Maia Sandu – președintele care a schimbat orientarea politică a Basarabiei de la est spre vest

La 24 decembrie 2022, s-au împlinit doi ani de la învestirea în funcția a actualului Președinte al Republicii Moldova. La jumătatea mandatului său, ne-am propus să prezentăm în cele ce urmează o scurtă retrospectivă a drumului parcurs de Maia Sandu de la preluarea puterii până la tentativa de destabilizare a Republicii Moldova, cu care s-a confruntat în a doua parte a anului 2022.

Preluarea puterii

Maia Sandu, președintele PAS și candidatul acestui partid la alegerile prezidențiale, și-a început campania electorală pe data de 2 octombrie 2020, când și-a prezentat public, în cadrul unei conferințe de presă, oferta electorală.

Aceasta cuprindea, printre altele, următoarele: lupta împotriva marii corupții, reformarea sistemului juridic, crearea de noi locuri de muncă, stoparea migrației cetățenilor moldoveni, precum și promovarea unei politici externe pro-europene veritabile.

„Un președinte onest, curajos și căruia îi pasă de oameni poate face foarte multe. Un președinte onest va numi în funcție un prim-ministru onest. Un președinte onest va numi judecători doar oameni onești. Un președinte onest va numi și va susține doar oameni onești”, preciza Maia Sandu¹.

În cea de-a doua confruntare electorală cu președintele în exercițiu, prima din 2016 fiind pierdută, Maia Sandu avea avantajul imaginii deosebit de negative pe care Igor Dodon și-o crease, în cei 4 ani de mandat, în urma implicării sale în mai multe scandaluri răsunătoare, cum a fost operațiunea kuliok, privind finanțarea partidului său de către Moscova, care a făcut mare vâlvă în mass media de la Chișinău.

Pe acest vot negativ, Maia Sandu a reușit să câștige primul tur al alegerilor, scorul fiind destul de strâns între ea și contracandidatul său, respectiv 36,16%  față de 32,61%.

După anunțarea rezultatelor, am asistat la o reconfigurare a scenei politice pe segmentul de dreapta și o mobilizare fără precedent a forțelor proeuropene în vederea pregătirii celui de-al doilea tur de scrutin.

În acest sens, cei 4 candidați ai dreptei politice, ieșiți din cursa electorală, care obținuseră împreună circa 9% din voturi, au început să transmită, la scurt timp după primul tur, mesaje de sprijin pentru Maia Sandu.

Mobilizarea exemplară a dreptei politice pentru bătălia finală a asigurat victoria istorică a Maiei Sandu în alegeri. Aceasta a câștigat alegerile prezidențiale cu un scor electoral zdrobitor, diferența dintre ea și Igor Dodon fiind de peste 15 procente, respectiv 57,72%  față de 42,28%.

Noul președinte al Republicii Moldova a depus jurământul de învestire în funcție, la data de 24 decembrie 2020.

Ceremonia de învestire s-a încheiat cu discursul rostit de Maia Sandu, în limbile română, rusă, ucraineană și găgăuză, în care, printre altele, sublinia: ,,Voi fi un președinte care unește cetățenii și care va promova oamenii pe bază de merite și voi spune mereu adevărul. Voi fi președintele integrării europene ce va scoate țara din izolare și voi promova o politică externă ce va construi punți, și nu ziduri. Vom porni în scurt timp lupta pentru transformarea țării”².

A doua zi după preluarea funcției, prima femeie șef de stat și cel de-al cincilea președinte al Republicii Moldova, Vladimir Voronin deținând 2 mandate, a enunțat, în cadrul unui briefing de presă, principalele obiective ale mandatului său:

„Vreau o politică externă care să aducă beneficii cetățenilor Republicii Moldova. Vreau ca Republica Moldova să fie un stat european și să avem relații pragmatice și cu ceilalți parteneri”. „Voi aproba o nouă componență a Consiliului Suprem de Securitate. Cele mai răsunătoare dosare vor fi primele subiecte puse în discuție. La fel, voi crea la nivelul instituției prezidențiale un mecanism cu privire la numirea în funcție a judecătorilor”³.

