Mesaj de felicitare


Mesaj de felicitare

Mult stimate Domnule Profesor Ștefan Afloroaei, 

Suntem onorați că faceți parte din Colegiul de redacţie al revistei noastre și că vă avem printre prestigioșii autori.

Cu prilejul celei de-a 70-a aniversări, Vă adresăm sincere felicitări și vă exprimăm recunoștință pentru suportul de care ne-am bucurat în cadrul fructuoasei noastre colaborări!  Vă dorim multă sănătate, noi proiecte realizate, viață lungă și plină de bucurii alături de cei dragi!

La mulți ani!

Colegiul de redacție al revistei „Limba Română”

 

Născut pe 25 iulie 1952 în Paşcani, Iaşi, Ştefan Afloroaei a urmat  studiile liceale la Liceul Pedagogic „Vasile Lupu” din Iași (1967-1972), cele superioare la Universitatea ieșeană  „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Filosofie (1972-1976), iar cele doctorale la Universitatea din București, cu o teză privind ideea raționalității în filosofia occidentală modernă (1985). Activează, între anii 1976 și 1980, ca profesor de filosofie în Târgu-Neamț, iar din anul 1980 ca asistent la Facultatea de Filosofie din Iași, Catedra de filosofie modernă. Cu începere din 1990, susține prelegeri de hermeneutică filosofică, metafizică, teorii ale interpretării, hermeneutica formelor simbolice, cultură și spiritualitate europeană, perfecționându-se prin stagii de documentare la Freiburg, Tübingen, Paris, Neuchâtel. În perioada 1995-1999 este șeful Catedrei de filosofie modernă, din anul 2000 până în 2008 deține funcția de decan al Facultății de Filosofie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”, iar din 1997 coordonează lucrări de doctorat în domeniul filosofiei, specializarea metafizică și hermeneutică.

Îndrumător a mai multor generații de studenți, în cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”, al Universității din București și al Universității de Arte „George Enescu“ din Iași, autor a numeroase volume de studii și cercetări, distinsul omagiat și-a conceput opera de o viață după aceleași principii de care s-a condus în disocierea și  judecarea scrierilor filosofilor înaintași, neuitând „nici o clipă că el este un gânditor de aici, care a scris în limba română sau pentru cititorul de limba română. Nu uităm, așadar, că el ne aparține și că ne vorbește de aproape, din acest loc în care ne situăm și noi…”.