia): Jaqueline ar fi trecut din istorie în cronica de scandal! Dar, asta, oricum!