Alegerile prezidențiale din anul 2020 au avut o mare însemnătate istorică atât pentru Basarabia, cât și pentru România, inclusiv pentru Uniunea Europeană.  Când afirmăm aceasta, avem în vedere mai multe aspecte.

În primul rând, a fost pentru prima dată când un candidat cu opțiuni clar pro-europene, declarate și recunoscute în mod public, a câștigat în mod detașat scrutinul prezidențial, în ciuda eforturilor disperate, precum și a resurselor imense folosite de contracandidatul său pro-rus și de patronii săi de la Moscova, cu scopul de a împiedica acest lucru.

În al doilea rând, după 30 de ani de la declararea Independenței de Stat, românii basarabeni s-au deșteptat și au înțeles că trebuie să pună capăt șirului de președinți filoruși sau rusofoni, care au condus Basarabia până în 2020, exceptându-l pe Nicolae Timofti.

Apoi, tot după 30 de ani, românii basarabeni și-au dat seama că a venit momentul să fie stăpâni în propria lor ,,țară”, ceea ce i-a făcut să se unească, în turul al II-lea al alegerilor, fără a fi împinși de la spate și trecând peste animozitățile dintre liderii lor, cu scopul de a asigura victoria istorică a Maiei Sandu.

În al patrulea rând, românii basarabeni din diasporă, departe de manipulările și promisiunile politicienilor de la Chișinău și familiarizați cu funcţionarea democraţiei autentice în ţările lor de reşedinţă, au conștientizat importanţa obligaţiilor lor civice, jucând un rol hotărâtor în alegerea noului preşedinte, lucru fără precedent în istoria recentă a Basarabiei.

Victoria extraordinară a dreptei politice pro-europene şi, implicit, pro-româneşti, în alegeri prezidenţiale a constituit o cotitură radicală în istoria recentă a Basarabiei, respectiv în drumul ei spre Uniunea Europeană.

Maia Sandu a înțeles că această victorie nu era suficientă sau mai bine zis era incompletă, dacă nu va fi urmată de preluarea deplină a puterii de către românii basarabeni, în urma unor alegeri parlamentare anticipate pe care să le câştige şi să formeze un nou Legislativ, cu al cărui ajutor să reformeze societatea şi să transforme Basarabia într-o ţară cu o democraţie veritabilă, în care să domnească legea şi statul de drept.

Imediat după câștigarea alegerilor prezidențiale de către Maia Sandu, a fost declanșată o criză politică neașteptată, în urma deciziei premierului Ion Chicu de a-și anunța demisia, la 23 decembrie 2020, cu scopul de a da posibilitatea noului șef al statului să dizolve Legislativul și să convoace alegeri parlamentare anticipate. Pentru a depăși criza politică, Maia Sandu a numit un premier interimar și a inițiat consultări cu toate partidele parlamentare. În urma acestora  a ajuns la concluzia că niciuna dintre formațiunile politice nu dorea să-și asume guvernarea, majoritatea pronunțându-se, inițial, pentru alegeri anticipate.

Ulterior, deputații socialiști și acoliții lor, urmărind să torpileze demersurile președintelui Maia Sandu, au constituit ad hoc o majoritate parlamentară nocivă și au prezentat un candidat propriu pentru funcția de premier, dorind astfel să-și perpetueze puterea.

Concomitent, majoritatea toxică a emis, în regim de urgență, o Hotărâre prin care își exprima dezacordul față de intenția președintelui de a dizolva parlamentul și a convoca alegeri anticipate.

Au existat două încercări ale Parlamentului de a vota un nou Guvern, în termen de 45 de zile de la prima solicitare de învestitură și mai bine de 3 luni de la demisia Guvernului Chicu, așa cum prevede Constituția. Însă ambele demersuri au eșuat.

După aceste tentative de uzurpare a puterii în stat, președintele Maia Sandu, a atacat la Curtea Constituțională (CCM), în data de 29 martie 2021, Hotărârea socialiștilor și a cerut ca aceasta să se pronunțe cu privire la întrunirea circumstanțelor necesare dizolvării Parlamentului.

