Poetul care se adresează direct lui Dumnezeu

„dacă aș fi avut copite
aș fi fost un cal
dintre acei care sfidează vântul
unul dintre acei care
niciodată nu câștigă
acei care aleargă
de dragul alergării
și nu acceptă gardul
numărul pe piele
pista
rândul
împușcătura
ÎN CLIPA DE START”
Severino BACCHIN

Aminteam în numărul precedent al revistei despre o plăcută revedere cu poetul venețian Severino Bacchin, pe care îl cunoscusem la Casa Română, așa îi spun venețienii Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția (IRCCU). La acea vreme director al instituției respective era dl prof. Ioan Aurel POP, actualul Președinte al Academiei Române. La îndemnul Domniei Sale am lansat în luna mai 2006 volumele mele de poezii Teama de scris și Mesaje din ocnele Paradisului. La astfel de activități culturale, de rând cu românii veneau critici de ară, critici literari, scriitori și poeți venețieni. Aproape de finalul evenimentului s-a apropiat un bărbat cu un chip luminos, parcă retras, scump la vorbă, dar plin de enigma unui poet rafinat. Așa l-am cunoscut pe Severino Bacchin, un prieten al literaturii și culturii românești și unul dintre poeții consacrați din regiunea Veneto, autor al volumelor de poezie lirică, satirică, socială, vizionară și experimentală. Poeziile îi sunt traduse în limba franceză (Gerard Luciani), în limba engleză (A. Anderson și Philip Morre), în limba română (Ștefan Damian și Irina Țurcanu), în limba turcă (Mattia Bordignon și Giampiero Bellingeri) și, mai nou, volumul Ozone generation este tradus în limba rusă. Poetul face parte dintr-o valoroasă generație lirică ce se manifestă actualmente la Veneția, constituită din Umberto Pascali, Francesca uth Brandes, Luciano Meneto, Alfio Florentino, Gianfrancesco Chinellato, Nadia Consolani etc.

Severino Bacchin (născut la 30 ianuarie 1940, Mira-Veneția) este absolvent al Universității din Pisa în 1968. Locuiește și activează în Veneția. Este profesor de limba și literatura italiană. Debutează în poezie cu volumul Cuvinte-Pietre (1975). Publică apoi volumele de poezii Cuvinte mute (1977), La Maison Rose (1979), Cuvinte ruginite / Parole arrugginite / Paroles rouillees (1982), Dietro l’angolo / După colț (2001), Loreley Benz (2003), Soldati di carta / Soldații de hârtie (2005), Terza guancia / Obrazul al treilea (2007), La luna dov’e / Unde e luna (2008), Mille &3 tamburi (2012), I Francesco Mandrino (2015), Ozono generation (2015), Uno di me (2015), Aspetando Cristo (2016), Roba da pazzi 2018 etc.

E prezent în diverse antologii din Italia și Romania (Antologia dei poeti del Triveneto (1975), Omagio poetico a Giacomo Casanova (1992), Age Quod Agis (1999), antologia Echi d’acqua (Ecouri de apă), traducere în limba română și prezentare de Ștefan Damian, 2004, antologia Ovidiu, două milenii de neuitare, coordonator Ana Ruse (2017) etc.

Volumul Uno di me, publicat în 2015 la editura Rediviva, Milano, este lansat la IRCCU din Veneția. Astfel la 31 mai 2016 aula „Marin Papahagi” se umple de poezia lui Severino Bacchin, oferită publicului de Actrița Margherita Stevanato și muzica compozitorului Matteo Segafreddo în recitalul poetic de înaltă ținută profesionistă. Compozitorul a fost un prieten devotat al poetului Severino Bacchin, participând în mai mult de zece proiecte literare cu originalele sale creații muzicale. Din păcate, la finele lui decembrie 2021 a plecat prea devreme dintre cei vii, fiind răpus de o cruntă boală la doar șaizeci de ani.

