Prepoziții noi în limba română (1) – „versus”

Prezentul studiu are ca scop examinarea comportamentului prepoziției „versus” în limba română. De origine latină, această prepoziție a fost reactivată ca element de relație în mai multe limbi, nu doar în cele de natură romanică. Generatoare de grup sintactic, prepoziția analizată poate regiza un nominal cu formă de nominativ-acuzativ. În limbajul actual, și-a diversificat sensurile: contra, în opoziție cu, în comparație cu, în raport cu.

Termenul „versus”¹ nu este înregistrat de dicționarele limbii române, dar este utilizat frecvent în limbajul actual: de la numele unor jocuri („Oi versus extratereștri”, „Versus umbra”), la titluri de cărți, conferințe, spectacole, melodii, articole („Orthodoxie versus ortodoxie”, „Real versus virtual”, „Solidaritate versus terorism”, „Adevăr versus falsitate,” „Sarkozy versus gypsy”, „Bizanț versus Bizanț”) sau la denumirea unor site-uri care au menirea de a compara produse asemănătoare. În GALR, i se recunoaște statutul de prepoziție nou-intrată în limbă, cu precizarea că manifestă monosemantism:

„Versus se folosește frecvent în limbajul științific pentru a exprima opoziția sau contrastul dintre două elemente (sau structuri mai ample) care se explică astfel unul prin altul: continuu versus discontinuu, distincția verb ergativ vs verb neergativ; Se disting numai două tipuri de propoziții: enunțiative, care dau informații, vs interogative, care cer informații (apud DSL). Extinderea prepoziției versus în limba actuală se explică și grație utilizării în scris a abrevierii vs.” (GALR I 2008: 624).

Dicționarele străine online îi validează statutul de prepoziție, fapt ce relevă reactivarea cuvântului și alte limbi: ”versus – preposition (vers:sas/abreviation vs.): used to show the names of two teams or sides, against” (http://dictionary.cambridge.org). Alte sensuri indicate sunt: împotriva, în opoziție cu, în comparație cu (https://en.wiktionary.org) – “used when comparing the advantages of two different things, ideas” (Dictionary of Contemporany English, https://www.ldcoceonline.com/dictionary). Și dicționarele franțuzești indică utilizarea acestui termen mai ales în limbajul științific: „Par opposition à. (S’emploie en linguistique, surtout sous la forme vs., quand on a affaire à des oppositions de type binaire: masculin vs. féminin” (http://www.larousse.fr/dictionnaires). Prepoziția „versus” este frecvent întâlnită și în olandeză (Broekhuis 2013), în special în limbajul juridic și în cel oficial. Cercetătorii Grevisse și Goosse o includ în categoria prepozițiilor cu uz restrâns, atrăgând atenția că, sub influența limbii engleze, acest element de relație și-a extins utilizarea în sfera științelor umaniste (Grevisse & Goosse 2007).

Structurile care se întâlnesc frecvent în limba română sunt construite pe următoarele patternuri:

• substantiv propriu + versus + substantiv propriu nemarcat, cu formă de nominativ / acuzativ: „Acum mă credeți că Serena Williams versus Simona Halep va fi rivalitatea următorilor ani?” („Gazeta Sporturilor”, aprilie 2015), „Radu versus Radu. Banciu dă de pământ cu Mazăre” („Gândul”, mai 2015);
• substantiv comun nearticulat / articulat + versus + substantiv comun nearticulat / articulat, cu formă de nominativ / acuzativ: „Putem deschide şi un subiect privind drepturile angajatorului versus drepturile angajatului” (Internet), „Nici ea nu reuşeşte să confirme rezultatele de anul trecut şi are un bilanţ îngrijorător de 8-14 victorii versus înfrîngeri” („Gazeta Sporturilor”, iulie 2015), „Cum să slăbești mai repede – carbohidrați versus grăsimi”(„Avantaje”, septembrie 2014), „Complexele tale versus complexele lui” („Avantaje”, noiembrie 2013), „Face parte din declinul marilor naraţiuni istorice, cu care eram obişnuiţi în trecut – clasa muncitoare versus burghezie, moşierimea versus burghezie, centrul versus periferie, laicitatea versus religiozitate” („Dilema veche”, mai 2015);
• pronume / substantiv + versus + pronume: „Eu versus ceilalți”, „eu versus tu”, „masca versus eu”, „eu versus eu”² (Internet);
• punerea în paralel / în opoziție a unor citate, sintagme: „în alternativa vorbe bine ticluite versus redarea vieții în sublimul ei” („Dilema veche”, ianuarie 2011), „Prostie și ticăloșie” vs „mumia de la Moscova” (Internet), „Ce ai făcut” vs „Cine ești” (Internet), „Halep contra Sharapova sau Prințesa din Carpați versus Serena din Siberia” (Internet);
• tipare complexe: „…vede doar pomelnice, nu analiză pe stat de drept versus pe ce merg englezii; nu discuţii pe verdictele Curţii Penale” („Dilema veche”, aprilie 2015), „Presa și finanțarea propagandei versus cum se ajută presa într-o țară civilizată” (Internet);  Cum se pot compara aceste reușite: să-l învingi pe Hitler (marea reușită a primului mandat) versus să construiești 300 000 de locuințe (marea reușită a celui de-al doilea mandat)? 

