Profesorul Alexandru Moșanu – promotor al românismului în Republica Moldova

Profesorul Alexandru Moșanu a fost un excelent cercetător al Istoriei Românilor, un profesor erudit, stimat de studenți, doctoranzi, colegi, a fost un om politic care a avut un rol deosebit în Mișcarea de Renaștere Națională a românilor basarabeni și în despărțirea lor de imperiul sovietic. Viața și activitatea profesorului Alexandru Moșanu a fost parțial prezentată cu ocazia împlinirii a 80 de ani din ziua nașterii¹. La scurgerea a nouă decenii de la nașterea distinsului Profesor, Asociația Istoricilor din Republica Moldova, care-i poartă numele, a organizat o Masă rotundă cu genericul „Istoricul, Profesorul și Omul politic Alexandru Moșanu”², la care au participat foști colegi de Parlament, profesori universitari, foști studenți, doctoranzi etc. În cadrul discuțiilor s-a constatat că deocamdată noi, cei de astăzi, rămânem datori în fața Profesorului Alexandru Moșanu. Deocamdată nu a fost redactată/publicată o biografie a Profesorului, nu au fost adunate toate articolele într-un volum, nu s-au întreprins încă suficiente acţiuni menite să înveşnicească memoria Profesorului Alexandru Moșanu. Iată de ce este important să scoatem în evidență cele mai importante etape ale vieții și activității Profesorului Alexandru Moșanu. Mulțumim și pe această cale redacției revistei „Limba Română” pentru interesul manifestat față de înaintașii noștri.

Alexandru Moșanu s-a născut la 19 iulie 1932, în satul Braniște, județul Bălți, România, în familia unui plugar, posesor a 4,5 ha de pământ arabil. În 1939 Alexandru Moșanu a fost înscris la școala primară din sat. Dar la 28 iunie 1940 a-tot și a-toate „eliberatoare” Rusia (URSS) ajunge cu tancurile la Prut și impune României o nouă frontieră. Din Autobiografia scrisă la 8 iulie 1952 de Alexandru Moșanu deducem că părinții, el și fratele lui mai mare, au muncit în gospodărie (1940-1941), iar după eliberarea Basarabiei (1941) Alexandru Moșanu și-a continuat studiile primare, pe care le-a absolvit în 1944³.

Dosarul profesorului Alexandru Moșanu conține câteva autobiografii scrise de mână, în care autorul îl menționează pe fratele mai mare (fără a-i da numele): „În acest timp (1944) fratele a fost mobilizat într-un batalion de muncă; din cauza bolii nu a putut fi încadrat în armată. În anii 1944-1945 i-am ajutat pe părinți în gospodărie. În 1945 fratele a fost demobilizat, iar eu am intrat la școala de șapte ani din Cubani (Cobani – A.P.), raionul Balatina (azi raionul Glodeni – A.P.), pe care am absolvit-o în 1948. În acest an a murit fratele, iar eu am intrat în Colegiul Pedagogic din Bălți...”⁴

În anii 1946-1947 autoritățile comuniste invadatoare și colaboraționiștii lor basarabeni au provocat o foamete cumplită, care a dus la moartea a 200 000 de oameni (10% din populația RSS Moldovenești). Alexandru Moșanu s-a salvat datorită faptului că școala pe care a frecventat-o oferea hrană elevilor.

Dar foametea și deportarea din 5 spre 6 iulie 1949 au distrus destinele multor basarabeni: o parte din ei au fost trimiși în Siberia, alții, cei ce au rămas, au fost nevoiți să cedeze inventarul agricol și să accepte munca colectivă (colhozurile). Între ei au fost și părinții profesorului Alexandru Moșanu.

Dar politica represivă de înfometare și deportare, promovată de puterea sovietică, a avut repercusiuni grave și asupra modului de comportare a băștinașilor față de autorități. Împotrivirea față de autorități te putea costa închisoarea pe mulți ani sau chiar și viața.