Dar să revenim la discuția noastră. În ce constă experimentul poetic propus de Severino Bacchin? Pentru a fi mai aproape de subiect, va trebui să facem câteva trimiteri la lucrarea Terza guancia / Obrazul al treilea (2007), editată la Centrul Internațional de Grafică Venețiană. În acest volum autorul care scrie poezie de ani buni parcă vrea să ne comunice că este obosit să-și scrie poeziile. După cum menționa Sergio Corduas în referința sa „acum face poezie, o face cu mâinile, folosind unelte, instrumente... (Dealtfel poezia vine de la grecescul „a face”. Folosește cuvintele pentru a face o poezie grafică, utilizează semnele, desenele, notele muzicale, și, am impresia că în interiorul (în interior mai mult ca la suprafața) hârtiei găsim pământuri, văi, diverse fructe ...”.

Încerc să receptez volumul Obrazul al treilea așa cum am vorbi de „ochiul al treilea” al lui Nicolae Dabija, care dă nume generației sale de poeți basarabeni prin originalitatea discursului poetic din anii șaptezeci ai secolului trecut. Noutatea poetului venețian constă în non-conformismul său, cum spune în una din poezii „nu acceptă gardul / numărul pe piele / pista / rândul / împușcătura / ÎN CLIPA DE START”, cu ale cuvinte, nu oferă obrazul al treilea. Severino Bacchin este poetul care discută cu Dumnezeu de la egal la egal: „tu ești atotputernic / dă-mi o lovitură / fă-mă să fiu stea”, atât doar că nu știm dacă Creatorul ar accepta asemenea condiții.

Severino Bacchin a stabilit de mai mulți ani legături de colaborare cu scriitori din București, Cluj-Napoca, Sibiu, Bistrița, Botoșani și Iași. Iar la Cluj-Napoca este găzduit cu volumul O mie & 3 tobe, Editura IDC Press (2010), traducere și prefață de Ștefan Damian, poet, prozator și traducător, un italienist cunoscut în România și Italia, care menționează linia ce desparte poezia-rugăciune de înjurătură și refuzul lirismului, acesta fiind înlocuit cu observații și reflecții detașate. Traducătorul va nota că Bacchin glosează pe marginea ideii de literatură sau a celui care produce literatură și în alte texte, îndemnându-l: „Ieși din cenușa ta / poet de provincie / strigă într-un megafon de tablă / mesajul, furia reprimată / poate fi destul / un carton cu un slogan / atârnat la gât / face cât un poem”. Ca fiecare poet tinde să ajungă la cititor cu un mesaj nealterat, plin de încărcătură poetică și, în același timp, fără a recurge la metaforisme pe care le consideră nerelevante. Pune accentul pe gând, construcție poetică, mecanism sau mașinărie a vocabulelor, dacă vreți. Este poetul care crede în magia textului, crede încă în puterea cuvintelor și încearcă să transmită aceasta și cititorului său prin versurile: «„au nu vrei să știi / că pana rănește / mai tare de cât spada”. Tematica creației lui Severino Bacchi e una foarte actuală, ține de problemele lumii moderne aflate în plină globalizare. Tensiunea poetică sporește evident prin misiunea autorului care și-o ia în volumul Ozono generation, îndemnându-ne să fim atenți la ziua care vine, refuzând supunerea oarbă și resemnarea, fapt documentat poetic în versurile „E cazul de a urla tare și convins înainte de a fi prea târziu. Fără să dai celălalt obraz...”, chiar dacă constată clar ceva mai la vale că este „o pasăre în fața puștii...”. Azi, în epoca pandemiei, când lumea e bântuită de incertitudine pentru ziua de mâine suntem cu toții „o pasăre în fața puștii”, suntem generația care vede, trăiește și îndură consecințele găurii în ozon, dar „din gaura de ozon / Dumnezeu vede / și ascultă”, mai ales dacă a auzit de acolo, de sus, pe cel care spune semenilor săi „mă adresez direct lui Dumnezeu”.

