Iar icoanele vorbeau în limba română

Revista „Limba Română” e manualul purtat mereu în ghiozdanul conștiinței noastre naționale și e manualul care are întotdeauna pagini încă nescrise. Dar care se vor scrie. De ce în ghiozdan? Pentru că ne naștem înmatriculați la o scoală a vorbirii și a gândirii în limba maternă, având fiecare dintre noi și un sunet de margine care trece prin inimile celor care ne iubesc și care își naște dangătele nu din aramă, ci din aurul cuvintelor prin care am trăit. Nevăzând-o, nerăsfoind-o și necitind-o, te poți întreba ce ai putea publica într-o revistă cu titlul „Limba Română”? Probabil texte legate de domeniul limbii, probabil texte literare, probabil portrete ale celor care au trăit între litere. Probabil. Doar că o definiție încăpătoare a limbii ne oferă libertatea de a tipări orice cuvânt, cu singura și neuitata obligațiune de a ne îngriji de curățenia limbii române. Se poate gândi și așa. Doar că o revistă cu titlul „Limba Română” a fost să ajungă la noi având încă lipită de văzul nostru, de auz și de simțire vigilența unor temniceri pe care alte imnuri îi ținea în picioare și care aveau pe drapel numai focul. O revistă cu titlul „Limba Româna” despre Limba Română a ales să vorbească. Coborâtă de pe lemnul însângerat al crucii, a căutat cu ochiul abia deschis orizonturile care i s-au dat de Dumnezeu. E un drum până la tine însuți, de obicei, și aici nu e vorba doar despre un individ care se naște pentru a se regăsi, ci și de un popor sau o parte a lui care are de parcurs drumul regăsirii. Ajunsă la vârsta de 33 de ani, revista „Limba Română” acoperă cu anii pe care-i adună o parte din tăcerea noastră, o îmbracă în cuvintele pe care mai mult le-am șoptit decât le-am vorbit. Apariția revistei nu a început prin decrete sau prin concursuri de angajare. Carnetele de muncă sunt despre altceva. Acolo nu se acumula stagiu, ci se făcea istorie. În multe buzunare încă se mai putea auzi clopoțelul otrăvit al cuielor, iar o re-răstignire a limbii nu cerea neapărat crucea. Oamenii care au stat la începuturile revistei stau și acum. Pentru că atunci când urci, urci muntele, nu peretele lui. E un întreg care numai așa, prins în veșnicia granitului, poate trece prin ani. Acest 33 trezește în mintea noastră asocieri, deși, din toate câte le poate avea asocierea cu vârsta lui Hristos, doar aproximația ne-o putem acum asuma. Și, poate, faptul că și atunci, și acum era și este o istorie care continuă și în care binele e și al nostru.

Revista „Limba Română” e o parte a memoriei în care îi găsim cu chipurile luminate de lampa gălbuie a timpului pe marii vorbitori ai limbii pe care o trăim noi. Nu le spun numele. E o coloană de minți care urmează această limbă așa cum mulțimea multă l-a urmat pe Isus, punând început veșniciei prin fărâmiturile căzute în palma lor din cele cinci pâini.

E o casă printre alte case în Chișinău. Casa Limbii Române, lângă oglinda uneori înnorată a apei. Din stradă nu are cum să se vadă puținul odăilor și nu are cum să se-audă cuvintele. Cum se strigă unul pe altul și cum ating cu rădăcinile lor niște izvoare pornite spre noi. E o casă cum sunt casele noastre. Că altfel nu poate fi. În palate, mamele noastre, dacă și au intrat vreodată, au căutat două lucruri. Colțul care dădea spre Răsărit și ușa prin care să iasă. Coliba lor un singur colț avea. Iar icoanele vorbeau în limba română.

And the icons spoke in Romanian

Keywords: Romanian language; God; icons; Jesus; magazine

We are born enrolled in a school of speaking and thinking in our mother tongue, each of us having a marginal sound that passes through the hearts of those who love us and that gives birth to its teeth not from brass, but from the gold of the words through which we have lived.

The “Limba Română” magazine is a part of the memory where we find the great speakers of the language that we live with their faces lit by the yellow lamp of time. I don’t say their names. It is a column of minds that follows this language as the great crowd followed Jesus, starting eternity with the crumbs that fell into their palm from the five loaves.