În 1948 A. Moșanu a intrat la studii la Colegiul pedagogic din Bălți, care purta numele lui Boris Glavan – student basarabean la Universitatea din București, care după anexarea Basarabiei, nordului Bucovinei, a Ținutului Herța de către sovietici (28 iunie 1940) s-a grăbit să vină în teritoriul ocupat, și-a continuat studiile la Bălți (cunoștea limba rusă, mama lui fiind rusoaică; în 1941 s-a retras cu sovieticii, a intrat în luptă cu germanii, a fost prins și executat (1942). Sovieticii l-au ridicat la nivel de erou și model de îndoctrinare a tinerilor.

În condițiile regimului totalitar comunist oamenii s-au conformat realităților. Părinții îi susțineau cu tot ce puteau pe copii lor să facă carte („Ai carte – ai parte”, spunea un proverb din acele timpuri; „parte” din bunuri materiale), să fie ascultători, să îndeplinească poruncile profesorilor. În așa mediu, tânărul Alexandru Moșanu – un elev deosebit de sârguincios, a fost recomandat să facă parte din organizația tineretului comunist al URSS și admis în 1949. A fost membru al comitetului de conducere al uteciștilor din Colegiu.

După absolvirea Colegiului, în 1952, A. Moșanu a fost admis la Facultatea de Istorie și Filologie a Universității de Stat din Moldova, la specialitatea „Istorie”. În decembrie 1953 A. Moșanu a fost admis în rândul Partidului Comunist al URSS. Dictatorul Iosif Stalin murise la 5 martie 1953, dar spiritul lui a dominat viața internă a URSS până în februarie 1956, când, în cadrul unei ședințe închise a Congresului al XX-lea al PCUS, chiar comuniștii au criticat ceea ce ei au numit „cultul personalității lui Stalin”. Altfel spus, politica promovată de regimul stalinist a fost condamnată, în special crimele comise față de membrii de partid comunist, represiunile politice nefondate etc.

Anul 1956 a fost unul de cotitură pentru URSS. Liderul sovietic Nikita Hrușciov a pus bazele „dezghețului” ce-i poartă numele: a avut loc o ușoară liberalizare a vieții interne; autoritățile comuniste au permis critici la adresa regimului lui Stalin, în presă au apărut materiale despre represiuni, despre deportați, despre Gulag (Alexandr Soljenițân, Odin deni Ivana Denisovicea / O zi a lui Ivan Denisovici, 1959 etc.), despre alte realități până atunci necunoscute publicului larg. În astfel de condiții și-a format concepțiile despre viață și despre lume studentul Alexandru Moșanu.

După terminarea studiilor universitare, aproape două decenii (1957-1976) Alexandru Moșanu a activat în cadrul Institutului de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei, deținând funcțiile de cercetător științific inferior (1957-1966), secretar științific (1966-1970), cercetător științific superior (1970-1976).

Alte două decenii (decembrie 1976 - iunie 1997) a activat în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie a Universității de Stat din Moldova (USM) în calitate de lector superior, de conferențiar, apoi de profesor (1976-1980). A fost ales șef al Catedrei de istorie contemporană universală (1980-1990), decan (1989-1990). Profesorul Alexandru Moşanu a contribuit la pregătirea unei pleiade de istorici, știind să-i îndrume și să-i sprijine pe tinerii capabili, mulți dintre ei și-au format o conștiință națională clară și au ocupat o poziție activă în viața socială.

Alexandru Moşanu a făcut o strălucită carieră științifică. În 1966 a susținut teza de doctor în științe istorice, iar în 1979 – pe cea de doctor habilitat în științe istorice, având ca subiect de cercetare mișcarea socialistă din România. În 1982 i s-a acordat titlul didactic de profesor universitar. Alexandru Moșanu este autor a două monografii şi a peste 100 de lucrări științifice.

În perioada regimului totalitar-comunist, A. Moşanu a fost supus, în câteva rânduri, maltratărilor politice. La 15 septembrie 1970 a fost „ascultat^” la ședința Biroului CC al PCM, fiind „criticat” pentru comiterea unor „greșeli^” politice grave în reflectarea realităților politice din România din anii 1944-1970. Ca urmare, A. Moșanu a fost destituit din funcția de secretar științific al Institutului de Istorie, pe motiv de naționalism. „Subversive” s-au dovedit a fi și prelegerile ținute în fața studenților în sălile de curs. Prin faptul că nimeni dintre discipolii săi, supuși unor interogatorii umilitoare, nu s-a lăsat intimidat a fost zădărnicit procesul „istoricilor naționaliști^”, pus la cale de către organele de securitate de la Chișinău, în anii 1982-1983. În 1989, împreună cu alți colegi de la USM, Alexandru Moșanu a fost acuzat pentru activitatea sa de mobilizare a tineretului studios și a profesorilor la lupta împotriva politicii antinaționale a conducerii de partid din Moldova.