La 15 aprilie 2021, CCM a examinat solicitarea președintelui Maia Sandu privind întrunirea condițiilor pentru dizolvarea Parlamentului. Magistrații au conchis că „se constată drept circumstanță care justifică dizolvarea Parlamentului imposibilitatea formării Guvernului în conformitate cu prevederile Constituției”⁴, hotărâre care a rămas definitivă și neatacabilă.

Imediat după decizia CCM, Maia Sandu a semnat decretul de dizolvare a vechiului Parlament, dominat de forțe retrograde, conservatoare, pro-rusești și anti-europene, și a convocat alegeri parlamentare anticipate.

Bucurându-se de o simpatie enormă din partea populației și de un sprijin extern considerabil, președintele a fost locomotiva de tracțiune care a condus partidul prezidențial la o victorie remarcabilă în alegerile parlamentare, din 11 iulie 2021.

Partidul său a câștigat alegerile cu un scor răsunător, respectiv 52,80% din voturile exprimate, fiind urmat la o mare diferență, de peste 25%, de principalul său adversar, Blocul Comuniștilor și Socialiștilor, care a obținut doar 27,17%⁵.

Alegerile parlamentare anticipate au avut o miză uriașă pentru viața politică din Republica Moldova, precum și pentru calea de dezvoltare pe care avea să o urmeze. Acestea au fost o consecință directă a rezultatelor alegerilor prezidențiale, din luna noiembrie 2020, care au fost câștigate într-o manieră categorică de Maia Sandu. Noul președinte, cu o optică prin excelentă euro-atlantică, a realizat că, fără un Parlament și un Cabinet de Miniștri de aceeași orientare, nu și-ar fi putut duce la îndeplinire programul său de reforme, anunțat în campania pentru alegerile prezidențiale.

Demersul președintelui a fost înțeles pe deplin de conducerea PAS, al cărui lider a fost, precum și de șefii celorlalte partide politice de dreapta, care vedeau în alegeri o șansă istorică pentru Republica Moldova de a se desprinde de un trecut retrograd și corupt și de a asigura implementarea unui vector european de dezvoltare.

 În acest sens, președintele interimar al PAS, Igor Grosu, declara: „După 30 de ani de experimente de tot felul, acum este șansa să tranșăm odată și să avem un parcurs european foarte cert. Să pornim reformele inevitabile în domeniul combaterii corupției și independența justiției. Cel mai mult ce-i deranjează pe oameni este nedreptatea, impunitatea celor care au furat. În caz contrar, vom avea în continuare acest model perdant de guvernare care nu face altceva decât să alunge cetățenii din țară și să stopeze investițiile, pentru că investițiile nu vin niciodată într-un stat corupt”⁶.

Preluarea întregii puteri politice de către un singur partid (PAS) a încheiat o perioadă de peste un deceniu în care Republica Moldova a fost condusă de guverne de coaliție, formate din două sau mai multe partide, care a fost caracterizată de neînțelegeri și instabilitate politică. Odată cu instalarea noii puteri pro-europene de dreapta, au crescut și așteptările alegătorilor, nemulțumiți de guvernările anterioare, lucru de care actuala conducere trebuie să țină seama în mod deosebit pentru a nu le înșela speranțele. Noua putere a intrat în deplinătatea funcțiilor sale, la 6 august 2021, după învestirea guvernului Natalia Gavrilița de către Parlament.

Confruntarea cu crizele momentului

Guvernarea nu a avut timp de acomodare prea mult, deoarece și-a început activitatea în plină criză sanitară, respectiv pandemia de Covid-19, pentru care Republica Moldova nu era pregătită și nu avea fondurile necesare asigurării protecției populației împotriva virusului. Ajutorul a venit, în primul rând, din partea României și, apoi, a altor state din UE,  care, la cererea  administrației prezidențiale, au trimis Chișinăului milioane de doze de vaccin anti-Covid gratuit  și au acordat asistența financiară de care era nevoie.

La pandemia de Covid-19, pe parcursul anului 2022, s-au adăugat noi crize și amenințări la adresa întregii Europe și, implicit, a Republicii Moldova, cum ar fi: războiul declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei, criza energetică, valul numeros de refugiați ucraineni, creșterea vertiginoasă a inflației și a prețurilor, iar pentru Chișinău, în mod particular, încercările de destabilizare politică și de schimbare prin violență a puterii abia instalate.

