Referințe

Romanul Montana ne face martorii unui debut în forță, cum nu am avut demult în literatura noastră. Surpriza se dublează prin faptul că proza e scrisă de un tânăr absolut necunoscut aici, căci vine dintr-o perspectivă geografică (dar și narativă!) inedită – autorul cărții, Alexandru Popescu, e stabilit de mai mulți ani în Regatul Unit al Marii Britanii. Nu e de mirare deci că o bună parte din subiectul volumului antrenează în spațiul epic realități și personaje din Anglia, deși toate gândurile, agitația și anxietățile lui Ion Josan, protagonistul cărții, sunt focalizate pe țara sa de origine, Republica Moldova, în mod special, pe localitatea sa de baștină – orașul Bender, unde i-a rămas mama bolnavă. Pornind de la aceste două planuri tematice, romanul dezvoltă, respectiv, și două linii de subiect – un tânăr moldovean își construiește o strălucită carieră la un post TV britanic și, prin recurs la memorie, prin întoarcere în timp, același personaj reconstituie mintal munca îndobitocitoare a muncitorilor feroviari de la o întreprindere sovietică (am putea zice, un ghetou!) din orașul de pe Nistru, unde copilărise Ion, alias Ivan sau Vanea. Miezul narațiunii reface epic războiul din Transnistria, văzut cu ochii unui copil și sedimentat apoi în psihicul zdruncinat al adultului. Sângerosul conflict e derulat prin mai multe episoade sinistre succedate cinematografic. Cei doi vectori epici – primul pornit dinspre prezent spre trecut și cel de al doilea orientat din trecut spre prezent – la un moment dat se intersectează într-un punct de convergență care determină viitorul personajului.

Avem prin Montana poate cea mai serioasă și mai veridică proză despre enclava numită Transnistria. În acest retard mezozoic, timpul a înghețat, conservând în glaciațiunea sa politico-socială realitățile sovietice de care noi am și început să uităm. Narațiunea redeschide o rană însângerată a istoriei încă necicatrizată, reflectând un spațiu departe de a fi distopic, în care sărăcia, violența, ura, brutalitatea cazonă, antiromânismul ș.a. domină năprasnic omul, îl reduc la umilința sclavului.

Romanul pare scris de o mână cu deplină și desăvârșită dexteritate epică, ceea ce uimește la un debutant! Proza e bine structurată, arhitectonica ei pare fără greș, fără fisuri, episoadele din cele două linii de subiect se susțin în fabula generală și se completează reciproc ca într-un puzzle narativ în care piesele se potrivesc perfect. Autorul își conduce cu mână forte personajele, toate credibile ca profiluri umane și ca entități ficționale. Detaliile cu revers simbolic – ceasul Montana, gutuile, cărțile tipărite cu caractere latine ș.a., – adaugă artisticitate prozei și mărturisesc în favoarea unui prozator pe deplin format, absolvit de ezitările noviciatului. Proza are antren, jocurile suspansului captivează și – mărturisesc eu, cititorul! –, că e unul dintre puținele noastre romane pe care nu vrei să-l lași din mână.

Eugen LUNGU,
critic literar

Romanul Montana de Alexandru Popescu mi se pare, şi nu încerc deloc să exagerez, unul dintre debuturile memorabile în proza ultimului deceniu din Republica Moldova. E poate cel mai strălucit debut. Un roman dens, fără divagaţii supărătoare, bine scris, construit pe două planuri temporale care interacţionează armonios: pe de o parte, avem povestea unui copil dintr-un loc oarecum izolat din Bender, o „bază” cu vagoane şi linii de asamblare, care după perestroikă se pomeneşte pe teritoriul unui stat autoproclamat, Republica Moldovenească Nistreană, iar pe de altă parte, e istoria acelui copil devenit jurnalist în Londra zilelor noastre, un jurnalist care a evadat din universul cenușiu cvasi-sovietic al Benderului, dar care se adaptează cu greu stilului de viaţă şi tabieturilor occidentale.

Ar trebui remarcată maturitatea scriiturii, rarisimă la un debutant. Există mult dramatism în roman, dar acesta e bine dozat, vocea naratorului e calmă, el lăsându-l pe cititor să sesizeze tensiunea situaţiilor. Sunt situaţii tulburătoare descrise cu multă fineţe, în stilul marilor scriitori, cum, de pildă, e relaţia de dragoste sinuoasă cu Ana. Avem de-a face, repet, cu un debut excelent, poate cel mai bun la noi în ultimii ani. 

Iulian Ciocan,
scriitor, jurnalist la Radio Europa Liberă Moldova,
Premiul Coup du Coeur la Salon du Livre des Balkans, 2018