La sfârșitul anilor ’80 ai secolului trecut Alexandru Moşanu s-a încadrat activ în Mișcarea de Renaștere Națională. A făcut parte din grupul de inițiativă al Mișcării Democratice pentru Susținerea Restructurării, a participat la primele manifestări democratice ale studenților și profesorilor de la USM, la mitingurile și demonstrațiile de masă, la acțiunile de pichetare ale CC al PC din Moldova. A contribuit la constituirea Frontului Popular din Moldova, fiind ales în organele de conducere ale acestei mișcări. De asemenea, a avut o mare contribuție la convocarea Marii Adunări Naționale din 31 august 1989, la care s-a pledat pentru limba română și alfabetul latin.

Alexandru Moşanu a fost unul dintre fondatorii Asociației Istoricilor din Moldova (AIRM), fiind ales și primul ei președinte (1989-1990), iar din 2009 a fost președinte de onoare al AIRM. În această calitate, a contribuit la promovarea adevărului istoric, a pledat pentru neamestecul factorilor politici în sfera de activitate profesională a istoricilor.

La sfârșitul anilor ’80 – începutul anilor ’90 ai secolului trecut, în fața istoricilor din Republica Moldova apăruse problema disciplinei istoria predată în instituțiile de învățământ preuniversitar și universitar, și în mod special – ce denumire să aibă. Unii istorici au propus „Istoria Moldovei”. Apărea întrebarea „Care Moldovă? A Principatului medieval Moldova? Sau a RSS Moldovenești?” Alți istorici au propus „Istoria plaiului natal” etc. Și atunci Profesorul Alexandru Moșanu a convins specialiștii în domeniu: corect este „Istoria Românilor”. În situația în care un popor este divizat în mai multe state, în așa caz este studiată istoria neamului, a poporului. Astfel, istoricii din Chișinău, dar și colegii lor din republică, inclusiv o bună parte din istoricii alolingvi, au acceptat denumirea de Istoria Românilor. Ceva mai târziu, Academia Română a scos de sub tipar edițiile academice ale trecutului poporului nostru, numite Istoria Românilor.

În calitate de deputat, președinte al comisiilor parlamentare și președinte al Parlamentului, Alexandru Moşanu a contribuit la decretarea Tricolorului ca drapel de stat și a Stemei Republicii Moldova. În iunie 1990, Parlamentul Republicii Moldova a aprobat „Avizul Comisiei Sovietului Suprem al RSS Moldova pentru aprecierea politico-juridică a Tratatului sovieto-german de neagresiune și a Protocolului adițional secret din 23 august 1939, precum și a consecințelor lor pentru Basarabia și nordul Bucovinei”, elaborat de Comisia Sovietului Suprem al RSS Moldova în frunte cu Alexandru Moşanu.

Profesorul Alexandru Moşanu a avut un rol deosebit de important în pregătirea și desfășurarea, între 26 şi 28 iunie 1991, la Chișinău, a Conferinței științifice internaționale „Pactul Ribbentrop-Molotov și consecințele sale pentru Basarabia”, prezentând raportul de bază la acel memorabil for științific. Cu competența profesională care-i era caracteristică, a expus succint soarta dramatică a românilor dintre Prut şi Nistru pe parcursul a circa două secole: în 1812 Basarabia devine victima expansionismului rusesc, istoria repetându-se în 1940, când, în urma înțelegerilor secrete dintre Hitler şi Stalin, Basarabia, nordul Bucovinei, Ținutul Herța, precum şi câteva insule de la Gurile Dunării au fost răpite de sovietici, iar populația din aceste teritorii, majoritar românească, a trecut din nou prin încercări deosebit de tragice – teroare, înfometare, colectivizare în masă a țăranilor, deportare în Siberia etc.

