Opera științifică a Zamfirei Mihail

În miez de Cireșar, reputata cercetătoare Zamfira Mihail, doctor în filologie, profesor universitar, a împlinit 85 de ani. Pentru toți cei care o cunosc, pentru admiratorii operei sale, e un veritabil eveniment cultural cu rezonanță la București, Iași, Chișinău și Cornova. Aceste localități marchează repere din biografia domniei sale. Este născută la Chișinău, pe 15 iunie 1937, în familia preotului Paul și Eugenia Mihail. Tatăl era originar din Cornova, județul Orhei. Venea dintr-o dinastie de preoți și slujitori ai cultului ortodox. Primul său reprezentant cunoscut a fost iereul Mihail din satul Ciuciulea, atestat documentar în 1688. Pe parcursul generațiilor, neamul Mihail a adunat o valoroasă bibliotecă de manuscrise și cărți vechi. În biblioteca familiei se păstrau Acatistierul Sfântului Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești (1699), Evanghelia tipărită de Șerban Cantacuzino (1682), o cópie a Letopisețului Țării Moldovei de Ion Neculce, transcrisă de Ioasaf Luca, nepotul cronicarului, în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea etc. Dragostea de carte a strămoșilor și părinților a influențat destinul lui Paul Mihail (1905-1994). A devenit un important istoric al culturii românești, editor de documente și scrieri literare. Unica sa fiică, Eugenia-Zamfira, a continuat cauza părintelui.

La Iași, unde s-a refugiat cu părinții după anexarea Basarabiei de URSS, Zamfira Mihail a absolvit, cu Diplomă de Merit, Facultatea de Filologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza”. Tot aici, în 1974, își va lua doctoratul în filologie. În vechea capitală a Moldovei începe parcursul său profesional. Imediat după terminarea studiilor, e angajată la Institutul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor, Filiala Iași a Academiei Române (actualmente, Institutul de Filologie Română „A. Philippide”). Din 1971, se transferă la Institutul de Studii Sud-Est Europene din București. Activează timp de trei decenii, ajungând până la titlul de cercetător științific principal I onorific, unul din cele mai înalte în ierarhia academică. În cadrul acestui institut, întemeiat de Nicolae Iorga, organizează numeroase simpozioane internaționale de lingvistică. Participă în proiecte de cercetare naționale și internaționale, inclusiv în parteneriat cu Academia de Științe a Moldovei. În paralel, Zamfira Mihail se afirmă în domeniul didactic. Ține cursuri la Facultatea de Istorie a Universității din București. În 1991, este invitată la Universitatea de Stat din Moldova, pentru a susține prelegeri de istorie a culturii românești. În perioada 2000-2009, activează la Universitatea „Spiru Haret” din capitala României. Obține titlul de profesor universitar și este șefă a Catedrei de filologie a Facultății de Limbă și Literatură Română. După pensionare, distinsa cercetătoare continuă să participe la sesiuni științifice, să publice studii și recenzii, să îngrijească ediții cu caracter documentar. I-au apărut, până în prezent, peste 400 de lucrări în limbile română, engleză, franceză, germană, sârbă, bulgară și rusă. Bibliografia tatălui dumneaei, Paul Mihail, numără mai bine de 460 de titluri.

Întreaga operă a doamnei Zamfira Mihail poate fi încadrată în domeniul filologiei, dar înțeleasă într-un sens vast, de studiu al limbii, culturii, istoriei și identității unui popor. Autoarea e o cercetătoare comparatistă: analizează realitățile lingvistice românești în raport cu popoarele vecine, mai ales din arealul balcanic. Puține spirite posedă bagajul de cunoștințe necesar pentru asemenea investigații. Ne gândim la Bogdan Petriceicu Hasdeu, Lazăr Șăineanu, Petru Caraman… Prima realizare majoră cu care s-a impus în mediul academic este monografia Terminologia portului popular românesc în perspectivă comparată sud-est europeană (1978). E teza sa de doctorat, prin anvergura investigației nedepășită până în prezent. Monografia a inaugurat o întreagă orientare științifică, la confluența dintre lingvistică și etnologie, pe care autoarea o va continua în ani ulteriori. A participat în proiectul de cercetare „Forma și denumirea uneltelor în sud-estul Europei în sec. XIII-XIX”, sub egida prestigioasei Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris. A colaborat la pregătirea câtorva ediții de referință: Biblia de la București, 1688 (apărută în 1988, Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române); Dicționarul limbii române, în 37 de volume, la care s-a lucrat peste o sută de ani; Enciclopedia literaturii române vechi (2018).

