Dimitrie Gusti – Ideile fundamentale ale dreptului presei

La finele anului 2021, sub egida Institutului de Sociologie al Academiei Române și a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) a fost repusă în circulație o lucrare de tinerețe a viitorului mare sociolog și savant român Dimitrie Gusti (1880-1955), intitulată Ideile fundamentale ale dreptului presei. Această lucrare a reprezentat teza pentru cel de-al doilea doctorat în Germania al lui D. Gusti, fiind realizată la Berlin în anii 1905-1907, după primul obținut în filosofie la Universitatea din Leipzig (1900-1904), cu un subiect de sociologie și etică (Egoismus und Altruismus/Egoism și altruism. Despre motivația sociologică a voinței practice), sub conducerea lui Wilhelm Wundt (1832-1920), renumit filosof și psiholog german în epocă. La recomandarea lui W. Wundt, această primă lucrare de doctorat a fost publicată în două numere consecutive ale celei mai vechi reviste de filosofie din Germania, fapt ce a marcat, după cum va menționa Gusti însuși mai târziu, intrarea sa în „publicistica filosofică științifică germană”, cu rezonanță internațională.

Noua teză de doctorat, finalizată cu titlul Die Grundbegriffe des Pressrechts, având ca subtitlu Eine Studie zur Einführung in die pressrechtlichen Probleme (Ideile fundamentale ale dreptului presei. Studiu introductiv în problematica dreptului presei), caracterizată de autor ca fiind un studiu sociologic asupra dreptului presei, a fost predată Facultății de Drept din Berlin în aprilie 1907. Din motive încă insuficient elucidate, D. Gusti nu a mai îndeplinit ultimele formalități administrative și a renunțat la susținerea examenului pentru al doilea doctorat. „Epoca petrecută în seminarul de criminalistică din Berlin a fost cea mai fericită din viața mea”, va scrie Gusti la sfârșitul vieții. „Căci atunci mi-am încheiat marele stagiu al căutării, pentru a intra cu pași siguri în perioada plină de răspunderi a elaborării...”. Cert este faptul că această a doua lucrare de doctorat finalizată a fost publicată în anul 1908, în limba germană, de Editura Immanuel Guttentag, din Berlin.

Noua ediție în limba română a apărut sub îngrijirea sociologilor Ioan C. Popa și Mihai Milca, semnatari a două studii introductive, și a filologului Neculai Trandafir, care a revăzut și completat, prin confruntarea cu originalul în limba germană din 1908, textul apărut în volumul II de Opere al lui D. Gusti, publicat de Academia RSR în 1969.

Lucrarea este structurată în patru capitole principale, care abordează tema din perspectivă istorică și analitică, prin prisma dreptului și sociologiei. Capitolul introductiv explică metoda folosită („juridico-sociologică și de drept comparat”), precum și noțiunea de „instituție a presei” și „reglementarea juridică a acesteia”, cu o documentată prezentare a apariției ziarului din cele mai vechi timpuri (de la ziare „fluerate”, vorbite, scrise la ziarul prin scrisori, foi ocazionale tipărite și primul săptămânal periodic).

Capitolele II, III și IV reprezintă corpul principal al lucrării, în care sunt analizate pe larg chestiuni esențiale privitoare la bazele juridice ale libertății presei (considerată „un corolar al libertății omului”), noțiunile de public și opinie publică, libertatea presei în Anglia, noțiunea de drept administrativ al presei și cenzura, noțiunea de drept penal al presei (sistemul represiv, tipăritura, noțiunea de responsabilitate în activitatea de presă și educația jurnaliștilor), politica legislativă și delictul de presă. În fine, lucrarea mai cuprinde o Anexă (legislația franceză în domeniul presei, de la 1789 la 1881) și o Bibliografie consistentă referitoare la cele mai importante lucrări dedicate presei în principalele state europene, de la origini până la nivelul anului 1908. Lucrarea surprinde și astăzi prin profunzimea analizei și actualitatea tezelor avansate, fiind utilă atât tinerilor jurnaliști, cât și maeștrilor consacrați ai condeiului, profesorilor de jurnalism și tuturor celor interesați de profesia de ziarist.

Dimitrie Gusti a intrat în conștiința publică românească în primul rând ca fondator al Școlii sociologice de la București, care s-a bucurat de o largă recunoaștere internațională în perioada interbelică. Bogata sa activitate în domeniul presei, îndeosebi ca întemeietor al unor reviste și publicații științifice prestigioase, a rămas oarecum în umbra renumelui de savant, deși performanțele atinse și în acest domeniu sunt cu totul remarcabile. De altfel, trebuie să precizăm încă de la început că, în concepția lui D. Gusti, activitatea publicistică și cea de cercetător profund al realităților sociale ale timpului său sunt îngemănate, fiind considerate ca părți indestructibile ale unui mare proiect imaginat de el, unic până astăzi în cultura română.

Când vorbim despre activitatea ca publicist a lui Dimitrie Gusti, trebuie să ne referim în primul rând la rolul său de mentor și conducător de reviste prestigioase în cultura română din perioada interbelică. În același timp, este de remarcat faptul că savantul Gusti era un colaborator frecvent al publicațiilor românești cu vederi democratice, destinate informării publicului larg, dar nu neapărat consacrate unor ramuri științifice anume, precum sociologia. Informarea largă și corectă a publicului făcea parte din ceea ce Gusti numea cultura poporului, educarea mentalităților și ridicarea gradului de cunoștințe ale mulțimii ca punți pentru dobândirea adevăratei libertăți a omului.

