Soare nou răsare. Florilegiu de poezie a obiceiurilor de iarnă

Dominat de un profund sentiment patriotic, dar, cu certitudine, și dintr-o convingere proprie, ilustrul scriitor pașoptist Alecu Russo, în lucrarea Cugetări, afirma că „între diferitele neamuri răspândite pe malurile Dunării, niciunul nu are, ca neamul românesc, o poezie poporală atât de originală, atât de variată, atât de frumoasă şi atât de strâns unită cu suvenirele antichităţii”. Că scriitorul avea dreptate ne-o demonstrează și faptul că, la UNESCO, România figurează cu trei cuvinte (dor, doină, colind), care definesc, între popoarele lumii, specificul spiritual al românilor. Enciclopedie poetică nescrisă a poporului, doina este sinonimă cu însăși ființa românească. În ceea ce privește colindul, ce face parte din poezia calendaristică, el își are originile în cântările ritualice pre-creștine, care însoțeau începutul sau sfârșitul anului agrar, având rolul de a alunga spiritele rele și de a aduce fertilitate, rodire și belșug. Desconsiderate, etichetate ca primejdioase, atât doina, cât și colindul (inclusiv, colindatul pe la casele oamenilor) au fost interzise în perioada sovietică, fapt ce nu putea să nu aibă un impact negativ asupra generațiilor, în special, ale anilor ’70-’80 ai secolului trecut. Cântecele de petrecere, de voie bună, umoristice, pseudopatriotice persistă preponderent până în momentul de față în memoria colectivă a românilor din Republica Moldova. Mai mult: astăzi, tot din necunoaștere, se remarcă și tendința de confundare a colindului, respectiv, a colindatului cu cântecul de stea/umblatul cu Steaua.

Perioada mișcării de eliberare națională (în special, anii 1989-1990) a readus în prim-plan necesitatea revenirii basarabenilor la matricea spirituală românească. Valorificarea tezaurului popular autentic românesc devine una dintre preocupările specialiștilor din domeniul folcloristicii. Astfel, în 1990, la Chișinău, sub auspiciile şi cu cheltuiala Societăţii culturale  bisericeşti „Mitropolitul Varlaam” (preşedinte, protoiereu Petru Buburuz), apărea cartea întitulată Soare nou răsare. Destinată publicului larg, selecția de colinde, urări de Anul Nou și de înscenări populare la sărbătorile de iarnă, prima antologie de acest gen alcătuită după 1944 în stânga Prutului şi una dintre primele cărţi tipărite cu alfabet românesc, a fost realizată de folcloristul Victor Cirimpei şi jurnalistul Alexandru Bantoș. În prefața lucrării, intitulată sugestiv La îndemâna iubitorilor de tradiții străbune, Victor Cirimpei își mărturisește visul de mai mulți ani (imposibil să fi fost împlinit sub regim sovietic) de a oferi, prin această cărticică, „tuturor celor dorici de-a umbla cu Steaua, Colinda, Plugușorul, Semănatul, Sorcova, Capra, Căluțul, un mănunchi de creații, dintre cele mai reușite, ca datină și poezie, mai potrivite rostirii și mai ușoare învățării pe din afară, dar, totodată, și autentice ca substanță folclorică (nu scornite, falsificate, conformate politicii de moment)”. După cum afirmă autorul cărții, textele incluse provin din prestigioase colecții, alcătuite de G. Dem. Teodorescu (1885), I. G. Sbiera (1888), Sim. Fl. Marian (1898), Mihai Costăchescu (1913), A. Viciu (1914), P. Gheorgheasa (1928), Petru Caraman (1933-1934), Monica Brătulescu (1964), I. Oprişan (1969), Iulian Filip (1983), Lucia Cireş (1984), precum şi din fondurile de arhivă ale Acade­miei de Ştiinţe a Moldovei (înregistrări din 1987).

