Cifrele în Povestea lui Harap Alb

Opinia după care Povestea lui Harap Alb ar fi un amalgam eclectic de basme nu definește adecvat structura alcătuită de Ion Creangă și bagatelizează valoarea operei. Totalitatea mozaicului literar din această poveste are perfecțiunea cristalelor și un echilibru interior conform acelorași legi geometrice și aritmetice – simple, dar fundamentale – ce guvernează matematica cu implicații filosofice a lui Pitagora. Simbolurile matematice din structura narativă a lui Creangă se regăsesc în ornamentele geometrice de pe ceramică, pe porțile maramureșene, pe stâlpii funerari sau alte sculpturi etnografice, ca și de pe iile sau covoarele românești. Vestigiile arheologice vechi de mii de ani, fotografiile etnografice vechi și produsele etnografice de azi înfățișează aceleași imagini geometrice, cu aceleași relații aritmetice și fac dovada unei continuități culturale, cum alte popoare nu au.

Oamenii care au gravat complicate simboluri geometrice și aritmetice pe bine-cunoscutul os de la Cuina Turcului sau pe obiectele din cultura Cucuteni, Gârla Mare, Gumelnița, Turda, Vădastra și altele nu aveau cum să se fi inspirat din matematica lui Pitagora, care a trăit cu mii de ani mai târziu. Cultul cifrei 3 este atestat arheologic pe teritoriul românesc încă din vremuri mult anterioare lui Pitagora. Este posibil ca Pitagora să fi preluat și cultivat ideile de matematică, cu simbolurile lor, pe care le-au creat predecesorii săi, trăitori în culturile arhaice de la nord de Dunăre, cu care grecii și antecesorii lor pelasgi aveau legături comerciale.

Nu putem să știm dacă Ion Creangă cunoștea totul sau măcar ceva cât de cât, despre valoarea simbolică a cifrelor la Pitagora, însă știm bine că era de la țară, din zona culturii Cucuteni, și avea o solidă cultură populară multimilenară, moștenită oral din străbuni. În folclor, cifra 3 nu are o valoare cantitativă, ci e un număr magic cu valori speciale. Creangă a moștenit de la strămoși cultul cifrei 3, ca simbol al perfecțiunii sau al echilibrului universal, și a construit Povestea lui Harap Alb după criterii matematice. Cifra 3 structurează întreaga construcție epică a poveștii lui Creangă și este incorporată, ca grinzile de rezistență ale edificiului literar, sub zugrăveala policromă a narațiunii și dialogurilor. Arhitectura narațiunii se încheagă ca un monument literar perfect alcătuit, cu precizia și finețea unei catedrale magnifice, încât pare să fie gândită de autor cu instrumente geometrice în mână.

Sunt 3 capete încoronate: craiul care e tatăl lui Harap Alb, Împăratul Verde și Împăratul Roșu. Trei crăiese: Crăiasa Furnicilor, Crăiasa Albinelor și Crăiasa Zânelor. Trei exponenți ai răului: spânul, Împăratul Roșu și fiica acestuia. Deznodământul fiecăruia e motivat cu 3 atitudini diferite: ură, indiferență, iubire. Craiul are 3 feciori. Al treilea este eroul principal. El cere tatălui său 3 elemente: calul, armele și hainele. Calul mușcă din jăratec de 3 ori și de 3 ori e lovit cu frâul în cap. Calul se scutură de 3 ori și se transformă, apoi face 3 zboruri: până în nori, la lună și la soare. Eroul pleacă de la tatăl său a treia zi. El, al treilea dintre cei trei frați, trece proba curajului și pleacă în misiunea încredințată. Spânul îi iese în cale de 3 ori. Cerbul scurmă de 3 ori cu piciorul în pământ. Când eroul se întoarce cu capul și cu pielea cerbului, i se fac 3 propuneri de a le vinde. Gerilă suflă de 3 ori asupra casei de aramă înroșită. Bruma pe aceasta e groasă de 3 palme. Păsări-Lăți-Lungilă și Ochilă o caută pe farmazoană de 3 ori și o prind abia a treia oară. Spânul îl trimite pe Harap Alb la pierzanie de 3 ori: la urs, la cerb și la Împăratul Roșu. Acesta îl pune la 3 încercări: casa de aramă, ospățul și alegerea macului din nisip. Și fata Împăratului Roșu îi prilejuiește tot 3 probe: să o păzească, să o recunoască și, a treia oară, să îi aducă 3 lucruri: apa vie, apa moartă și smicelele, în număr și ele tot de 3. La prima vedere, pare să fie o repetare a cifrei 3, în perioadă matematică, dar la o analiză mitologică, toate aceste încercări sunt probe și etape din rituri de inițiere în tainele sau misterele fundamentale ale universului oamenilor arhaici.

