Uitare; Vidul; Destinație pierdută; Vise răpuse

Uitare   

Apoi tăcerea

Și râsul

Fără a înțelege de ce

Amintirile de altădată

Și uitarea ce s-a așezat

Peste tot

De unde vii

Nici tu nu mai știi

Cine ești, cine sunt

Ai uitat

Tu ești uitarea

Neantul necunoscutului

Ce domnește peste tot

În colțul tău

În care te afli

Fără imagini

Fără gânduri

În singurătate

Împresurată de o uitare absolută

Ce domnește peste tot

Uitarea, uitarea, uitarea

Liniștea s-a pierdut

Neantul, obscuritatea

Nimicul de altădată

Uitarea, uitarea, uitarea

Nefericirea

Vidul   

Așteptam

Și ai întârziat

I-am chemat pe ceilalți

Dar nu m-am înțeles cu nimeni

Am câștigat doar vidul

Destinație pierdută  

Mi-am pierdut destinația

Pe străzile părăsite ale soarelui

În obscuritatea neantului

Mi-am abandonat visele

Pe care le legănam încă din copilărie.

Vise răpuse  

De ce, într-o zi, mi-au fost răpuse visele

De ce mi-au însângerat gândurile

Spun adevărul, ele au mințit

Și mi-au rănit inima

Au cătușe pe suflet

Mi-au ruinat toate viziunile

Și sângele din inimă s-a prefăcut în apă

Oare cum vor explica cândva ce s-a-ntâmplat

Acum, în acest pustiu unde viața se pierde

Visul a înforit dar e fără suflet

Având impresia că sufletul pleacă singur, supărat

Fără să mai spere ceva.