Diverse din punct de vedere funcțional, zonal și al stilului poetic, colindele respective sunt, pe bună dreptate, un florilegiu de poezie a obiceiurilor de iarnă. Cartea conține colinde pentru casă cu băiat mic (Soare-mi pare că răsare), pentru casă cu copil de leagăn, (La poiana grecilor), pentru orice casă (Sculați, gazde, nu dormiți), pentru casă cu băietan (De pe vale-n ceea vale), cu băiat mare (Alei, lerui, leroi, Doamne), cu tineri căsătoriți (Cea grădin’, acea toloacă),  cu băiat mare de însurat (Ce mi-e sus, pe lângă cer), cu femeie măritată (Crescut-ai, născut-ai), cu tineri căsătoriți având copil mic (În grădină – măr rotat), colind pentru o pereche de tineri îndrăgostiți (Buna seara, gospodari) etc. Totodată, remarcăm și două cântece de stea: Steaua sus răsare și Trei crai de la răsărit.

Un compartiment nu mai puțin relevant al cărții îl constituie urările de Anul Nou, diverse în funcție de vârsta celora care le rostesc: urare a copiilor de vârstă mică (Mâine anul se-nnoiește), urare a băietanilor (Bună seara, bună seara), urare a flăcăilor și a celor însurați (Să arăm pe loc). Tot din această categorie fac parte și urările la mersul cu semănatul și cu sorcova. Al treilea compartiment al cărții, Înscenări populare la sărbătorile de iarnă, include trei texte populare rostite la umblatul cu Capra (Ța, ța, ța, la codrul verde), cu Ursul (Bucuroși, nebucuroși), cu calul (Hai, căluțule, la joc). Pe lângă textele propriu-zise, cartea conține un Glosar, prin care  se urmărește explicarea unor cuvinte cu nuanță regională (ex: taftur, șperlă, plocadă), a unor ziceri arhaizante, greu de înțeles. Este o intenție lăudabilă.

Vom încheia această scurtă prezentare a antologiei Soare nou răsare reproducând un pasaj din postfaţa semnată de Alexandru Bantoş, redactorul şi iniţiatorul editării acestei lucrări: „… deşi, până mai deunăzi au fost interzise şi izgonite din conştiinţa noastră, de altfel ca şi tot ce numim tradiţie, «Florile dalbe» au alcătuit, aproape necontenit, misterioasa punte de legătură între tot ce fusese până la noi şi existenţa noastră ca atare, pragul fără de care era imposibilă pogorârea în case şi suflete a noilor speranţe. Revigorat la numai două săptămâni, prin «Pluguşoare», «Căluţi», «Capre» şi atâtea altele prilejuite de so­sirea primei zile a unui nou an, acest adevărat aisberg al tezaurului folcloric izbucnit în seara Ajunului de Crăciun, ne-a menţinut în echilibru firea, ajutându-ne să supravieţuim. Colindele şi urările ne-au îndreptat gândul, dar mai ales simţirea, spre ceea ce avem mai sfânt: glia strămoşească cu tot raiul de pe acest pământ, rai făurit prin munca fără istov, aşijderi de noi”.

Menţionăm, de asemenea, un detaliu relevant pentru antologia la care ne referim: având bunul de tipar semnat pe 31.10.90, cu un an şi ceva înainte de implozia Uniunii Sovietice, cartea, în veşmântul literei străbune, într-un tiraj de 100 000 (una sută mii) de exemplare, a fost tipărită la „Fabrica de imprimare ofset” din Tiraspol (O, tempora!, O, mores!) şi a fost lansată pentru uzul marelui cititor în ajunul Crăciunului şi al Anului Nou 1991. Plin de optimism şi oarecum actual este următorul crâmpei din postfaţă: „Se pare alte vremuri, alte timpuri bat la poarta destinului nostru. A venit ceasul să le descifrăm cu dreptate miezul şi mesajul, ascultând chemarea inimii, dar şi a raţiunii, să ne închinăm strămoşilor, dar şi lui Dumnezeu, nă­zuind că poate astfel ne va ajunge tărie să tre­cem neprihăniţi şi luminaţi valul zbuciumat al devenirii şi unirii noastre ca seminţie. Să nu uităm că neamul, ca şi această lume toată, au fost zidite prin jertfa celora ce au dăinuit aievea înainte-ne. Or, folclorul nostru e tot o jertfă adusă pe altarul continuităţii noastre de peste veacuri şi nu avem dreptul să-l dăm uitării. Reîntorcându-ne cu faţa spre tradiţii şi obiceiuri, spre valorile perene, să pornim la drum nou, prieteni, cu vechea şi mereu proaspăta urare: Când vom veni la anul, /să vă găsim înfloriţi /ca merii, / ca perii, / în toiul primăverii!

