Patria; Miezul nopții; A doua naștere

Patria   

Patria mea

Nu are nevoie de zăpadă

Și de ghiocei,

Zăpezile nu mai sunt ca altădată

Devenind o povară prea mare.

Patria mea

Are nevoie de o istorie nouă,

Într-un singur exemplar,

Cu alte litere

Și-acelea luate de vântul

Vieții de fiecare zi,

Când lumânările din suflete

Se sting una după alta,

Ca-ntr-un pslam ce se rostește

Fără vorbe.

Patria mea

Și-a deschis un iarmaroc

Unde cuvintele sărace și năuce

Sunt oferite gratis

De politicieni perfizi

Și-nfumurați,

Dar și de fetișcane ce-și dezvelesc pulpa și sânii

Ca niște mere împlinite

Promițându-ne miere

Pe pâine albă și caldă

Din cuptoare fără foc.

Patria mea

Nu are nevoie de grădinari.

Grădinarii ca și țăranii

Au îmbătrânit și se țin

De lujerul roșiilor

Să nu cadă din picioare,

De foame și supărare.

Patria mea

Nu are nevoie de îngeri,

De icoane și toamne cu rod,

De mustul ce slobozea

Cântecele din taraful țiganilor

Fericiți.

Patria mea

Nu mai are nevoie de mine,

De tine, de noi,

De lacrimă și sărbătoare,

De iubire și de Dumnezeu

Ci de aur, gaze, metale prețioase,

În țara în care ne-am născut

Săraci,

Iar acum cu tot mai puțini copii

Ce urlă și strigă pe străzi

Căci părinții sunt ocupați să numere

Mărunțișul din buzunare

Și-amintirile frumoase de altădată.

Patria mea

Nu mai este a mea,

Nici a ta,

E a lor

Și o vând cui vor.

Miezul nopții   

Osia timpului

Nu ruginește niciodată

Căci nimic nu se schimbă

E doar un târg

Între cei ce vin

Și cei ce pleacă

La răscruce de semne,

O altfel de graniță

Între ochi și steaua în cumpănă.

Bate miezul nopții

Sărbătoarea e doar la început

Doar paharele ca niște sălbăticiuni

Înfometate

Trezesc pofta din inimă

Când pendula anunță

Primejdia fără scăpare.

31 decembrie / 1 ianuarie 2014

A doua naștere  

Îi ascult pe Gheorghe Zamfir

Și pe Dumitru Fărcaș

La Țicleni, în casa fraților Popescu

Și mi-e teamă ca inima

Să n-o ia razna.

Poate că ar trebui

Să se dea o ordonanță de urgență

Ca sufletul și inima

Să fie ocrotite prin lege

Atunci când aceștia cântă.

Fântânile secate demult

Se umplu de apă proaspătă

Când se aude naiul fermecat

Și taragotul plin de nestemate

Iar strămoșii, plecați înspre izvoare

Se nasc a doua oară.