Prepoziții noi în limba română III – „gen”

Preambul

În DEX (1998) sunt înregistrate cinci sensuri ale substantivului „gen”, dar nu există nicio intrare pentru locuțiunile formate de la acest cuvânt. În limba română contemporană, termenul se angajează în construcții care exprimă o comparație aproximativă („de acest gen”, „în genul”, „de genul”, „în gen de”, „de gen”), dar funcționează și ca element de relație invariabil, de tip prepozițional („gen” + nominal). Cercetările comparative recente (Suzane Fleischman 1999, Laurence Rosier 2002) arată că limbile dezvoltă, în mod paralel, marcatori funcționali de discurs, la fel cum au dezvoltat categorii gramaticale funcționale paralele. În general, noile angajări ale lui „gen” sunt întâmpinate cu reticență de lingviști, exprimarea fiind considerată incorectă.

Contexte de utilizare

Studiul de față are la bază, pe de o parte, enunțuri produse de vorbitorii tineri (preluate de pe forumurile de discuții pe baza jocurilor și din revistele on-line, care au ca tematică tehnologia), pe de altă parte, inventarierea contextelor de utilizare a termenului în revista „Dilema veche” (2010-2021).

De genul/ în genul

Vom inventaria mai întâi situațiile de utilizare a structurilor „de genul”, „în genul”, pentru a examina statutul lor gramatical:

•   structura este urmată de substantiv articulat cu formă de genitiv: „solid, cu mustaţă, cu ochi adînci, blond murdar în genul lui Marlon Brando şi cu o cicatrice pe frunte” (DV, 2010), „Coil Motor (ceva de genul unei bobine mobile), tehnologia utilizată la camerele principale” (internet), „... ceva în genul lui Galaxy S7” (internet);

•   „de/în genul” + substantiv cu formă de nominativ/acuzativ: „Ilie Sârbu, atac în genul C.V.T.” (EZ, 2014), „adio iniţiative şi viziuni sistemice de genul Miclea” (DV, ianuarie 2010), „... operatori de telefonie mobilă în genul Vodafone”, „se încăpățânează să-și dezvolte un brand, intrând într-o competiție inegală cu multinaționalele în genul: ASUS, Sony, Acer, Samsung” (internet);

•   „de/în genul” + pronume: „Poate sunteți familiarizați cu telefoanele în genul celor de la Allview, P4, AAllDro sau P5 AllDro”, „O carieră de genul celei a lui Alain Delon bătea acum doi ani agenda activiștilor zilei” (DV, 2021), „E periculos să facem din educaţie un serviciu public, de genul celor care ne livrează gaz, apă și canalizare” (DV, 2021);

•   „de/în genul” + sintagme de tip citat, marcate sau nu prin ghilimele: „A reușit să îngaime ceva de genul: Trăiască! (DV, 2020), „Replica se potrivește mănușă argumentului hegelian, care se opune vehement văicărelii condiționale și scuzelor de genul dacă doar” (DV, 2020), „... titluri mai ditirambice, de genul România, marele salt civilizaţional sau România, în sfîrşit întregită sau Anul în care a renăscut România” (DV, 2020);

•   „de/în genul” + citate complexe: „... mi-a pus două întrebări banale, de genul cînd s-a înfăptuit Marea Unire şi între ce ani a domnit Mihai Viteazul” (DV, 2020), „... mai ales despre expresii de genul s-a înecat ca ţiganul la mal, a se ţigăni, nu ieşi, copilule, în stradă, că te fură ţiganul, se ceartă ca la uşa cortului” (DV, 2020), „Nu mai spun ce păguboasă ar fi și o concluzie de genul: Catedrala Mîntuirii Neamului însăși ar putea să-și piardă din prestigiu dacă rămîne masiv dependentă de finanțările guvernamentale!” (DV 2018);

•   „de/în genul/ de gen” utilizat absolut, fără a fi urmat de termen dominat: „Pe spatele ei stătea scris mare Nu Știu Ce Cleaning Services, sau ceva de genul” (DV, 2020), „Reclamele sunt reclame. E ceva de genul”, „O căruță de invitații (vreo 255 sau ceva de genul) se mai dau și aici”, „eBay OS?! Ceva de genul, dar din China”, „Ceva de gen a dezvoltat și Samsung” (internet).

