Nu am cuvinte pentru nopți...; Trebuie să fii trăită...; O Patrie cât o umbrelă de mare

Nu am cuvinte pentru nopți...

Nu am cuvinte pentru nopți,

Afară de mâinile tale...

Din partea cealaltă și până aici

Soarele vizitează orașul

Cu mâinile tale!

... Dacă aș avea o soluție

Ți-aș putea desena mâinile

Atârnându-le în muzee

Și ți-aș putea trimite acasă scrisori de dragoste.

... Cu fiecare respirație

Aș putea uita toată amărăciunea vieții.

Dacă vor exista dimineți,

Ele vor veni prin mâinile tale,

prin mâinile tale...!

Trebuie să fii trăită...   

Trebuie să fii trăită

Așa ca un copac într-o zi de primăvară,

Așa ca o stâncă spre mare,

Așa ca o speranță, cu dragoste...

Trebuie să fii trăită

Înainte de caderea frunzelor verzi

Trebuie să fii trăită

Așa cum Rumi-l privea pe Shams

Arzând pentru tine ca și Kerem,

Trebuie să fii trăită...!

O Patrie cât o umbrelă de mare   

M-ai văzut în visul tău

în ziua în care mi-am uitat picioarele

și am conștientizat singurătatea mâinilor mele...

Îți povestesc despre străzile crețe ale toamnei.

... M-ai văzut în visul tău

în noaptea în care am ars scrum într-un oraș de vânturi.

De cum mi-am aruncat privirea pe un pământ străin

am început să te chem prin radioul unei frunze uscate.

... Ascultă, te rog!

A mai rămas o singură oprire până să ajung într-un un loc gol, fără de

tine...

Absența ta e ca o pastilă amară,

ce nu reușește să-mi aline durerea.

...m-ai văzut în visul tău

în îmbucătura de nor ce-am înghițit-o.

tot ce mai reflectă oglinda e doar absența ta...

Încărunțește părul sentimentelor mele în absența ta,

măseaua de minte a sentimentelor mele doare

și tu pleci...

În absența ta, dorul meu nu e decât un cerșetor...

pitit lâng-un zid

Fiecare pas se transformă în dor în absența ta...

Nu compătimi țara străină în care trăiesc.

Mai degrabă, miluiește-mă pe mine cu o patrie mare cât o umbrelă în

ploaie!