Rugăciune pentru o zi frumoasă; O casă binecuvântată


Rugăciune pentru o zi frumoasă

Iubește chipul

Realității dimineții

Și cu cuvinte inocente

Roagă-te pentru o zi frumoasă

 

Ceasul-mi spune

Bătând în pieptul meu

 

Iubește steaua

Ce-ți strălucește pe frunte

Și în fața unei cruci și a unei candele

Ca o paparudă din vremuri străvechi

Roagă-te să plângă cerul

 

Pasărea-mi spune

Cântând cu buzele mele

 

Iubește oglinda din perete

Ce reflectă o altă imagine

Regăsind în ființa ta

În locul diavolului

Un înger înaripat

 

Umbra-mi spune

Umblând în fața picioarelor mele

 

Iubește imaginea

Omului zilelor noastre

Ce ascunde un alt om în el însuși

Și într-o casă a spiritelor

Roagă-te pentru copilul

Care suferă în vis

 

Iubește timpul lacom

Ca pe o apă limpede

Ce-ți curge înainte

Țintind cu ochii

Pironiți în inima ta

 

Iubește femeia

Ce ascunde amintiri vechi

De ochii răi

Într-un vechi sicriu

 

Zice lumina

Adormită în capul meu

 

Iubește-ți religia

Cu frescele-i vechi

Și cu mica fereastră luminoasă

Privindu-te ca un ochi al dimineții

 

Zice icoana

Numărând secolele

 

Iubește răsăritul de soare

Și roagă-te pentru o bună călătorie

Spre cămările cerului

Zice soarta

Care-a binecuvântat poporul

 

Iubește-ți pământul arat

De secole fiind

Sustinător al oamenilor

 

În vremuri sărace

În vremuri grele

Un Monstru Negru va coborî

În valea întunericului

 

Și printr-o sită subțire

Vocea durerii zice

Semănând gânduri răgușite

 

Iubește al șaptelea cer

Se întinde singur

Pe umărul dealului

 

Ară un câmp natal

Înainte ca ciuma albă

Să te răpească

 

Sapă o fântână adâncă

Pe o insulă pustie

 

Aruncă-te în apa limpede

Sămânță roditoare

 

Macină-ți tristețea

În vechea moară

 

Aluatul binecuvântat se va ridica

Din atingerea coastei lui Adam

 

Vocea umbrei umanității

Îmi șoptește în urechi

Rugându-se să fie o zi frumoasă

 

O casă binecuvântată

O casă binecuvântată

În liniște se pășește

Cu gânduri bune

Și cu o cruce pe frunte.

 

Într-o casă binecuvântată

La adăpostul tăcerii

Un celest chelar

Se roagă de iubire

 

Într-o casă binecuvântată

Există o încăpere ascunsă

Pe un pat de mătase

O femeie binecuvântată doarme

 

Într-o casă binecuvântată

Tăcerea centenară

Îmbrățișează un răstimp lung

Cu înțelepciunea cuvântului

 

Într-o casă binecuvântată

Un visător de poveste

Cu o lumânare în mâini

Face o ieșire nocturnă

 

Și păstratorul amintirilor

Cu gânduri promise

Deschide în tăcere porțile

Vremurilor trecute