Atenție la cum mă privești; Nu permite nimănui; Monstrul este servit

Atenție la cum mă privești   

Ai grijă cum mă privești

Aș putea să mă sfărâm.

Vorbește încet pentru că sufletul

are piele de apă

alunecă

fără memorie.

Nu mă atinge așa

în grabă

cu toate gândurile încă reci

în degete.

Scurgeți umezeala din ziua trecută

Fă-ți pulover și

zapada copiilor

fă-ți pământ cu mine

fă-mă gura să te sărut

așează-te unde se-ascunde timpul,

daca nu esti acolo.

Nu permite nimănui   

Nu permite nimănui

să-ți facă inima

un loc nelocuit.

Închide-ți grădina cu un gard

taie gardurile vii

udă florile una câte una, îndepărtează uscăturile

mulțumește freziilor pentru respirația lor

mângâie fiecare frunză pe care o vezi în sfârșit crescută

mănâncă cei mai frumoși trandafiri care îți impregnează în interior

briza de mai

scufundă-ți nasul în orhidei luxuriante,

în ciuda absenței tale.

Fii parfumul pe care îl vrei în preajmă.

Ține-ți capul

în soare

ca floarea soarelui

care îl coboară

doar pentru a însămânța pământul

cu viață nouă.

Monstrul este servit  

Suntem actori

Care vor să pretindă surpriză.

Mirarea spionului sumbru

De alte și alte cincinale

bine hrănit în voia turmei

care și-a arătat capul plecat la pământ

intenționând să lingă tălpile cui

cu o înclinare din cap a eliminat pionii supărători

o împușcătură aici

o otravă salvatoare dincolo.

Și iată-ne.

Monstrul este servit!

Ce altceva se mai dorește?

Ne-a dat comandă? Frică?

Pentru că maimuțele conspiratoare

s-au străduit să-l umfle

cu pielii umane?

Cine crește mâncând

carne de om

nu se mai poate altfel.

Dar nu este singurul.

Alte caracatițe

vâscoase printre păduri de guri cusute

tăbărăsc ca niște larve grase.

Ce mai aşteptăm

să-i aruncăm pe dictatori de pe tronurile de capră?

Ce învață omul

din acea cometă care a marcat drumul?

Câte respirații arzătoare

a tinerilor îndrăgostiți

vor trebui să se ascundă

printre negura mulţimii dese

de umbre fără chip?

Dragoste face

cine o cunoaște.

Cui îi este refuzată, o neagă.

Astfel, omenirea plătește angajamentul

de neiubire.

O mamă fără sân

A lăsat Rău

în grija maşinii reci

de făcut spioni.

El a băut înghețatul

sunet militar în locul laptelui dulce.

Cine nu a primit dragoste

dragoste nu dă.

Dragostea este bucurie care se înmulțește

în sărbătoarea luminii.

Se naște într-o floare

un curcubeu

zâmbetul câinelui care se întoarce la mare.

Dragostea este tremur sclipitor

al oamenilor care fac lumea de soare.

Dragostea fără dragoste generează

întunericul mitralierelor.

Ar fi mai plăcut omului –

produs din iubire să

stea la masa tandreţei

să bea aerul bun sărat

cu pâine proaspătă.