Orfani de limba maternă

În contextul desfășurării timpului istoric, măsurabil în evenimente, ca un hrisov al nașterii unui popor, limba maternă reprezintă curgerea lină și neîntreruptă, liantul faptelor individuale și colective concentrate într-un construct identitar, a cărui unicitate pune conștiința individuală în matricea universalității. Fenomenul este unul complex, care definește comunitățile constituite istoric și consolidate de conviețuirea pe mapamond, într-un spațiu geografic personalizat, prin limba maternă.

Spiritul identitar individual și cel colectiv se relevă indestructibil legate, dezvoltând comunicarea ca necesară și esențială cale de construire a coeziunii de grup, punând în acțiune codul lingvistic, materializat în limba maternă, limba minții noastre, cum o definește sentimental lingvista Sanda Golopenția. Limba maternă este prima și cea mai importantă resursă identitară, căci doar aceasta structurează gândirea și convertește în metaforă trăirile vorbitorilor.

Așadar, limba maternă poartă în sine virtuți creatoare care acționează dincolo de istorie, apărând ființa de înstrăinare și integrând-o în comunitatea matricială. Ca idiom, nu se constrânge funcțional doar în granițe geografice artificiale, ci şi curge pretutindeni, urmându-și vorbitorii, oameni înzestrați cu acest har fecund, care generează perpetuu identitatea unei nații. Confesiunile Sandei Golopenția, românca stabilită din 1980 peste ocean, sunt argumente în primul rând afective, consolidate științific de un lingvist, întru lămurirea rolului limbii materne în afirmarea identității personale și de grup pretutindeni în lume: Limba țării în care ne-am născut este un dat. Nu putem decide să n-o vorbim, după cum nu decidem nici s-o vorbim. Vorbitul limbii materne ni se întâmplă. Poate că în această evoluție naturală spre o competență lingvistică organică și o umanitate armonios rotunjită, pe care să le poți transmite mai departe celor care urmează, stă rostul vorbitului limbii materne, în cazul nostru, al limbii române¹.

Pornind de la acest context prezentat de Sanda Golopenția, se cuvine să analizăm modul în care se petrece înstrăinarea limbii materne de ea însăși, dirijat meschin, politic, cu scopul vădit al construirii sentimentului de alterare și chiar de anulare a identității individuale și colective a fraților noștri de dincolo de Prut. Studii profunde și documentate, pe această temă, au făcut Eugeniu Coșeriu, Silviu Berejan și Nicolae Mătcaș.

Întotdeauna, limba maternă a trecut granițele geografice stabilite prin convenții, cu pixul, pe harta Europei, cu pașaportul afectiv și oricât s-ar strădui politicul să consolideze barierele, spre izolarea de matcă, de spațiul istoric originar, libertatea nu se supune și nici nu poate fi înlocuită cu o nedreaptă detenție. A nu uita că zidul Berlinului, care a divizat poporul german, printr-o convenție artificială și efemeră, a fost spulberat, rămânând doar o pagină neagră din istorie, dar limba maternă l-a ignorat și a sporit unitatea și identitatea poporului care o vorbește.

În privința românilor din partea estică a Prutului, limbii materne – limba română - nu doar că i s-a aplicat un diabolic proces de hibridare, de îndepărtare de matcă, ci şi i s-a distrus însuși actul de naștere, eludând romanitatea, contactele culturale, adevărul timpului istoric, prin evenimentele a căror desfășurare au încercat să o altereze. S-a mers până la a-i schimba actul de naștere original și la a-i inventa un altul, în care rădăcinile latine să treacă în plan secund, iar rostirea clară, curat românească, să fie înlocuită cu un fonetism alterat de influența slavă. Lexicul a suferit contaminări, împrumuturi de care limba română maternă nu avea nevoie, fenomene care au dus la alterarea muzicalității și a distincției culturale, așa cum le păstrează limba vorbită în Moldova domoală a lui Creangă și a lui Eminescu. Eforturile oamenilor de litere de a conserva limba română maternă dincolo de Prut au culminat cu exercițiile poetice magistrale din opera lui Grigore Vieru, poetul descendent din Eminescu. Câteva versuri cu aură de aforism concentrează sensul lui Acasă: O, neamule, tu,/  Adunat grămăjoară,/ Ai putea să încapi/Într-o singură icoană². Limba română maternă are o funcție magică, purtătoare de sfințenie, prin identitate: neamul, grămăjoara, icoana concentrează, într-un crescendo sentimental, spiritul limbii materne care ne unește, în simplitatea cuvântului sacru, ca o rugăciune, metaforizând statornicia.

Împotriva presiunilor din răsărit, Prutul, care ne desparte doar geografic, poartă în sine mesajul lui Ștefan cel Mare despre moștenirea identității comune, a limbii materne și a pământului moldav de către ”urmașii urmașilor voștri, în veacul vecilor!”, așa cum a scris Delavrancea în Apus de soare.