Alăturându-se lumii civilizate, Maia Sandu a condamnat, încă de la început și în repetate rânduri, atacurile sângeroase, inumane și nejustificate ale Rusiei împotriva Ucrainei, care au produs numeroase victime umane, uriașe pierderi materiale și au determinat milioane de ucraineni să-și părăsească locuințele și să se refugieze, fie în unele zone neatacate, fie în alte țări.

În același timp, administrația de la Chișinău a deschis granițele și a acordat asistență sutelor de mii de refugiați ucraineni, care au tranzitat Republica Moldova sau care au rămas pe teritoriul acesteia, la fel ca toate celelalte state europene, primind sprijin financiar în acest scop din partea UE și a altor donatori internaționali. De asemenea, autoritățile moldovene au reacționat public ori de câte ori pe teritoriul țării au căzut fragmente ale unor rachete rusești (în 3 rânduri, până în prezent – n.n.), convocând ambasadorul Rusiei la Chișinău și înmânându-i acestuia note de protest.

Pe de altă parte, pentru a stopa propaganda de război și a agresiunii împotriva Ucrainei, desfășurată în Republica Moldova, și a informa corect opinia publică, la cererea Consiliului Audiovizualului (CA), Comisia pentru Situații Excepționale (CSE) a suspendat licența de emisie a 6 posturi de televiziune pro-ruse și antiguvernamentale: Primul în Moldova, RTR Moldova, Accent TV, NTV Moldova, TV6, Orhei TV. De menționat că patru dintre cele șase posturi și-au schimbat proprietarul fără acordul Consiliului Audiovizualului. „Este vorba de persoane fizice și juridice supuse sancțiunilor internaționale. Astfel, posturile se aflau sub controlul acestor persoane, care erau favorizate în cadrul emisiei”⁷.

În acest context, se impune să precizăm că, în primii doi ani ai mandatului Maiei Sandu, relațiile Republicii Moldova cu Federația Rusă au intrat într-un con de umbră, ajungând la cel mai scăzut nivel din ultimii treizeci de ani. Noul președinte nu a efectuat nicio vizită la Moscova după preluarea puterii, așa cum era tradiția cutumiară, spre deosebire de predecesorul său, Igor Dodon, care, în cei 4 ani ai mandatului său, a făcut zeci de deplasări în Capitala Federației Ruse.

De asemenea, deși este membră a CSI, Republica Moldova a absentat, în ultimii doi ani, de la toate reuniunile organizației de orice nivel, retrăgându-se de facto din structurile acesteia. În același timp, volumul relațiilor comerciale dintre cele două state a scăzut vertiginos, acestea fiind orientate în cea mai mare parte către UE și țări terțe.

Singurul domeniu de cooperare economică între cele două țări a rămas cel al gazelor, folosite în continuare ca pârghie de șantaj de Moscova în raporturile cu Chișinăul, prin intermediul concernului Gazprom. În condițiile reducerii cu 30% a volumului de gaze rusești, în urma refuzului Chișinăului de a face concesii politice Moscovei, Republica Moldova a fost nevoită să caute alternative energetice, făcând apel la sprijinul României și al UE.

Astfel, România asigură furnizarea a circa 80-90% din necesarul de electricitate al Republicii Moldova. A oferit un grant în valoare de 10 milioane de euro, sub forma asistenței bugetare directe, iar din grantul de 100 de milioane de euro, Bucureștiul preconiza să acorde, până la finalul anului 2022, 25 de milioane de euro destinate proiectelor din educație, dezvoltarea regională și îmbunătățirea serviciilor de utilitate publică⁸. De asemenea, România a început, din luna octombrie 2022, să livreze Basarabiei gaze naturale prin conducta Iași-Ungheni. Pentru a face față costurilor ridicate determinate de criza energetică, problema refugiaților ucraineni, inflația deosebit de mare și creșterea semnificativă a prețurilor la produsele de bază, Republica Moldova a beneficiat de un sprijin financiar consistent oferit de UE, SUA și unele organismele financiare internaționale, precum FMI, Banca Mondială, BEI și altele.