La fel ca în cazul prepoziției „contra” cu regim de acuzativ, „versus” indică prototipic existența a două forțe egale, aflate în relație de opoziție. Spre deosebire de „contra” și „împotriva”, care, prin terminația „articulată”, domină nominale cu formă de genitiv, „versus” poate fi centru de grup numai pentru nominale cu formă de acuzativ. În limbajul științific, este utilizat pentru indicarea unor dihotomii („prepoziții lexicale vs prepoziții funcționale”). În limbajul sportiv și în cel juridic, evidențiază forțele care se confruntă / se opun una alteia: „Duel românesc: Horia Tecău versus Florin Mergea”, „Cronologia dosarului Livia Stanciu versus Rarinca” (Internet). Frecvență foarte mare în limbajul actual are tiparul comparativ. Vorbitorii utilizează prepoziția cu sensul de „în raport cu”, „în comparație cu”, „raportat la”, „în contrast cu”, „în opoziție cu”,  pentru a cântări avantajele unor produse, pentru a pune în balanță unele idei, în vederea luării unei decizii: „mașina de spălat cu încărcare frontală versus mașina de spălat cu încărcare verticală: care este mai bună?”. Cu această semnificație, prepoziția se întâlnește pentru indicarea unor dispute ideologice sau pentru anunțarea unor dezbateri pe teme contradictorii („Creaționism versus evoluționism”, „Integrare globală versus integrare regională”), dar și pentru punerea în relație a unor elemente concrete: „Șervețele umede vs prosoape: care sunt mai bune?”, „Rata la casă vs chirie în marile orașe”, „Războiul destinațiilor: Corfu vs Thassos. Ce alegem pentru vacanță?”, „Test WiFi – iPhone 6 vs Galaxy S6 vs iPhone 6 Plus vs Galaxy S6 Edge, Becuri LED vs becuri economice” (Internet). Rar, prepoziția analizată indică proporția sau raportul propriu-zis: „8-14 victorii versus înfrângeri”.

La o analiză atentă, se observă faptul că această prepoziție reunește cuvinte sau sintagme care pot fi interschimbabile fără ca enunțul să aibă de suferit la nivelul sensului: „Chirie în marile orașe vs rata la casă”, „mașină de spălat cu încărcare verticală versus mașină de spălat cu încărcare frontală”. De asemenea, majoritatea structurilor legate prin prepoziția „versus” funcționează ca sintagme ce ocupă o singură funcție sintactică.

Prepoziția „versus” funcționează, în general, în cadrul sintagmelor și al titlurilor pentru a indica opoziția și comparația. Ca element de relație, are rol de centru al unui grup prepozițional, dominând nominale (în special, substantive) cu formă de nominativ/acuzativ. Sensurile acestei prepoziții s-au diversificat în limba română actuală: „contra”, „împotriva”, „în raport cu”, „în relație cu”, „în comparație cu”, „în opoziție cu”, „în contrast cu”.

Note:

¹ Conform regulilor enunțate în DOOM 2, abrevierea acestui termen ar trebui să fie ori „vs”, ori „v.”.

² În aceste structuri, se observă că termenul dominat are formă de nominativ, ceea ce înseamnă că prepoziţia se află într-un stadiu de adaptare la specificul limbii române.

Referinţe bibliografice:

GALR I 2008 = Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române, vol. I, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2008

Broekhuis 2013 = Hans Broekhuis, Syntax of Ducht. Adpositions and Adpositional Phrases, Amsterdam University Press, 2013

Grevisse & Goosse 2007 = Maurice Grevisse, André Goosse, Le bon usage: grammaire française, Ed. a XIV-a, Paris, Duculot, 2007