Deci soare nou răsară peste neam şi ţară, iubiţi cititori!

Să ne fiţi sănătoşi şi mult mai voioşi la anul şi la mulţi, mulţi ani!”.

The sun is rising again. Poetry flower of winter customs

Keywords: Romanian customs; folklore; wish; winter traditions

In the text, the author refers to the book The sun is rising again, a collection of carols, New Year and popular staging at the winter holidays, the first anthology of its kind composed after 1944 on the left bank of the Prut and one of the first books printed in alphabetical order, made by the folklorist Victor Cirimpei and the journalist Alexandru Bantoș. The carols included in the book are diverse in terms of function, zonal and al poetic style. The collection contains the most successful creations, such as tradition and poetry.

Colinde la Crăciun

Sculaţi, sculaţi, boieri mari

(Colindă pentru orice casă)

Sculaţi, sculaţi boieri mari,
că vă vin colindători
noaptea pe la cântători
şi nu vă vin nici c-un rău,
ci v-aduc pe Dumnezeu,
Să vă mântuie de rău;
un Dumnezeu nou născut,
în scutice învăscut.
Sculaţi voi, români plugari,
că pe cer s-a arătat
un luceafăr minunat,
inima să-ntinerească,
oamenii să înfrăţească.
Cântă-n luncă păsărele,
la fereastră – rândunele,
noi vă zicem: să trăiţi
întru mulţi ani fericiţi
şi ca pomii să rodiţi
şi ca ei să-mbătrâniţi!

Sub un cer mare, rotat

(Colindă pentru casă cu băietan)

Sub un cer mare, rotat,
frumos zbor s-a arătat –
zbor de fete şi neveste,
de boieri şi de cucoane;
dar în urma zborului –
un păun cu coada verde
şi e (Ghiţă) tinerel
călare pe-un căluşel;
căluşelul – frumuşel,
cu frâul de arginţel,

cu şaua de aurel,
cu sfârcul de mătăsel.

Garofiţa din fereastră,
rămâi, gazdă, sănătoasă!
Şi nouă, şi dumneavoastră:
la anul şi la mulţi ani!

Ce mi-e sus, pe lângă cer

(Colindă pentru casă cu băiat de însurat)

Florile dalbe, Ler,
ce mi-e sus, pe lângă cer?
E un negru mic norel.
Nu e negru mic norel,
ci (cutare) tinerel
pe-un cal galben, grăngurel,
şaua-i luce-n aurel,
scările-i –în arginţel;
iar biciul – cu măciulie
şi frâul – cu străgălie.
Ş-a plecat la vânătoare,
vânătoare-nsurătoare;
se-ntâlni c-o fată mare,
de seamăn pe lume n-are –
era zâna zânelor,
Iana, sora Soarelui;
ş-a găsit-o ş-a luat-o,
în celar că mi-a băgat-o;

în celar,
          în păunar.
Soarele veste prinse-şi-a,
după ea trimisu-şi-a;
trimis’zori
            căutători,
luceferi ispititori;
iar (cutare), tânărul,
din guriţă ce-mi grăia?
„Ce vreţi, zori
                   căutători,
luceferi ispititori?
În tot locul să cătaţi – 
în celar să nu umblaţi,
că d-o scăpa vreun păun,
iau Soarelui d-un cal bun;
d-o scăpa vro păuioară,
iau pe sor-sa soţioară,
c-am găsit-o ş-am luat-o
şi-n casă că mi-am băgat-o”.
Iar (cutare), tânărul,
să ne fie sănătos,
şi cu fraţi, şi cu părinţi,
şi cu noi toţi d-împreună.

