Remember

                  Prietenului Ion Ionescu

Prieteni, cum ne-am dedat trecerii

frunzei căzătoare, risipei și vinului,

cu pieptul țâfnos bravând sfiala,

am băut lichioruri promise îngerilor

și părea că ni se scurtează calea spre stele,

am îngânat psalmii iubirii

stând la pândă să-i fotografiem ochii

indiferenți că vântul ne oxida imperceptibil zâmbetul;

totul părea posibil,

ne simțeam stăpâni până și pe fluturi

în numele inocenței clamată zgomotos 

împotriva fricii,

în sine o seducție metafizică greu de învins. 

Dar frumusețea?

mereu în trecere mireasă grăbită

pe lângă elanurile noastre conectate

la tensiunea impulsurilor primare

și a clipelor în risipire,

cu ochi albaștri sau derutant de negri

greu de descifrat de cel neinițiat în taine,

și tu, pradă visului, n-ai fi putut exista

fără să-i cazi în genunchi

sedus de invincibila-i atracție –

o teroare de nerefuzat ...

Remember

Keywords: Friends; the way to the stars; the psalm of love; wasted moments