Nu în ultimul rând este important să amintim relațiile de colaborare dezvoltate de Gusti în decursul timpului cu marile ziare naționale, cu „Rador”, dar și cu mediul scriitoricesc. De-a lungul anilor, găsim semnătura lui D. Gusti nu doar în revistele de specialitate înființate sau conduse personal, dar și în numeroase ziare ale vremii, cum ar fi „Timpul”, „Curentul”, „Dreptatea”, „Dimineața”, „Revista universitară”, „Semnal” ș.a. La prezența publicistică se adaugă o bogată activitate în domeniul presei radiofonice, D. Gusti fiind unul dintre participanții la prima ședință a Consiliului Societății Române de Radiodifuziune (martie 1927); în 1929 prezidează mai multe ședințe ale Comitetului Societății de Radiodifuziune; la începutul anului 1930 participă la o serie de întruniri desfășurate la Președinția Consiliului de Miniștri dedicate extinderii radiofoniei pentru a deveni cât mai accesibilă publicului larg, iar la 28 februarie același an este ales președinte al Consiliului de Administrație al Societății de Radiodifuziune. În această ultimă calitate înființează emisiunea culturală cu titlul Universitatea Radio, difuzată zilnic, cu participarea unor tineri intelectuali (Constantin Noica, Petru Comarnescu, Mircea Vulcănescu, H. H. Stahl ș.a.), în cadrul căreia a ținut personal două prelegeri având ca temă sociologia culturii. În decembrie 1930, D. Gusti a participat ca raportor la Congresul Uniunii Ziariștilor Profesioniști (Menirea radiofoniei românești și universitatea radio), alți doi raportori fiind Tudor Vianu (Cinematograf și radiodifuziune în politica culturii) și Constantin Papacostea (Despre presă și problemele ei culturale). În iulie 1937, D. Gusti a participat la deschiderea Secției presei românești din Pavilionul Internațional al Presei de la Expoziția mondială de la Paris.

Prima și cea mai importantă revistă științifică înființată de către Dimitrie Gusti și un grup de colaboratori a fost „Arhiva pentru știința și reforma socială” (ASRS), publicație periodică a Institutului Social Român. De la apariție (1919) până la suspendarea sa (1944), directorul ASRS a fost D. Gusti. Din 1937, datorită prestigiului câștigat de Școala sociologică de la București și de fondatorul ei, ASRS a devenit și organ al Federației Internaționale a Societăților și Institutelor de Sociologie. Revista și-a păstrat, cu mici adăogiri de-a lungul anilor, structura și concepția anunțate încă de la primele numere, cu rubrici precum: Studii; Arhiva legislativă; Arhiva documentară; Mișcarea ideilor; Recenzii; Revista revistelor; Buletinul Institutului; Fapte și informațiuni. În timp, revista „Arhiva pentru știința și reforma socială” va deveni una dintre cele mai prestigioase publicații științifice din România, dar și din Europa.

O a doua publicație, „Sociologie Românească” (SR), revistă periodică a Secției sociologice a Institutului Social Român, a fost editată începând din anul 1936 până la suspendarea din 1944. Directorul publicației a fost D. Gusti. Într-un Plan de acțiune pentru 1938, publicat în „Sociologie românească”, an III, nr.1-3, p. 1-4, Gusti anunța intenția de a organiza „un corp de corespondenți” ai revistei în satele și orașele țării, măsură care se înscria în străduința de „a face această publicație periodică corespunzătoare misiunii însemnate, de a fi izvor de informație asupra națiunii noastre și a subunităților ei în toată complexitatea lor”. În paginile acestei reviste, structurată în linii mari pe capitole distincte după modelul „Arhivei”, au fost publicate cu predilecție rezultate ale cercetărilor sociologice întreprinse de Școala monografică de la București, întemeiată de către D. Gusti, sub semnătura unora dintre distinșii săi colaboratori.

A treia revistă inițiată și condusă de către D. Gusti a fost „Affaires Danubiennes” – Revistă pentru Europa Centrală și de Sud-Est, organ al Institutului Social Român. Revista a apărut în limba franceză, sub egida Centrului de Înalte Studii Internaționale, din cadrul ISR, în anii 1938-1942, 1944.

Concepția solidă formată în baza studierii amănunțite a presei, așa cum rezultă din lucrarea anunțată la începutul acestor însemnări, s-a dovedit un reper permanent în activitatea lui D. Gusti în domeniul jurnalismului și al publicisticii științifice practicate de-a lungul vieții.

Începând cu finele anului 1944, Dimitrie Gusti a trăit drama intelectualilor români care s-au văzut marginalizați, oprimați și izgoniți din spațiul public. Revistele patronate de el au fost mai întâi suspendate, apoi interzise, alături de alte publicații prestigioase care apăreau sub egida Academiei Române, a Fundațiilor Regale sau a altor instituții științifice și culturale de importanță națională.

Repunerea în circulație a unora dintre lucrările lui fundamentale este și un omagiu adus peste timp marelui savant patriot.     

Dimitrie Gusti – Fundamental concepts of mass media legislation          

Keywords: Dimitrie Gusti; sociologist; journalist; history of press; law of press; censorship; freedom; responsibility          

Dimitrie Gusti (1880-1955), an internationally reputed Romanian sociologist, was also a well-known militant in the field of the written and radio press. During the interwar period he was the founder of scientific journals of European value and circulation, president of the Romanian Broadcasting Society and the initiator of the sociological documentary film.    

His paperwork on “the law of press”, written in the early XXth century, remains an important landmark in the history of journalism everywhere.