A-i contamina unui popor relația consubstanțială cu limba maternă, cu adevărul istoric, cu pământul străbun este totuna cu a-i cere capul, în semn de obediență față de absurdul unor decizii arbitrar luate în plan politic. O confuzie voită între graiul moldovenesc – variantă a limbii române - și limba în sine a stat la baza legiferării limbii moldovenești ca limbă oficială, în spațiul de peste Prut. Niciun document asumat de trecători politicieni prin zona deciziilor nu poate fi acceptat ca lege care să interzică folosirea limbii române materne de către toți cei care, indiferent unde locuiesc, și-au construit identitatea proprie și de neam în spațiul sfânt al acesteia.

Și dacă înlocuirea limbii române materne cu limba moldovenească a fost, dincolo de Prut, un moment în care s-a dorit o alienare, o dezrădăcinare a spiritului național, legiferarea istorică din primăvara anului 2023 are sensul unei reveniri la matcă, liber și românește, o reintrare în icoana neamului – cum ar spune Grigore Vieru - , un act de recuperare a identității originare. Timpul în care denumirea de „limbă moldovenească” a fost un adevărat atentat la limba română maternă trebuie uitat, ca o nefastă întâmplare din zona absurdului, un experiment la care a fost supus neamul românesc de dincolo de Prut. Conștiința națională a triumfat - ca de atâtea ori de-a lungul istoriei noastre comune, zbuciumate - mai puternică, mai consolidată de multele bântuiri care o amenințau cu disoluția! În toată perioada de suferință a limbii române materne, istovirea sufletului sub efectul înstrăinării s-a concentrat în cuvântul-metaforă. Am ales poezia Aer verde, matern, din creația lui Grigore Vieru, care a construit sensuri adânci din simplitate și har, profund aforistice, adevăruri pe care timpul și istoria le-au sedimentat în arhetip, demonstrând că Limba este creația omului prin Dumnezeu. Metaforic, limba română reprezintă esența vitală a vorbitorilor pentru care este limbă maternă: Am sentimentul că dacă orbesc,/ aș putea să văd cu stropi de ploaie./Cu ploaia/ aș putea să-mi cânt plaiul/ de mi-ar seca graiul./Ploaie, tu –/ Aerul meu verde, matern!/Nu știu alții cum sunt,/dar eu,/Fără tine, mă usuc/ca o foaie./Toate cântecele mele neînțelese/ sunt rugăciuni pentru ploaie³.

Prin recenta decizie politică din Republica Moldova, limba română maternă își reîmpodobește oficial vorbitorii, cu aura spiritului național, deschizându-le larg porțile Europei, astfel încât toți românii să coexiste în spațiul comunitar, întru deplină frățietate, sub semnul românismului!

Momentul istoric săvârșit recent la Chișinău, la care întreaga Europă a vibrat, are sensul întoarcerii la matcă, al redobândirii demnității poporului unit sub semnul aceleiași limbi – limba română maternă - consolidând viitorul Republicii Moldova în spațiul comunitar și demonstrând că Suntem în cuvânt şi-n toate/Floare de latinitate.⁴

Note:

¹ https://www.hotnews.ro/stiri-perspektiva-22280951-infantilism-lingvistic-cognitiv-impostura-romania-publica-interviu-sanda-golopentia-profesor-brown-university-sua.htm, art. Infantilism lingvistic şi cognitiv. Impostura. În România publică. Interviu cu Sanda Golopenţia, profesor la Brown University SUA, realizat de Eugen Istodor în data de 12 februarie 2018.

²  Grigore Vieru, O sută și una de poezii, Selecție, cuvânt-înainte, crochiu biografic și repere critice de Constantin Cubleșan, București, Editura Academiei Române, 2016.

³ Grigore Vieru, Aer verde, matern.

⁴ Grigore Vieru, Eminescu.

Bibliografie:

Grigore Vieru, O sută și una de poezii, Selecție, cuvânt-înainte, crochiu biografic și repere critice de Constantin Cubleșan, București, Editura Academiei Române, 2016.

Sanda Golopenția, Infantilism lingvistic şi cognitiv. Impostura. În România publică. Interviu realizat de Eugen Istodor în data de 12 februarie 2018, https://www.hotnews.ro

Mother language orphans

Keywords: Mother tongue; Moldavian language; Slavic phonetic influences; integration; European Union

The importance of the mother tongue for the process of building the spirit of identity is unanimously recognized by specialists. In the Republic of Moldova, the historical context and decisions regarding the official language have altered the fundamental right to identity of the Romanians across the Prut. The recent political decision restored the rights of the Romanian mother tongue and opened the perspective of the integration of this country into the community.