Niciun element din compoziție nu este de prisos, cum li s-a părut unora dintre exegeți. În jurul protagonistului gravitează 3 grupuri a câte 3 personaje auxiliare, pe 3 niveluri de abstractizare: A. calul, furnicile și albinele (ființe reale cu comportament fantastic, ce pot reprezenta armonia dintre om și 3 elemente din regnul zoologic, dar pot simboliza multe alte abstracțiuni); B. Gerilă, Flămânzilă și Setilă (personaje fantastice, cu comportament uman, simbolizând 3 calamități naturale, de care țăranul român nu se mai teme, ba chiar știe să le facă utile în scopuri bine determinate); C. Crăiasa Zânelor, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă (simboluri și mai abstracte, cu referiri la psihologia abisală). Crăiasa Zânelor (arhetipul matern și Anima despre care scrie C.G. Jung) intervine în acțiune de 3 ori. Harap Alb iese de 3 ori din mijlocul personajelor care îl ajută și se înfățișează înaintea Împăratului Roșu, cerând mâna fetei lui de 3 ori. La o eventuală reprezentare schematică sau geometrică, nu trebuie să înșirăm personajele auxiliare liniar unul sub altul, ci legate radiar cu Omul în mijlocul lor.

Cifra 3 apare metamorfozată în multiplii ei, cu și mai complicate simboluri hermetice: 3 la pătrat, de 3 ori succesiv, este egal cu 3 la cub (3² + 3² + 3² = 3³ = 9 + 9 + 9 = 27). Harap Alb și spânul merg peste 9 mări, 9 țări și 9 ape mari (9 x 3 = 27). Cifra 3 apare multiplicată cu 2² (3 x 2² = 3 x 4 = 12): Împăratul Roșu le dă 12 căruțe cu pâine, 12 vaci fripte și 12 butoaie cu vin (3 x 12 =36). Apare și 3 multiplicat cu 2³ (3 x 2³ = 3 x 8 = 24): Gerilă se încălzește cu 24 de stânjeni de lemne, Flămânzilă mănâncă brazda a 24 de pluguri, Setilă soarbe 24 de iazuri (3 x 24 = 72). Cifra 3 stă la baza cifrelor 9, 12, 27, 36 și 72. Pitagora vedea în aceste cifre ritmuri cosmice echivalente cu ritmurile biologice și explicarea tuturor structurilor din univers.

Acestea ar fi doar câteva observații de ordin structural. Nenumărate observații mult mai profunde se pot face asupra mitologiei din Povestea lui Harap Alb, plină de metafore, alegorii și simboluri abstracte, cu multiple sensuri, prin care Creangă ne-a împărtășit câteva pietre prețioase din bogăția de idei culese de el din mai multe basme. El le-a potrivit într-o armonie perfectă, conformă cu matematica prezentă în cultura populară orală, în ornamentația creațiilor etnografice și a relicvelor arheologice, care stau mărturie despre o cultură înaltă, atestată în culturile preistorice de pe teritoriul locuit de vorbitorii limbii române, în țară sau în afara țării. Culturile preistorice, tradițiile și limba depășesc și relativizează frontierele politice.

Creangă a combinat armonios în Povestea lui Harap Alb mai multe basme, ca episoade dintr-o epopee mitologică, în care eroul parcurge mai multe etape din rituri de inițiere în misterele cosmosului, naturii și ale psihicului uman, așa cum erau cunoscute aceste taine în trecut. Este evidentă concepția antropocentristă, dualismul bine-rău și optimismul, victoria binelui asupra răului. Povestea lui Harap Alb este o epopee plină de evenimente, ce aduce un elogiu curajului, dârzeniei, perseverenței, încrederii în puterea omului de a mobiliza în jurul său toate resursele umane și naturale pentru a lupta împotriva răului. În imagini simple, dar elocvente și ordonate după o aritmetică riguroasă, încărcată de simboluri bătrânești etern valabile, înțeleptul prea modest de la Humulești vorbește despre frăția omului cu natura înconjurătoare, despre armoniile geometrice ale vieții echilibrate, ale regnurilor sau ale cosmosului și despre calitățile morale, ce conferă omului suprema sa valoare absolută în ierarhia universală. Semnificațiile mitologiei din Povestea lui Harap Alb sunt mult mai multe decât văd eu aici și de cât poate vedea altcineva. Polisemantismul miturilor este indiscutabil.