Crescut-ai, născut-ai

(Colindă pentru casă cu femeie măritată)

Crescut-ai, născut-ai
pre cel verde-alun,
Doamne-le,
sus frunza-mi deasă.
Jos, la rădăcină,
la verde tulpină –
leagăn de mătasă
cât viţa în şase.
În el cine şede?
(Leana) cu ochi negri –
coasă-mi, chindoseşte,
primar ne-o priveşte,
cu ochean ocheşte;
departe zăreşte,
departe pe mare
de-o corăbioară
neagră şi smolită,
grea şi-mpovărată
de grâu şi bucate.
Nu-i grâu şi bucate,
ce-s colindători;
ei vin colindând
şi la val făcând,
de (Leana)-ntrebând:
– Leano, tu ochi negri,
ce ţi-i cel din poală?
Ori ţi-i frăţior,
ori ţi-i verişor;
ori ţi-i surioară,
ori ţi-i verişoară?
– Nu mi-i frăţior,
nice verişor –
ăsta-i voine-al meu;
asear-a sosit
de pe ape reci
de la turci pribegi.
Tăceţi şi-ncetaţi,
să nu-l deşteptaţi –
de-l veţi deştepta,
vamă va lua,
vamă
         peste seamă,
fir şi ibrişin,
sculuri de bumbac,
curtea să v-o-mbrac;
curtea şi curtaşii,
şi toţi megieaşii –
mărfuţă frumoasă,
frumoasă, bănoasă.
Rămâi sănătoasă,
bună vreme-n casă!

În grădină – măr rotat

(Colindă pentru casă cu tineri căsătoriţi, având copil mic)

În grădină – măr rotat
de flori albe scuturat,
iară la tulpina lui,
la tulpina mărului,
este-un pat de-aur curat.
Iar pe pat ce-i aşternut?
Iarbă verde de la Prut.
Şi în el cine dormea,
cine oase-şi odihnea?
Cuconiţa, cuconaşul,
iar alături – copilaşul.
La uşori –
           mănunchi de flori,
pe la uşe –
           flori de ruje,
la fereşti –
            mere domneşti,
sus, pe grindă –
             flori de ghindă,
pe podele –
            rândunele,
la icoane – busuioc,
da-v-ar Dumnezeu noroc!

Trei crai de la răsărit

(Colindă la umblarea cu Steaua)

Trei crai de la răsărit
cu Steaua au călătorit
şi-au mers, după cum citim,
până la Ierusalim;
acolo dac-au ajuns,
Steaua lor li s-a ascuns
şi le-a fost lor de-ntrebare
naştere de-mpărat mare:
„Unde s-a născut, – zicând, –
un crai mare de curând?”
Iară Irod-împărat
auzind, s-a-nspăimântat
şi pe crai că i-a chemat
şi-n taină i-a întrebat;
ispitindu-i vru setos
ca să-l afle pe Hristos,
şi cu grai adăugat
foarte lor li s-a rugat:
„Mergeţi voi de mi-l aflaţi
şi, viind, mă-nştiinţaţi,
să merg şi eu să mă-nchin
ca la Dumnezeu, deplin”.
Craii dacă au plecat,
Steaua iar s-a arătat
şi a mers pân’a stătut,
unde-a fost pruncul născut.
Si cu toţi s-au bucurat,
pe Hristos dac-au aflat.
Cu daruri s-au închinat
ca la un mare împărat.
Şi-napoi dac-au purces,
pe altă cale au mers,
aşa după cum le-a zis
îngerul noaptea în vis.
Iară Irod-împărat
foarte rău s-a tulburat,
mare oaste-a ridicat
şi-n Betleem a intrat;
mulţi coconi mici a tăiat:
pân la paisprezece mii,
tot prunci tineri şi copii,
de doi ani şi mai în jos,
ca să afle pe Hristos.
Pe Hristos nu l-au aflat,
Domnul Sfânt l-a apărat.
Iar de-acum până-n vecie
mila ta, Doamne, să fie
cu dar şi cu bucurie.
O, Hristoase, slavă ţie!

Anul nou – cu bine, pace şi sănătate

(Sorcova)

Sorcova,
veselă,
să trăiești,
să-mbătrânești
peste vară,
primăvară,
ca un măr,
ca un păr,
ca un fir
de trandafir,
ca laptele de frumos,
ca pietrele de vârtos,
tare ca piatra,
iute ca săgeata,
tare ca fierul,
iute ca oţelul –
la anul
și la mulţi ani! 

Texte reproduse din volumul
Soare nou răsare, Chișinău, 1990