În declarația aprobată de participanții la conferință se menționa: „Anexarea de către Uniunea Sovietică a Basarabiei, nordului Bucovinei și a Ținutului Herța, teritorii care nu i-au aparținut de jure și asupra cărora nu avea niciun drept, a constituit primul act al tragediei naționale – sfârtecarea României în anul 1940, punând la grea încercare întregul popor român, și i-a adus imense suferințe și incalculabile daune. Trecerea totală a acestor teritorii în componența URSS a generat pentru decenii consecințe dramatice pentru întreg poporul român, îndeosebi pentru populația din teritoriile respective”⁵.

Într-o situație politică foarte complicată, Alexandru Moşanu a condamnat cu fermitate puciul de la Moscova din august 1991, a pregătit și a condus Marea Adunare Națională din 27 august 1991, participând, alături de alți deputați, la elaborarea Declarației de Independentă a Republicii Moldova.

Profesorul Alexandru Moşanu a pledat vehement pentru lichidarea consecințelor nefaste ale pactului Ribbentrop-Molotov, a combătut concepțiile neîntemeiate ale istoriografiei sovietice referitoare la existența „poporului moldovenesc” deosebit de cel român și a „limbii moldovenești” diferită de cea română.

Prin cuvântul scris și rostit, Alexandru Moşanu a pledat pentru reabilitarea adevărului istoric despre unitatea românească, despre caracterul românesc al Basarabiei. Constantă și consecventă a fost poziția sa și în ceea ce privește predarea în învățământul de toate gradele din Republica Moldova a obiectului „Istoria românilor”.

Recunoscându-i-se înalta calificare științifică, în 1993, a fost ales Membru de Onoare al Academiei Române. A fost (din 1997) fondator şi redactor-şef al revistei de istorie şi cultură „Destin Românesc”. Distribuită în toate zonele populate de români, pentru înalta ținută științifică, pentru devotamentul față de problematica basarabeană şi cea pan-română, publicația este înalt apreciată de specialiștii din domeniu.

Note și referințe:

¹ Vezi, de ex., „Destin Românesc”. Revistă de istorie şi cultură (serie nouă), 2012, nr. 5-6 (81-82), 200 p. Ediţie specială: Alexandru Moşanu – 80 de ani. Unitatea românească – călăuza principală în activitatea omagiatului. Vezi, de asemenea, Omagiu istoricului Alexandru Moşanu, în In honorem Alexandru Moşanu: studii de istorie medievală, modernă şi contemporană a românilor, coordonator Nicolae Enciu, Cluj-Napoca, Editura Academia Română, Centrul de studii transilvane: Presa universitară, 2012, p. 11-16.

² Mai detaliat vezi Anatol Petrencu, Masa rotundă „Istoricul, Profesorul şi Omul politic Alexandru Moşanu”, disponibil pe http://anatolpetrencu.promemoria.md/?p=3688 (accesat 2 august 2022).

³ Aceste şi alte date sunt luate din dosarul profesorului Alexandru Moşanu păstrat la Arhiva Universităţii de Stat din Moldova, Fond 1, inv. 1, d. 1875.

⁴ Arhiva Universităţii de Stat din Moldova, Fond 1, inv. 1, d. 1875, f. 7.

⁵ Pactul Ribbentrop-Molotov şi agresiunea sovietică împotriva României. Culegere de documente (1939-1991), Ploieşti, Editura Libertas, 2012, p. 256-257.

Professor Alexandru Moșanu – a promoter of Romanianism in the Republic of Moldova (on the 90^th birthday)

Keywords: Republic of Moldova; Alexandru Moșanu; Romanian identity; Romanian Language

Born on July 19, 1932, Professor Alexandru Moșanu went through all the stages of Bessarabia’s post-war past: from the Romanian school with teaching in the Romanian language to the Soviet school - Russification laboratory; through the hardships of the famine, organized by the Soviets in 1946-1947, to the education in the USSR. He was eminent, active, brilliant. During the years of the partial liberalization of the Soviet system, Alexandru Moșanu was fully involved in the National Reviv al Movement, he advocated for the return and promotion of the Romanian identity of the Bessarabian Moldavians, for the history of the Romanians and the Romanian language. Professor A. Moșanu was the politician who drafted and read the Declaration of Independence of the Republic of Mol dova against the Soviet Empire.