Drum lin, Domnule Profesor...

Nouă dimineața. Sâmbătă. Era ora la care ne întâlneam să reluăm dialogul nostru lingvistic¹... Duminica trecută îmi scria că este „destul de suferind”, dar că speră ca săptămâna aceasta să poată reveni. Așa speram și eu. Mai trecuse Domnul Profesor prin cumpene, dar întotdeauna a revenit luminos și discret. De astă dată însă a plecat – cu aceeași discreție – și a lăsat un gol în subceresc.

Îi scriam adresându-i-mă cu formula „Domnule Profesor”, la care mereu răspundea prin „Dragă Colega”... Nu mi-a fost profesor, însă avea vocație didactică și orice întâlnire și discuție cu domnia sa deveneau prilej de învățare, de regândire ori de confirmare a unor idei, judecăți.

Spirit solar și protector, cu o pasiune nestinsă pentru domeniile lingvisticii și ale culturii în genere, profesorul Stelian Dumistrăcel a fost în același timp un Prieten în sensul cel mai nobil al cuvântului. Ne va lipsi tuturor energia pe care o avea și o insufla celor din jur, în proiectele de cercetare, în lucrul în echipă.

Ne-au rămas cărțile, a rămas un model de rigoare și de înaltă ținută științifică, de bună cumpănire a lucrurilor, a afirmațiilor și imaginea unui savant preocupat deopotrivă de idee și de modul în care cercetarea științifică poate sluji unei cauze precum a fost, între altele, salvarea patrimoniului material și spiritual rural.

A plecat ieri, 18 martie, dimineață, așa cum nota în volumul Sate dispărute – sate amenințate (Iași, Institutul European, 1995): „Am lucrat o viață și plec într-o dimineață”. A devenit premonitoriu acest citat folosit ca subtitlu...

Și, pentru a nota ceea ce îl definea ca cercetător, și, pentru a readuce în atenția cititorilor stilu-i caracteristic, voi cita din acest volum: „Închinător lui Cronos, Constantin Noica ne consola asupra destinului implacabil al satului tradițional prin cuvinte care nu au deloc darul de a ne atenua neliniștea: însăși istoria, «în mersul ei către ceva ce nu poate fi refuzat de nicio spaimă și niciun regret», dezintegrează acest punct final al unei civilizații. Nu știm însă care anume mai vechi cuprins de lume devenit însăși lumea a păstrat mărturii necunoscute încă ale eliberării, prin gregar, de foame și de frică, ale manifestărilor erosului și logosului autohton. Nu putem ignora, deci, nici o așezare amenințată cu stingerea. Aceasta este motivația chemării noastre adresate instituțiilor, fundațiilor culturale, personalităților și persoanelor capabile într-adevăr să se implice în acțiunea științifică și umanitară «Arhiva satelor dispărute din România»” (p. 163). „În sprijinul acestei reprezentări asupra «Arhivei satelor dispărute din România», ne-am luat libertatea de a convoca, la o masă a umbrelor sui-generis, prin opțiunile lor asupra universului rural românesc și a problematicii acestuia, personalități prestigioase ale spiritualității naționale, dar și ale științei, pe terenul căreia unii au fost și clarvăzători deschizători de drumuri, și eficienți organizatori: Nicolae Iorga, Octavian Goga, Liviu Rebreanu, Lucian Blaga, Sextil Pușcariu, Simion Mehedinți, Marin Preda, Constantin Noica, Traian Herseni, Henri H. Stahl... Și pe Dimitrie Gusti, eminentul sociolog care, în 1923, atrăgea atenția că, față de o opinie publică «activă și deșteaptă», ce «se ocupă de tot și voiește, nu fără motiv, a-și da seama de tot», Academia trebuie să se adapteze, mai ales în ceea ce privește științele social-umaniste, «la rosturi și scopuri noi, izvorâte din situații politice, sociale și morale, noi»” (p. 192).

Cercetătorul Stelian Dumistrăcel s-a alăturat celor invocați, la masa umbrelor. Memoria sa va rămâne, sunt încredințată, vie în rândul celor pe care i-a format în școlile de lingvistică și de jurnalism de la Galați, de la Iași, dar și în spațiul universitar, cultural, de dincolo de Prut, spațiu de care era strâns legat.

Notă:

¹ Dialoguri lingvistice este numele dat unui șir de înregistrări ale dialogurilor purtate săptămânal on-line, în perioada februarie 2021 – martie 2022, în cadrul unui proiect al Subcomisiei pentru studierea originii poporului și a limbii române a Academiei Române, Filiala Iași, prin care ne-am propus să facem cunoscute publicului larg, într-un stil accesibil, chestiuni legate de calitatea discursului public, de istoria unor noțiuni, de influențele culturale și lingvistice pe care limba română le-a conservat la nivelul lexicului, de specificul mentalităților așa cum se reflectă ele în discursul repetat, dar și în comportamente, obiceiuri, personalități evocate cu nostalgie sau cu umor. Dialogurile lingvistice sunt accesibile prin intermediul YouTube.

Goodbye, Professor...

Keywords: Solar spirit; didactic vocation; scientific model; research projects; Language dialogues