Așa cum se observă din exemplele date, structurile au o sferă socială largă de utilizare. În general, s-a spus că noile angajări ale termenului „gen” aparțin limbajului informal, în special discursului oral produs de adolescenți. Enunțurile selectate dovedesc extinderea folosirii acestor construcții în limbajul maturilor educați. Structura „de genul” apare frecvent în limbajul colocvial, ca determinant al unui pronume nehotărât („ceva”, „cineva”). Tendința vorbitorilor este de a suprima ancorarea într-un exemplu concret pentru a generaliza / a aproxima, astfel încât expresia a ajuns să însemne „ceva de acest tip”, „cam așa ceva”. Dinamica acestui cuvânt în limba română actuală este însă evidentă – Rodica Zafiu (2012) atrage atenția că „gen” s-a transformat în particulă invariabilă de comparație, dată fiind tendința de a găsi mijloace de conectare simple care nu sunt supuse variației flexionare. Termenul examinat este baza structurilor în curs de locuționalizare: „de genul”, „în genul”, „de gen”.

O nouă prepoziție – „gen”

Conform lui Melis (2003), procesul de prepoziționalizare a unor substantive implică o operație de simplificare, realizată în două etape: suprimarea celei de-a doua prepoziții, urmată de eliminarea prepoziției centru de grup. În cazul analizat, demersul ar fi: „în gen de” → „în gen”, „în gen” → „gen”. În studiile franceze (Laurent Danon-Boileau, Mary-Annick Morel 1997, Melis 2003, Noailly 2006), termenii care au acest comportament gramatical primesc denumirea de „substantive prepoziționale”. Autorii observă că aceste structuri sunt specifice discursului oral, care presupune absența unei organizări prealabile și, implicit, furnizarea informațiilor prin tehnica acumulării succesive.

Vom analiza, în cele ce urmează, particularitățile acestei prepoziții în limba română. Este ușor de remarcat că termenul are caracter invariabil, ceea ce înseamnă că, din punct de vedere morfologic, a pierdut proprietățile specifice clasei substantivului. Forma fixată prin utilizare este cea de nominativ/acuzativ, singular, nearticulat, de obicei, fără prepoziție: „Dacă aş fi genul de analist-buricul-pămîntului gen Alina Mungiu-Pippidi”, „… include şi posturi mai mici gen Acasă, PRO Cinema şi altele” (DV, iunie 2015), „frecventam mitingurile de protest gen Piaţa Universităţii” (DV, iunie 2015), „în radio făcusem deja ceea ce îmi dorisem, de la transmisiile în direct ale diferitelor evenimente politice grele, gen Forumul Crans Montana, pînă la interviuri în direct cu trupe mari, ca Metallica” (DV, martie 2015).

Gradul avansat de înghețare este dovedit prin proba pluralizării: *„... genuri Alina Mungiu-Pippidi”, *„genuri Acasă”, *„genuri Piața Universității”, *„genuri Forumul Crans, Montana”. Aceasta nu se produce nici dacă schimbăm contextul: „analiști gen Alina Mungiu-Pippidi”, „proteste gen Piața Universității”.

Faptul că termenii și-au pierdut particularitățile combinatorii specifice, atunci când funcţionează singuri, este ușor de evidențiat: imposibilitatea introducerii unui determinant de tip adjectival în acest context de funcționare (*„analist acest gen”), incompatibilitatea cu forma articulată (*„analist genul Alina”, *„hotel genul office”, *„living genul vagon”).

Un alt aspect relevant pentru analiza noastră îl constituie capacitatea combinatorie a termenilor. Aceștia se asociază cu substantiv propriu, în general, antroponim, aflat sau nu în relație de coordonare cu alt termen: „unul dintre argumentele clasei medii împotriva politicilor sociale gen Bolsa Familia” (DV, iulie 2015), „Date fiind şi cazurile recente de plagiat (gen Sam Smith vs Tom Petty sau Pharell vs Marvin Gaye)” (DV, aprilie 2015). De asemenea, poate domina un substantiv comun, nearticulat/articulat hotărât (rar), la singular sau la plural: „Arta e reprezentată de doi vînzători din uşă în uşă, care încearcă să plaseze accesorii gen dinţi falşi de vampir şi măşti de Halloween, menite să învioreze petreceri” (DV, iulie 2015). Foarte frecvent, „gen” introduce structuri complexe – sintagme, proverbe, citate: „se mai strecura cîte o postare gen Cum să-ţi faci manichiura să dureze o săptămînă cu orice ojă ieftină, Ruşii au transformat un tanc în taxi, Iată noua siglă a Stelei“ (DV, ianuarie 2015), „Altfel zis, organizarea gen listă de ştiri“ (DV, ianuarie 2015).

