O generaţie care planează liber
Pentru tiparÎn comparaţie cu anii debutului meu, când până şi organizarea activităţilor artistice, inclusiv a expoziţiilor de lucrări plastice, aveau loc doar la date prestabilite şi de „importanţă civică majoră”, prezentul le oferă tinerilor creatori posibilitatea unor largi deschideri spirituale. Astfel, frecventele reuniuni de creaţie ale tinerilor artişti plastici de la noi nu se lasă prea mult în aşteptarea rezultatelor. În cadrul unei expoziţii de pictură, grafică şi artă decorativă, iniţiate în primăvara anului curent la Casa Limbii Române, am avut ocazia de a cunoaşte lucrări remarcabile, ce lansează noi personalităţi artistice mărturisind, cu certitudine, apariţia unei generaţii care planează liber în sfera înaltelor aspiraţii estetice. Autoarele prezente cu cele mai bune lucrări la eveniment au fost: Maria Domniţa Vieru, Galina Vieru, Natalia Procop, Olga Tricolici şi Elena Stadnicenco.
Prin lucrările lor, aceste tinere experimentează o diversitate mare de tehnici şi tematici, exprimând o direcţie estetică ce se caracterizează mai ales prin interesul faţă de posibilităţile materialului; ele încearcă să armonizeze, în forme structurale, materiale, care în afara operei sunt lipsite de valoare artistică sau având chiar utilitate practică.
Un alt aspect reprezentativ pentru creaţia lor este cromaticul şi acromaticul, care, bine dozate, induc o gamă largă de stări.
Maria Domniţa Vieru, deja membră a Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova, lector şi doctorandă, se prezintă cu picturi aflate într-o fază destul de matură în sensul în care expresiile calme ale lucrărilor ei conţin viziuni puternice. Se remarcă prin ilustraţiile în acuarelă, dar mai bine realizate sunt foile litografice, ofort, tehnici tradiţionale pe care le-a însuşit şi le exploatează cu multă siguranţă.
Fire cu o sensibilitate deosebită, Galina Vieru expune lucrări realizate în formule diferite. Unele sunt executate în tehnici tradiţionale, ţinând de pictura în ulei, altele alcătuiesc armonii abstracte din combinaţii de materiale netradiţionale, autoarea mânuind cu o dibăcie exemplară şi domeniul tapiseriei. Lucrarea „Relieful sufletului meu”, realizată în tehnică mixtă, se evidenţiază prin forţa de a surprinde şi exterioriza gânduri, sentimente, emoţii, făcând dovada unui neobişnuit simţ al întregului. Componentele formă, factură, culoare denotă simplitate şi împlinire.
Spiritul artistic pe care încearcă să şi-l dezvăluie Olga Tricolici vibrează între principiile unui mesaj bazat pe tradiţii populare, îmbinând în mod fericit tapiseria cu ceramica, dar manifestând şi tendinţa depăşirii unei faze artizanale, de exemplu, în lucrarea „Tradiţii”, dar şi în alta, mult mai elaborată, „Dintre sute de catarge”, reprezentând abstracţii coerente care îţi alimentează imaginaţia şi sufletul.
Formulele artistice surprinzătoare pe care şi le-a definit Natalia Procop traversează etape de perfecţionare prin interesantele lucrări pe care le semnează. Itinerarul estetic astfel configurat este, am spune, nou în arta plastică din Basarabia.
Elena Stadnicenco se dovedeşte pasionată de dificila tehnică a baticului în care foloseşte un cromatism activ: culori complementare cu accente de contrast, dar, neaşteptat pentru această tehnică, autoarea explorează subiecte din arealul realist-figurativ. Şi mai mult uimeşte în foile grafice, unde acromaticul se constituie în domenii abstracte, cuprinzând spaţiul cu vibraţiile ritmice ale negativului şi pozitivului. Formele inovatoare ale lucrărilor Elenei Stadnicenco ne supun ochiul unor experienţe cromatice frapante.
Vernisajul de la Casa Limbii Române poate fi considerat un început de bun augur. Evident că drumul ascensiunii artistice este lung şi întortocheat. Important e ca tinerele artiste să conştientizeze că numai prin muncă asiduă şi acumulare de experienţă ai şansa sigură de a învinge toate dificultăţile procesului de creaţie şi de a elabora – cu timpul – o operă cu reale calităţi.
Îmi place să cred că participantele la vernisaj sunt din generaţia ce planează liber. N-au fost molipsite de dogme, sunt receptive la tot ce e nou şi relevant pentru un autentic om de creaţie, cu o bună ţinută intelectuală pentru vârsta lor, fapt ce ne determină să fim încrezători în viitorul lor. Remarcând mesajul dezinvolt al lucrărilor, încurajând dorinţa tinerelor de a depăşi forme şi metode obişnuite de travaliu artistic, rămânem în aşteptarea unor noi şi revelatoare întâlniri dintre Spirit şi Materie, întâlniri care, sperăm, să se producă spectaculos şi cât mai curând.