În același scop, a fost creată și Platforma de sprijin pentru Republica Moldova, având ca fondatori țări precum Franța, Germania și România, cu participarea altor peste 40 de state, inclusiv din UE, G7, organizații internaționale și instituții financiare și care a organizat, până în prezent, 3 conferințe ministeriale – la Berlin, București și Paris, în urma cărora s-au adunat 615 de milioane de euro, dintre care 432,3 de milioane euro asistență sub formă de granturi⁹.

Accederea în Uniunea Europeană

Anul 2022, fiind și cel de-al doilea al mandatului Maiei Sandu, a fost unul istoric pentru Republica Moldova. Prezența la putere a președintelui Maia Sandu și a partidului său (PAS), cu un program și o orientare pro-europeană asumate, a creat un context politic extern diferit și a schimbat în mod radical raporturile Republicii Moldova cu organismele euroatlantice.

Această situație, precum și interesele geo-strategice ale SUA și UE, devenite prioritare în regiunea Mării Negre, după declanșarea războiului Rusiei împotriva Ucrainei (24 februarie 2022), au făcut ca Republica Moldova să obțină, într-un timp neașteptat de scurt, statutul de țară-candidat pentru aderarea la UE. Astfel, la 17 iunie 2022, Comisia Europeană a răspuns cererii Chișinăului și a recomandat statelor membre să acorde Republicii Moldova și Ucrainei statutul de țară-candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană¹⁰.

La nicio săptămână de la recomandarea CE, respectiv la 23 iunie 2022, președintele Consiliului European, Charles Michel, a anunțat că Republica Moldova și Ucraina au primit statutul de țară-candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană, decizia fiind aprobată în unanimitate. Înaltul demnitar european a adresat felicitări șefilor de stat ai celor două țări și a apreciat că decizia Consiliului European este  „un moment istoric”¹¹. La Chișinău, rezoluția Bruxelles-lui, unică în istoria UE, a produs un entuziasm extraordinar, deoarece autoritățile nu se  așteptau la o reacție atât de promptă din partea organismelor europene. În această atmosferă, președintele Maia Sandu a rostit, la 24 iunie 2022, o alocuțiune pentru toți cetățenii Republicii Moldova referitoare la importanța acestui moment cu adevărat istoric. Aceasta a ținut să precizeze că ,,Prin decizia de ieri (23 iunie 2022 – n.n.), statele membre ale Uniunii Europene și-au confirmat dorința de a sprijini Moldova în procesul de pregătire pentru a ne alătura familiei Uniunii Europene. Suntem recunoscători pentru această deschidere”¹².

Au existat însă și reacții nefavorabile în Republica Moldova față de obținerea statutului de țară-candidat la UE, exprimate, cum era de așteptat, de forțele pro-ruse și anti-europene. Astfel, minoritatea parlamentară, formată din deputații comuniști și socialiști, și-a arătat nemulțumirea față de semnarea cererii de aderare la UE, pe care au calificat-o drept una „pur populistă”, precizând că „adoptarea unor decizii atât de serioase cu privire la vectorul de dezvoltare a țării trebuie realizată ținând cont și de regiunea transnistreană, or obiectivul de bază al Republicii Moldova este reintegrarea țării”¹³.

Lupta împotriva marii corupții

Pe plan intern, prioritățile mandatului Maiei Sandu au fost, în această perioadă, și continuă să fie reformarea justiției și lupta împotriva corupției, îndeosebi a marii corupții, de la vârful instituțiilor statului. Inițiativele legislative ale majorității parlamentare, transformate în legi, au schimbat cadrul juridic și criteriile de selecționare a magistraților (procurori, judecători – n.n.) și au dus la înlăturarea din funcții a celor corupți, mergând până la conducerea Parchetului General.

În această luptă nu au fost omiși nici oamenii politici, începând cu fostul președinte Igor Dodon, și continuând cu alți lideri ai PSRM și ai Partidului Șor, care fac obiectul unor dosare de cercetare penală, aflate în curs de judecare. În acest context, au fost continuate și măsurile de urmărire penală împotriva unor cunoscuți oligarhi, precum Vladimir Plahotniuc și Ilan Șor, condamnați în dosarul miliardului furat, care au reușit să se sustragă efectuării pedepsei, fugind în străinătate.