Împreună cu tatăl domniei sale, a publicat contribuții inedite vizând personalități culturale și valori bibliofile românești. Au îngrijit ediția Cronica lui Ion Neculce copiată de Ioasaf Luca. Manuscrisul „Mihail” (1980). Într-o versiune revăzută, volumul a fost reeditat de două ori: în 1993, la Editura Știința din Chișinău, precum și în 2020, la Editura Academiei Române și la Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”. După căderea „cortinei de fier”, tatăl și fiica publică sistematic lucrări consacrate culturii românești din Basarabia, cu precădere din secolul al XIX-lea. În 1993, scot de sub tipar o prețioasă culegere de documente: Acte în limba română tipărite în Basarabia, I, 1812-1830, pentru care li s-a conferit Premiul „Eudoxiu Hurmuzaki” al Academiei Române. O altă ediție realizată în comun este Antim Ivireanul, Predici. Un manuscris inedit din Basarabia (1824), apărută în 2017. Zamfira Mihail se consacră studierii circulației cărții românești și particularităților limbii române în Basarabia în perioada țaristă. În acest sens, pe lângă articole și comunicări, a publicat două volume: Limba română în scrieri parenetice din Basarabia (1812-1865) și Rezistența prin cultură în Basarabia (secolul XIX). I. Scrieri parenetice. Un loc aparte, între preocupările dumneaei, revine publicării moștenirii științifice a tatălui. A îngrijit câteva ediții ale jurnalului și corespondenței acestuia. Una dintre ele s-a tipărit la Chișinău: Paul Mihail, Reconstituiri. Jurnal. Corespondență, ediție îngrijită de Zamfira Mihail și Mihai Papuc (2018). Lucrarea a obținut Premiul Fundației Culturale „Magazin istoric”.

După proclamarea independenței Republicii Moldova, a publicat mai multe articole în reviste și culegeri de specialitate de la noi. În 2010, sub egida Bibliotecii municipale „B.P. Hasdeu”, se tipărește un întreg volum semnat de Zamfira Mihail: 155 de cărți într-o carte, incluzând recenzii și prezentări de carte, apărute pe parcursul a mai bine de cinci decenii. Diversitatea tematicilor abordate reflectă orizontul vast de preocupări al autoarei: literatură română, civilizația cărții, relații culturale, lingvistică și etnolingvistică, etnografie și antropologie culturală. La sfârșitul volumului se regăsește bibliografia lucrărilor Zamfirei Mihail până în 2009. Este suficient să o parcurgem pentru a ne convinge de spiritul său neobosit. De la prima publicație, în 1955, nu a trecut niciun an în care nu ar fi editat câteva studii, articole, cronici, recenzii. Aceeași perseverență o manifestă până în prezent, încât este necesară pregătirea unei noi bibliografii, completate. Recent, cercetătoarea a expediat revistei „Limba Română” din Chișinău o listă a lucrărilor sale consacrate spațiului basarabean. E un instrument de lucru indispensabil pentru cercetători de diverse profiluri, pedagogi, studenți și elevi. Lucrările doamnei Zamfira Mihail prezintă un interes major, deoarece valorifică mărturii inedite referitoare la arealul nostru, provenite din biblioteca familiei sau aflate în custodia Academiei Române. În spatele rândurilor scrise de dumneaei, se profilează un model moral: de muncă asiduă, tenacitate, spirit critic, conștiință națională, dragoste pentru pământul strămoșesc și oamenii săi.

În prefața la culegerea 155 de cărți într-o carte, Lidia Kulikovski reliefa câteva calități care o definesc pe Zamfira Mihail: „Mereu citește, se pregătește, ia lecții, îi ascultă pe ceilalți, învață de la alții, când e cazul. Nu obosește să-și extindă mereu competențele, capacitatea de a face diverse lucruri noi. […] cu un spirit plin de speranță, mereu binevoitoare și voioasă. […] se bucură mult, sincer, pentru succesele altora și nu i se pare în niciun caz că astfel i s-ar lua ceva” (ibidem, p. 7). Am avut șansa să comunic personal cu doamna Zamfira Mihail la București, în cadrul a două sesiuni științifice organizate de Institutul de Studii Sud-Est Europene. M-am convins de justețea caracterizării menționate mai sus. Am fost impresionat de firea sa comunicativă și deschisă, simțul umorului, memoria și atenția pentru detaliu, grija de a nu omite ceva important din comunicările vorbitorilor. Evocând personalitatea dumneaei, îmi vine în gând maxima lui Nicolae Iorga: „Învățat e omul care se învață necontenit pe dânsul și îi învață necontenit pe alții”.

The scientific works of Zamfira Mihail

Keywords: Mihail dynasty; Bessarabia; Romania; linguistics; history of culture

The author provides a brief overview of the life and scientific activity of the distinguished Romanian linguist Zamfira Mihail. Born in Chișinău, in the family of priest Paul and Eugenia Mihai, she sought refuge in Romania, after USSR had annexed Bessarabia. All her life, she worked as a researcher at the Institute of Linguistics, History of Literature and Folklore in Iași, and later at the Institute of South-East European Studies in Bucharest. Zamfira Mihail practiced philology in a wide sense of this term, i.e. including the study of the language, history, culture, and identity of the Romanians, con sidered in the context of South-Eastern Europe. Together with her father, the famous historian Paul Mihail, she published important works concern ing the Romanian culture from Bessarabia, especially during the 19th cen tury. The present article is followed by a bibliography of Zamfira Mihail’s works dedicated to Bessarabia.