(aceste versuri )
nu sunt adresate vouă
aceste versuri
să discut cu voi m-a obosit
mă adresez direct lui Dumnezeu
folosiți un stil convenabil
dacă vreți să le cunoașteți
din gaura de ozon
Dumnezeu vede
& ascultă

(răspândiți vorba)
unii spun că
cine se îndepărtează de grup
e unul care se pierde
nu-i adevărat
e unul care vrea să vadă limpede
să privească-n depărtări
unul care a priceput
că legile nu le face Dumnezeu
le fac oamenii
& ei le pot schimba
se pot opune acestor adevăruri
și se pot păta de păcate
răspândiți vorba mai departe

(a fluiera)
să cânți e FRUMOS
nu complet totuși
să cânți e un fel de exhibiție
de a te consuma
de a transforma fiecare performanță
într-un mănunchi de cenușă
altceva e să fluieri
să arzi
fără să te frigi
de la un punct la altul al eternității

(un fapt este)
nu sunt
nici cel care merge
nici cel care așteaptă
& știu că munții sunt acolo pentru noi
cu inima lor albă
care bate prea tare
& se poate izbi
dintr-o clipă într-alta
motivul
și artiștii
TREBUIE SĂ-L ȘTIE

(soarele care se rostogolește)
o zi fără riduri
îmi traversează strada
Lorenzo îmi spune că nu-i timp pierdut
Să mergi peste proiectele
arhitecților ghinioniști
medicina aduce în stradă
poeți profesioniști
mozaiști de o anumită statură
au fixat un vis
pe pereții gării
la picioarele mele
cineva rostogolește un SOARE
de mă face să mă-mpiedic
& să ard.

(soare rapid)
câte anotimpuri arse
& câte steaguri
nici eu nu știu
rapid soarele
îmi trece pe frunte
nu sunt suficient de puternic
pentru ideile mele
de bunii buni nu am chef
cu chestia aia cică să oferi celălalt obraz
mi se par un pic tâmpiți
sunt o pasăre
în fața puștii
ce-i sacru sau profan
atunci cine poate să o strige

(1)
cine crede că nu-i văzut
& își face rău își face rău rău
cine se crede superior superior
cine crede că uită uită
& cine nu gândește nu gândește nu gândește
căci cineva deja a gândit gândit
cine se naște cu ochii deschiși prea deschiși
& trăiește cu ochii închiși închiși închiși
cine și-a procurat noroc noroc
și nu împarte cu nimeni nimeni
cine-i înalt regulamentar regulamentar
și cântărește 33 de kile 33 de kile 33 de kile
cine folosește coroane de spini de spini de spini
să devină sfânt sfânt chiar sfânt
cine crede că strada scurtă
e cea mai rapidă
& se roagă unui Dumnezeu standard serial
căci n-are timp timpul
să-și caute propriul propriul
& cine-i atât de înțelept înțelept
încât lasă baltă baltă
și se concentrează să conducă mașina
și când în capătul străzii
vede o lumină o lumină lumină
se gândește imediat la un semafor
& chiar și cine cere să i se povestească istoria
în loc să o facă
cine nu există
ca să nu se târâie agățat de umerii nimănui
și cine n-a rămas ceea ce e
dar și cine
a mărit GAURA ÎN OZON
s-ar putea să fii sau să nu fii tu

(2)
arta la dreapta ta
asta-i vrut
3 argumente să-ți amintească
ai dat un sens vieții
ți-ai apărat ideile
nu ți-ai trădat Dumnezeul
dacă ozonul într-o zi
nu ne va arde creierele
cineva își va aminti de tine

(3)
cânți prea bine
ca să fii un artist de stradă
de unde vii
de ce sub fereastra mea
nu-s o pradă ușoară eu
aici e ziua mea
lungă și agitată atât cât îmi trebuie
țintește altundeva
flautul tău

Selecție din volumul Ozon generazion,
traducere de Irina Țurcanu

O mie & 3 tobe

1.
Omul de ieri
este un om bătrân
pentru el nu mai avem lacrimi
timpul ce mai rămâne
este dedicat omului de mâine
faceți trâmbițele să răsune

3.
Să aștepți pe malul râului
cadavrul dușman
ca Mao Tze Dong
să folosești ochelari de cal
să nu greșești drumul
va fi de-ajuns
sau să nu ai dușmani
să te-ndoiești de drumul drept
să te antrenezi la fugă
să nu ai greu
fundul

4.
Iubești adevărul
bine demonstrat
de la margini la număr la legile lui
în timp ți-ai construit un templu
spre a le apăra
păcat că tu nu locuiești în el
faci pe câinele de pază la intrarea lui
te temi să nu intre cineva să îl distrugă
cu o exclamație