Autoritățile de la Chișinău au solicitat și au obținut ajutorul Washingtonului, respectiv al Departamentului de Finanțe, care a anunțat, la 26 octombrie 2022, că a supus sancțiunilor ,,9 indivizi și 12 entități comerciale din Republica Moldova”. În fruntea acestora se află cei 2 moguli menționați mai sus, care au fost incluși pe lista sancțiunilor, fiindu-le înghețate conturile, blocat accesul în SUA și dați în urmărire internațională. Motivele invocate au fost ,,persistente campanii de influențare malignă și corupție sistemică”¹⁴.

Contracararea încercărilor de destabilizare politică

Republica Moldova, fiind cea mai săracă țară din Europa, este și cea mai afectată de războiul brutal al Rusiei, de care era dependentă din punct de vedere energetic. Conflictul cu Ucraina a făcut ca aceasta să se confrunte cu o puternică criză energetică, iar cetățenii săi să sufere din cauza inflației și a facturilor mari la energie. Ca urmare, au crescut și nemulțumirile populației, ceea ce a provocat o scădere notabilă a popularității guvernului condus de Natalia Gavrilița, omul de încredere al președintelui Maia Sandu.

Profitând de această situație nefavorabilă, adversarii puterii, atât din interior, cât și din exterior, au pus la cale mai multe tentative hibride de destabilizare a Republicii Moldova.

La doi ani de la preluarea mandatului, Maia Sandu s-a confruntat cu proteste virulente, instigate și plătite de oligarhul fugar Ilan Șor, susținut de comuniști și socialiști, și având sprijinul serviciilor secrete rusești, prin care s-a încercat înlăturarea puterii de la Chișinău și readucerea Republicii Moldova în sfera de influență a Moscovei.

Acestea au fost declanșate, la 18 septembrie 2022, în centrul Chișinăului, protestatarii cerând demisia guvernului Gavrilița, sub pretextul că nu a fost capabil să preîntâmpine creșterea prețurilor la gaze naturale și a inflației, determinate în mare parte de războiul ruso-ucrainean. Timp de aproape o lună, zona din fața Parlamentului a fost blocată de contestatari.

În tot acest timp, fugarul Ilan Șor chema oamenii la proteste, spunând: ,,Trebuie să obținem victoria imediat. Victoria înseamnă demisia in corpore a actualei guvernări, alegerea unui guvern popular provizoriu, alegerea unui tribunal provizoriu al poporului și anunțarea alegerilor parlamentare anticipate. Sunt sigur că vom atinge acest scop împreună cel târziu în săptămânile care urmează”¹⁵.

La 13 noiembrie 2022 a luat sfârșit a 9-a duminică de proteste antiguvernamentale, organizate Partidul Șor, al cărui lider, refugiat în Israel, a fost condamnat la 7 ani  și jumătate de închisoare pentru implicare în furtul miliardului din băncile moldovene.

După aproape o lună de proteste antiguvernamentale, Comisia pentru Situații Excepționale (CSE) a interzis protestele care implică blocarea drumurilor publice în zilele lucrătoare și le-a limitat la cel mult 4 ore pe cele din zilele nelucrătoare¹⁶.

Pe de altă parte, trebuie menționat că, de la declanșarea războiului Moscovei împotriva Kievului, rețeaua de agenți ruși cu sediul în Transnistria și nu numai a lucrat intens pentru destabilizarea Republicii Moldova,  urmărind să creeze o nouă criză care să pună presiune pe flancul vestic al Ucrainei și, implicit, pe Uniunea Europeană și NATO.

Această strategie n-a reușit datorită colaborării dintre Polonia, România și Ucraina, dar și atitudinii rezervate a conducerii politice de la Chișinău, care n-a răspuns provocărilor venite din Transnistria sau din alte zone ale Republicii Moldova¹⁷.

