Un mare adorator, dar și un mare simpatizat al Universității bălțene

A scrie despre prof. Stelian Dumistrăcel – cu atât mai mult acum, după ce s-a retras discret în lumea celor veșnice – e o intenție temerară. Or, în cazul dat, ne referim la o personalitate pentru ale cărei dimensiuni o evocare se dovedește de departe neîncăpătoare.

Am făcut cunoștință cu prof. St. Dumistrăcel prin anii ’90 ai secolului trecut. Pe parcursul acestor treizeci de ani, ne-am întâlnit de nenumărate ori: în cadrul Simpozioanelor internaționale organizate de Institutul de Filologie Română (Filiala Iași); al Conferințelor Naționale de Filologie „Limba română azi”, organizate prin strădania reputatului prof. D. Irimia; al Colocviilor internaționale organizate de universitățile din Iași, Suceava și Bălți cu prilejul anumitor aniversări din ziua nașterii lui E. Coșeriu și S. Berejan; al prelegerilor ținute de regretatul profesor în fața studenților bălțeni ș.a.

Acestea și alte „amănunte” de substanță ne-au determinat pe noi, universitarii bălțeni, să luam unanim decizia de a-i acorda prof. St. Dumistrăcel onorificul titlu de doctor honoris causa al Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți.

Într-un cuvânt, sunt privilegiatul care a avut suficiente posibilități de a-l surprinde pe prof. St. Dumistrăcel în diferite ipostaze.

Remarc, întâi de toate, cărțile și studiile ce-i poartă semnătura. Ele se disting prin consistență, rigurozitate, argumentare, incitare, expunere fluentă și captivantă, accesibilitate și, totodată, reflexivitate (despre virtuțile scrisului științific dumistrăcelian, a se vedea barem volumul omagial editat de Cristinel Munteanu, Discursul repetat între alteritate și creativitate, Iași, Institutul European, 2007).

Nu cutezăm să scoatem în evidență una sau altă lucrare a profesorului ieșean (nu e cazul), dar aș aminti totuși una, din două motive elocvente, din punctul nostru de vedere (mă refer la E. Coșeriu, Lingvistica din perspectivă spațială și antropologică. Trei studii, cu o prefață de S. Berejan și un punct de vedere editorial de St. Dumistrăcel, Chișinău, Știința, 1994): 1) este o primă materializare editorială din cadrul programelor de colaborare ale Institutului de Lingvistică al ASM și Institutului de Filologie „A. Philippide” al Filialei Iași a Academiei Române; 2) este primul volum de scrieri coșeriene în limba română, apărut la baștina ilustrului nostru compatriot. Și, cu titlu de informație, mai invocăm un detaliu: circulația și încetățenirea sintagmei lingvistica integrală se datorează, în unele privințe, și prof. St. Dumistrăcel. După mărturisirea prof. N. Saramandu, care oscila pentru intitularea interviului realizat cu E. Coșeriu (e vorba de Lingvistica integrală, 1996) între Realismul lingvistic și Lingvistica integrală, decizia a fost luată în 1985 la Barcelona, în timpul unei cine, unde, „fiind de față, dl Dumistrăcel s-a pronunțat pentru Lingvistica integrală, titlul cu care E. Coșeriu a fost de acord, considerând […] că reflectă cel mai bine concepția sa lingvistică”.

Vorbind de personalitatea lui St. Dumistrăcel, nici cea mai mică îngăduință nu justifică trecerea cu vederea peste activitatea sa pedagogică. Îi pot doar invidia, în sensul frumos al cuvântului, pe cei care au avut agreabila posibilitate de a asista la prelegerile susținute de profesorul invitat / titular / asociat St. Dumistrăcel. Bănuiesc că tuturor le-a atras atenția ținuta impecabilă și chipeșă (indiferent de locație: stradă, catedră, amfiteatru etc.), diapazonul vast de cunoștințe (nu numai filologice), vocația pedagogică, „deplasarea” lentă, dar semeață, într-o aulă studențească, maniera elegantă de a preda, a explica și a asculta, precum și... aluziile subtile la lipsa comportamentului decent al unor interlocutori în timpul conferinței sau al orelor de curs.

Nu pot încheia aceste rânduri fără a mă referi la afecțiunea lui St. Dumistrăcel pentru românii din stânga Prutului, pe care și-a manifestat-o constant și dezinteresat. Nu rata nicio ocazie de a se interesa îndeaproape de studiile de licență, masterat și doctorat (fiind disponibil de a ne întinde o mână de ajutor), de intelectualitatea basarabeană, de soarta limbii române, de impactul nefast al politicii kremliniste asupra situației economice și politice din republică, de traiul oamenilor de la țară etc. Îmi amintesc, în acest sens, un episod din luna mai 2003. Directorul Întreprinderii Editorial-Poligrafice „Știința”, dr.-ing. Gh. Prini, ne-a făcut o invitație la baștina sa, inclusiv lui St. Dumistrăcel (care ținea un curs la Universitate). După ce a luat cunoștință de culturile și dimensiunile lotului, de toate acareturile din jurul casei părintești și, nu în ultimul rând, după ce moș Nicolae a trecut „interogatoriul” cu brio, St. Dumistrăcel trage neezitant concluzia: „Acum am înțeles de unde pornesc spiritul gospodăresc și aptitudinile manageriale ale domnului Director”.

Cu mare regret în suflet, dar comunitatea academică bălțeană nu va mai simți manifesta susținere a distinsului Profesor așa cum a simțit-o întotdeauna. A cedat în fața destinului, dar, cu certitudine, lucrările sale și exemplul vieții lui vor dăinui peste ani.

Gheorghe Popa,
prof. univ., dr. hab.
(Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți)

A great admirer, but also a great sympathizer of the University of Bălți

Keywords: Eugeniu Coșeriu; honorary title; pedagogical vocation; academic community; “Alecu Russo” University of Bălți

The article evokes the collaboration of Professor Stelian Dumistrăcel, awarded the honorary title of Doctor Honoris Causa of the “Alecu Russo” State University from Bălți. The author refers to the scientific and pedagogical activity of the well-known linguist, emphasizing the wide range of knowledge and the elegant way of presenting it.