În basmele noastre nu se poate vedea nicio influență a mitologiilor indo-europene. Basmele oglindesc o societate arhaică, anterioară venirii indo-europenilor. Tracii lui Herodot aveau o mitologie structurată la fel ca în toate mitologiile și societățile indo-europene, tot pe cifra 3, atestată în culturi anterioare. În mitologia nordică, în epopeile din India și în mitologia greacă, despre care acum se știe că a fost preluată de la pelasgi, modificată și adaptată la epoca patriarhală, sunt 3 ranguri de divinități ce patronau 3 categorii sociale. Basmele oglindesc o societate și o mitologie anterioară tracilor și tuturor indo-europenilor. Crearea basmelor noastre ar putea fi atribuită geților, care știm de la Herodot că aveau o altă cultură decât tracii și puteau fi anteriori acestora. Herodot socotește printre traci multe alte triburi, care nu puteau să fie traci, deoarece el însuși spune că aveau alte obiceiuri și alte tradiții. Herodot precizează numele acelor triburi, care aveau nume distinctive față de traci. El include printre traci diferite alte triburi, la fel cum și Tacitus, cinci secole mai târziu, include printre germani estonienii și finlandezii. Pe vremea lor, era determinantă localizarea geografică, nu apartenența etnică.

Basmele arhivează o literatură orală, ce a putut fi creată de aceiași oameni de la care au rămas cele mai vechi vestigii arheologice. Toate producțiile literare folclorice sunt un produs al contextului social și istoric în care au fost create și, prin urmare, au o legătură directă cu societatea acelor vremuri. Prin folclorul literar putem cunoaște mai bine vremurile trecute.

Basmele nu au fost create pentru adormit copiii, ci pentru a transmite generațiilor viitoare un vast tezaur de înțelepciune etern valabilă. Ca să putem înțelege miezul din basme, nu e nevoie să apelăm la explicațiile unor exegeți care să ne îmbrobodească cu fraze lungi, încâlcite, pline de neologisme pe care să le căutăm în dicționar și cu afirmații contradictorii, ce ne lasă mai nedumeriți decât înainte și nu rămânem cu nimic folositor pentru viață. Pentru a înțelege basmele și a trage învățăminte din ele, este suficient să fim cititori experimentați sau măcar să avem o bogată experiență de viață. Copiii, fără să știe să citească și fără să aibă vreo experiență de viață, savurează basmele. Basmele au o puternică influență asupra formării criteriilor valorice sau morale și a caracterului celor mici, care le ascultă cu gurile căscate. Basmele sunt absolut necesare pentru educarea copiilor. Nu învățăm nimic din înțelepciunea multimilenară a străbunilor, dacă strâmbăm din nas că trăiau în epoca de piatră și erau analfabeți. Analfabeți erau și cei care cu opt sau zece mii de ani în urmă au făcut marile descoperiri ce stau la baza civilizației actuale: agricultura, creșterea animalelor, ceramica și țesutul, la care noi doar am adăugat îmbunătățiri, așa cum afirmă antropologul francez Claude-Lévi Strauss în Race et histoire, Denoël, Unesco, 1987, p. 55-56, prima ediţie 1952.

Vârstnicii, chiar și neșcoliți, înțeleg basmele cu mult mai bine decât oricine, chiar și decât savanții. Cel mai mare merit al cercetătorilor de folclor este acela că nu s-au aventurat să pătrundă prea adânc în profunzimea basmelor cu explicațiile lor la nivel universitar, scrise pentru omologii lor universitari, nu pentru publicul larg și nicidecum adresate celor ce au creat și transmis folclorul. Ne rămâne nouă, tuturor, să pătrundem în profunzimea basmelor. Oricare dintre noi putem să descoperim în basme ideile luminoase pe care le vom găsi după puterea cugetului fiecăruia, indiferent de vârstă și de orientare profesională.

Bine-cunoscutul scriitor Miron Scorobete, patriarh al literaturii române contemporane, a descoperit în Povestea lui Harap Alb clare referiri profetice la ceea ce trăim noi în ziua de azi și la viitorul luminos la care totuși vom ajunge, după încercări dramatice comparabile cu ale eroului principal, cu care ne identificăm ca indivizi și ca națiune. Optimismul din basmele noastre e confirmat de mitologia persană, cu izbânda lui Ormuzd asupra lui Ahriman. Aceeași idee optimistă e și în Biblie: ineficacitatea lui Satan împotriva lui Dumnezeu. Optimismul este confirmat de istorie, în care, după lupte grele și deznădejde, răul nu are putere asupra binelui. Miturile nu prezintă întâmplări istorice, ci sintetizează adevăruri eterne și repetabile în istorie.

The Numbers in the Tale of Harap Alb

Keywords: Ion Creangă; Harap Alb; folklore; Miron Scorobete; Victor Ravini

Ion Creangă and the mathematical structure of the Tale of Harap Alb. The symbolic and esoteric value of numbers in his tale and in the literary folklore.