Regăsire; Se aud clopotele toamnei; Căderea serii; Livada sacră

Regăsire   

Picătura supremă îți va lumina noaptea

Și toate orașele vor fi îndurerate,

Când raze de lumină parfumată

Îți vor străfulgera chipul

Și-n ochi, clipa regăsită.

Livezile vor scânteia pierdute,

Iar parfumurile iasomiei tale

Mă vor copleși,

În ciuda pâlniilor cântecului trist,

Mâinile înflorite vor arunca piatra

Și clipa regăsirii în ochii tăi.

Se aud scâncete și cel dintâi freamăt

Al zorilor,

Când dimineața a venit pe nesimțite.

Se aud clopotele toamnei   

                               Lui Michael Otten

I

Calci pe morminte

Și freamătul aurit al livezii

Îl simte și un mort-viu.

Piatra tombală cu anul dispariției

Te așteaptă

Și toată viața nu-i decât un drum

Către frunzele moarte.

Treci printre morminte,

Întotdeuna e un gol de spaime și jocuri

Dar iată, din nou,

În ochii tăi se pierde

Aceea frescă de odinioară,

De când copiii soarelui

Traversau râurile cu miros de ambră.

II

Tu lași să apună soarele corbilor

Și vocea zăpezilor,

Cu toate că hotarele te lasă

Să culegi freamătul paradisului,

Iluminând umila ta trecere

Înaintea adâncimilor.

Căderea serii  

Pletele ating mierea,

Picăturile îți îmbujorează chipul

Cade o ploaie de stele

Și capela ta se întunecă,

Atunci când ea se va cutremura

Ca o aripă pe zeii amiezii,

Tinerii ating mierea,

Parfum de mere,

Singuri împotriva serii

Iarba este aproape,

În ochii tăi obosiți

Acest drum

Se avântă către plecarea serii

Ei tac încă,

Lumina se împrăștie singură,

Dar n-ai nicio lacrimă,

Setea și spaima,

Din nou te vor păcăli

Către orizont,

Fără plecare.

În acest cerc se văd șerpi plângând,

Pierduți în marea tulbure

Să ne consolăm: Toți vor avea dreptul

La brațele nopții

La cheful fără vin.

Lumina vine singură,

Tu vei reveni în alții

Așteptând valurile ce se lovesc

Chemând marea.

Livada sacră  

Vei păși în liniște aprinzând luminile serii

În soarele nufăr ori în visul ce plânge,

Regăsirea norilor scânteietori

Pe țărmurile părăsite, învrăjbind

Toate apele murdare,

Când vinul e aici,

Dar negrul, ah, negrul lemnului,

Acest calciu plăpând,

În care întârzie să se vadă

Cercurile apelor revărsate

Înspre aceste ploi ale viitorului.