Limba română este stăpână

Au trecut trei decenii de la semnarea Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova. În aceşti treizeci de ani, limba noastră a fost numită cum vreţi, numai nu limba română. Parlamentul lui Moţpan a avut grijă să modifice Constituţia cu denumirea eronată a limbii, aceasta fiind piatra de temelie în campania antiromânească de promovare a moldovenismului aberant, la care au aderat mai târziu diverşi rătăciţi ai timpului ori prefăcându-se pierduţi pe la răscrucile proştilor.

Astăzi, odată cu scrierea numelui corect al limbii noastre în Constituţia Republicii Moldova, i se face o mare dreptate limbii române. După două secole de dominaţie rusă, ni se face dreptate şi nouă, românilor basarabeni. Cu gestul curajos, demn şi responsabil, actualul Parlament al Republicii Moldova va intra în istoria modernă a civilizaţiei. Florile şi lacrimile de bucurie de la Marea Adunare Naţională din 31 august 1989 au dat rod. Fructul acestor flori sunt tinerii de azi cu o viziune proeuropeană, sunt tinerii noştri deputaţi din Parlamentul Republicii Moldova. O spunem sus şi tare, cu mândrie şi demnitate. Aprobarea unui adevăr istoric în Legea Fundamentală a ţării în aceste condiţii e un act de patriotism. Dacă ucrainenii îşi apără ţara de hoarda imperială a Kremlinului cu arma în mână, fiind un model de curaj şi de bărbăţie pe linia întâi a frontului, atunci Republica Moldova, prin actele sale de umanitate şi mişcările corecte în politica internaţională, constituie spatele frontului, de al cărui rezultat depinde, de fapt, soarta democraţiei pe continentul european. Iată de ce spatele frontului înseamnă foarte mult într-o conflagraţie de asemenea proporţii.

A trebuit să se moară pe Nistru ca să ajungem la această zi a dreptăţii. De azi înainte, nu vom mai umbla cu glotonimul de limbă moldovenească, limbă maternă, limbă natală, limbă naţională etc. De azi, în Constituţie vom citi numele corect al limbii pe care o vorbim. În Republica Moldova se vorbeşte limba română, aşa ca în Transilvania, Maramureş, Ţara Românească ori Moldova lui Ștefan cel Mare şi Sfânt. La Chişinău, Bălţi ori la Cahul se va vorbi româneşte aşa cum se vorbeşte la Iaşi, Timişoara, Cluj Napoca...

De-a lungul anilor, limba română de la Nistru până la Prut a fost pusă pe banca acuzaţilor. Când prin statele şi oraşele noastre bântuia foametea şi întunericul, toată vina era aruncată asupra limbii române. Dacă se deconecta lumina electrică, se spunea că asta merităm. De ce am îndrăznit să cerem limba română? Deşi era un rezultat al manipulărilor politice şi economice dirijate de structurile FSB, mass-media prorusă considera că vina pentru derapaje e spiritul românesc renăscut în fosta gubernie rusească. Politica imperială a Rusiei îşi făcea mendrele, iar vina era pusă tot pe umerii limbii române. Şi tot aşa mai departe – aberaţie peste aberaţie. Nu era benzină din cauza că ceream limbă română. Agricultorii nu aveau motorină pentru tractoare, fiindcă noi, intelectualii, am cerut limbă română. Azi, războiul de agresiune a Rusiei lui Putin dus cu brutalitate împotriva Ucrainei e un fel de continuare a tot ce s-a întâmplat în 1992 cu separatismul de la Tiraspol. La declanşarea războiului de pe Nistru, vina s-a dat tot pe limba română. Problema identitară şi numele limbii au fost de-a lungul anilor un fel de măr al discordiei. Era destul să aduci temă limbii într-o discuţie şi se ajungea la ceartă. Războiul hibrid de astăzi, care deţine şi arma de dezinformare, a fost început tot din anii ’90 ai sec. trecut, odată cu instaurarea separatismului transnistrean. Chiar dacă am fost mereu bătuţi peste gură şi peste buzunare de politica expansionistă a „fratelui mai mare”, de limba română nu ne-am dezis. Ca pedeapsă, „eliberatorii” ne-au ţinut dependenţi din punct de vedere economic şi energetic de Rusia.

Am trăit timpuri când profesorilor, medicilor şi oamenilor de cultura li se achitau salariile ca în Evul Mediu, în cereale, mărfuri de larg consum ori băuturi alcoolice. A fost cumplit de greu, dar de limba română nu ne-am dezis. Cel mai crunt s-a lovit în intelectualitate, fiindcă ea a ţinut mereu aprinsă făclia limbii române. Şi dacă intelectualitatea ar fi fost înfrântă, atunci ne-am fi pulverizat în istorie. Graţie intelectualităţii, am rezistat şi în perioada revenirii comuniştilor la putere. Aceştia au continuat politica ostilă şi antinaţională, îndreptată împotriva a tot ce este românesc în Basarabia. O bună parte din intelectualitate, dar şi lumea de rând, a fost nevoită să ia drumul străinătăţii, formând o Diasporă de peste un milion de cetăţeni ai Republicii Moldova stabiliţi temporar în diferite ţări ale lumii. Sate pustiite, şcoli şi grădiniţe închise, copii rămaşi în seama bunicilor, familii destrămate de fenomenul migraţionist constituie un regretabil tablou al realităţilor noastre, confruntate acum şi cu criza generată de invazia ruşilor în Ucraina.

Suntem siguri că vom rezista şi vom depăşi aceste dificile încercări doar cu o guvernare care are curajul să acţioneze în limitele adevărului şi care militează pentru emanciparea autentică a românilor basarabeni, viitorul şi supravieţuirea lor etnică având la temelie Limba Română, denumirea căreia a fost recent legiferată de către parlamentarii Partidului Acţiune şi Solidaritate.

The Romanian language is the master

Keywords: Romanian language; the constitution of the Republic of Moldova; approval; article 13; modern history

The amendment of article 13 of the constitution of the Republic of Moldova is a courageous, dignified and responsible gesture of the current Parliament. Thus, a historical justice for both the Romanian language and the Romanians in Bessarabia was kept silent.