Relevantă este și calitatea morfologică a termenului căruia grupul prepozițional i se subordonează, respectiv poziția sintactică pe care acesta o ocupă. Antecedentul structurii este întotdeauna un nume (substantiv, rar pronume nehotărât), prin urmare, grupul prepozițional funcționează ca atribut: „…au ridicat din sprîncene – ceva gen ăsta cine mai e? (DV, martie 2011), „…revistele care vindeau altădată 50-100.000 de exemplare, gen Avantaje, Cosmopolitan sau Unica” (DV, decembrie 2014), „sinistraţi cu milioanele şi pierderi materiale ceva gen 150 miliarde dolari” (DV, martie 2011).

Sensul prepoziției este unul comparativ. Chiar dacă există structuri similare în limbă, vorbitorii preferă această exprimare: „Avantajul construcției (din punctul de vedere al simplificării, al stilului telegrafic), constă în faptul că gen invariabil este urmat de forma standard a substantivelor (nominativ-acuzativ), nu de genitiv” (Zafiu 2012, DV).

În ceea ce privește funcțiile îndeplinite în enunț, se impun următoarele observații: prepozițiile introduc o determinare restrictivă în interiorul sintagmei, construind o calificare apreciativă. Atunci când se asociază cu un nume propriu, acesta are relevanța unui agent exemplar, funcționând ca o emblemă (Danon-Boileau și Morel 1997, Melis 2003). Când deschid o serie enumerativă, definesc calitatea unui ansamblu de obiecte / a unui obiect, explicit incluse într-o categorie. Rolul nu este numai de a nuanța exprimarea, ci și de a găsi unele repere cu un caracter explicativ. Numele devenit prepoziție suferă așadar un proces de desemantizare, urmat de angajarea în contexte în care ajunge să exprime o formă de identificare. Melis (2003) remarcă faptul că primul nume servește drept focalizator, în timp ce al doilea îi activează proprietățile. Chiar și atunci când termenul dominat de prepoziție este un nume propriu, acesta nu indică propriu-zis un referent particular, ci o tipologie, prin intermediul căreia se activează trăsăturile primului termen.

Câteva concluzii

Pătrunderea acestei prepoziții în limba română se datorează influenței limbilor străine, în special francezei și englezei. Utilizarea lui „gen” ca prepoziție asigură echivalarea unei situații pe care vorbitorul o are în vedere cu o altă situație cunoscută receptorului, astfel încât se găsesc repere de natură explicativă. Deseori, presupun calitatea de expert a receptorului – pentru ca această comparație să aibă relevanță trebuie să știe cine a fost X, să identifice în mod clar conținutul termenilor. Noua prepoziție domină numai nominale, cu formă de nominativ/acuzativ și structuri complexe (sintagme, expresii, enunțuri).

Bibliografie

Danon-Boileau Laurent, Morel Mary-Annick, Question, point de vue, genre, style...: les noms prépositionnels en français contemporain, în „Faits de langues”, nr. 9, 1997, p. 193-200

Fleischman Suzane, Yaguello Marina, Discourse markers in comparative perspective: A contribution to cross-language pragmatics, lucrare prezentată la „Pragma conference”, Tel Aviv University, Israel, 1999

Maschler Yael, On tre grammaticization of ke’ilu, like, lit. As if, in Hebrew talk-in-interaction, în „Language in Society”, Vol. 31, Nr. 2, 2002, p. 243-276

Noailly Michèle, Quoi de neuf côté préposition? în „Modèles linguistiques”, nr. 53, 2006, p. 79-90

Rosier Laurence, Genre: le nuancier de sa grammaticalisation, în „Travaux de Linguistique”, Nr. 44, 2002

Melis Ludo, La préposition en français, Ophrys, L’Essentiel français, Paris, 2003

Zafiu Rodica, Sau ceva de genul, în „Dilema veche”, nr. 460, 2012

New prepositions in the Romanian language III – „gen”

Keywords: preposition; prepositional phrase; grammaticalization conversion; grammatical restrictions

The  purpose of this study is to describe the functioning mechanism of a Romanian neological preposition: “gen”. The starting point is represented by the grammaticalization theory – regarding the process of becoming a preposition, a noun suffers various morpho-syntactic and semantic transformations on the way of becoming a preposition. The author analyzes the features of this new Romanian preposition by referring to: the grammatical restrictions imposed on the directed term, the relationship with an external syntactic centre, the semantics of this term.