Înlăturarea pericolului destabilizării situației politice interne și sprijinul extern primit pentru a face față crizelor cu care se confruntă Republica Moldova sunt dovezi de netăgăduit ale abilității, hotărârii și inteligenței  pe care le posedă Maia Sandu, precum și ale empatiei și prestigiului de care aceasta se bucură pe plan internațional.

Calitățile remarcabile ale președintelui Maia Sandu l-au făcut pe un reputat analist să afirme: ,,Fără sprijinul extern, asigurat de actuala guvernare, Republica Moldova s-ar fi prăbușit. Statul și populația nu ar fi supraviețuit multiplelor crize care au apărut în urma invaziei ruse în Ucraina”.  „Nicio altă conducere, niciun alt partid, nicio altă guvernare nu a fost capabilă să asigure finanțare externă în asemenea măsură cum a făcut-o guvernarea PAS și președinta Maia Sandu. Președintele se bucură de un credit moral, politic atât de înalt în Occident încât a asigurat practic finanțarea externă. Este un succes fără precedent în situație de multiple crize și este meritul guvernării”¹⁸.

Note:

¹ www.publika.md, 6 octombrie 2020.

² www.moldpres.md, 24 decembrie 2020.

³ Ibidem, 25 decembrie 2020.

⁴ www.moldpres.md, 15 aprilie 2021.

⁵ www.moldpres.md, 12 iulie 2021.

⁶ www.deschide.md, 2 iunie 2021.

⁷ Agenția Moldpres, 19 decembrie 2022.

⁸ https://www.digi24.ro/stiri/externe/moldova/aurescu-platforma-de-sprijin-demonstreaza-ca-republica-moldova-are-mai-multi-prieteni-decat-a-avut-vreodata-2159173

⁹ Agenția Publika, 31 decembrie 2022.

¹⁰ Agenția Moldpres, 17 iunie 2022.

¹¹ Agenția Moldpres, 23 iunie 2022.

¹² www.presedinte.md, 24 iunie 2022.

¹³ www.europalibera.org, 4 martie 2022.

¹⁴ https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/maia-sandu-in-pericol-va-reusi-romania-s-o-salveze, 4 noiembrie 2022.

¹⁵ Idem.

¹⁶ https://www.digi24.ro/stiri/externe/moldova/protest-antiguvernamental-la-chisinau-autoritatile-denunta-tentative-de-destabilizare-politia-a-facut-arestari-2143687.

¹⁷ https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/maia-sandu-in-pericol-va-reusi-romania-s-o-salveze

¹⁸ https://www.jurnal.md/ro/news/e94dfb7c565018c2/video-vladimir-socor-fara-sprijinul-extern-asigurat-de-actuala-guvernare-republica-moldova-s-ar-fi-prabusit.html

Maia Sandu – The President who changed the political orientation of  the Bassarabia from East to West 

Keywords: Maia Sandu; half-term; EU candidate country status; social protests; political destabilization

On December 24, 2022, two years have passed since the inauguration of the current President of the Republic of Moldova. In the middle of her term, we proposed to present in the following a brief retrospective of the path traveled by Maia Sandu from taking power to the attempt to destabilize the Republic of Moldova that she faced, in the second part of 2022.

The year 2022, being also the second of Maia Sandu’s mandate, was a historic one for the Republic of Moldova. The presence in power of President Maia Sandu and her party (PAS), with an assumed pro-European program and orientation, created a different internal political context and radically changed the relations of the Republic of Moldova with the Euro-Atlantic bodies.

This situation, as well as the geo-strategic interests of the USA and the EU, which became a priority in the Black Sea region, after the start of Russia’s war against Ukraine (February 24, 2022), made the Republic of Moldova to obtain, in an unexpectedly short time, the status of the candidate country for EU accession.

Two years after taking office, Maia Sandu faced virulent protests, instigated and paid for by the fugitive oligarch Ilan Șor, supported by communists and socialists, and with the support of the Russian secret services, which attempted to remove power from Chisinau and restore the Republic Moldova in Moscow›s sphere of influence.

The removal of the danger of destabilizing the internal political situation and the external support received to deal with the crises facing the Republic of Moldova are undeniable proofs of the skill, determination and intelligence that Maia Sandu possesses, as well as the empathy and prestige that she enjoys internationally.