8.
Nu cred
că poeziile sunt o treabă pentru literați
poeziile sunt scrise
de cei ce au ceva
de povestit și nu de relatat
și au ficatul umflat
de aceea se nasc rugăciuni
și înjurături
care nu sunt niciodată păcat
acestea trebuie să le știe literații
ca să citească în mod corect
ceea ce nu sunt

9.
Cei ce frecventează artiștii
confundă operele
cu un model pe care îl au în minte
scandalizați dacă nu se împacă culorile
dacă modelul este plătit cu ora
dacă ochii lui sunt agresivi
și artistul la rând ridică potul
pentru a vinde o Madonă
ce amintește de Ana Blandiana
pe fundalul unui birou
curat nu strălucitor

13.
Au încercat să zboare
cu aripile privighetorilor
cu cele ale porumbeilor
în vremuri de război
au căzut întotdeauna
ciudate persoane poeții
nu și-au dat seama că girafele
trăiesc în cer și pe pământ
în același timp

14.
Ieși din cenușa ta
poet de provincie
strigă într-un megafon de tablă
mesajul, furia reprimată
poate fi destul
un carton cu un slogan
atârnat la gât
face cât un poem
poate că Dumnezeu o știe
dar nu spune nimic

18.
Câmpul acesta
este acoperit de ciment
care moderne
caii își mănâncă
conducători excitați
ating viteza morții
cerul este
al celor nebuni
care numără stelele

20.
Să-ți dai singuri șuturi în fund
se poate să fii și mai imbecil
pentru astăzi este destul
nu vreau să știu mai multe
mai mult de 1000& trei toboșari mărșăluiesc
în fruntea tot atâtor armate idioate
cum poți să nu-i vezi

21.
Vapoare vechi cu disperați și resturi
profanează regatul lui Neptun
dacă Zeus ar fi tatăl tuturor
nimeni n-ar mai folosi stelele
să-și facă un steag
pe care să-l înfigă în grădina vecinului
și dincolo de nori
Damocle tu ai rămas
lumină ce nu iartă

25.
Ochelari de firmă
chiloți de autor
totul ok
nimeni nu-i așa nebun
încât să piardă episodul unui telefilm
repriza a doua a unei partide
plăcerea unui roman polițist
un delict perfect
fără să-și murdărească mâinile
ajunși aici cred că e drept
să vorbim despre escroci

27.
Zi de austerity
zi milaneză
cu pustiu pe străzi
cu un preot alb
în fruntea unui cortegiu negru
zi curioasă și tristă
nu pentru mort
pentru prietenii lui
sărmani
îmbrăcați de sărbătoare
vor să fie eleganți

28.
Nu-mi cere ceea ce nu știu
nu știu dacă Dumnezeu este bun sau rău
nu știu nici chiar dacă există
tu hotărăște ce să crezi
dar nu-mi spune că este ușor
nu mă face să sufăr

29.
Ai suflat sufletul în mine
și ai plecat
se spune că te naști cu păcatul
dar n-am crezut
se spune că pedepsindu-te te duci în paradis
eu nu cred că premiile
li se cuvin celor care fac binele
de felul ia de la bogați și dă-le celor săraci
nu imbecililor
nu-mi convine s-o termin
tu ești cel atotputernic
dă-mi o lovitură
fă-mă să fiu stea

38.
Dimpotrivă
nu e greu să scrii poezie
este greu s-o citești
cine va fi atât de curat încât s-o iubească
fără să o păteze
nu știm
desenează cercuri negre
îngâmfarea
în jurul nostru

44.
Mamă
albul ce-l vezi
vine din cer
ultimii curioși
au furat sacii rebeli
pentru a închide arta
din mansarda muzeu
a acestui stejar-catedrală
blestemat atârnă cântul meu

48.
La stadion
nu sunt spectator
nu sunt jucător
nici măcar arbitru
sunt pur și simplu minge
îi lovesc pe toți
strâng dinții
dar la sfârșit devin în întregime de aur
cu toții mă caută

(texte selectate din volumul O mie & 3 tobe,
traducere de Ștefan Damian)