Precizare

Tergiversarea procesului de conștientizare a adevărului privind identitatea etnolingvistică a românilor basarabeni are o explicație simplă, dar greu de înțeles de către omul care decenii în șir a fost supus, fără să-și dea seama, unei îndelungi și neîntrerupte acțiuni de falsificare a originii sale. În conștiința conaționalilor noștri, a lăsat urme adânci politica lingvistică a imperiului rus și a celui sovietic, având drept scop de a inventa la Est de Prut o nouă limbă și un nou popor. De frica „cnutului” rusesc și al celui bolșevic, basarabenii au apelat ca întotdeauna la unicul mijloc pentru a-și feri capul de sabia dușmanului, încercând să supraviețuiască, „adaptându-se” la cruntele vremi de ocupație. Li s-a cerut să-și spună că sunt moldoveni (de parcă în dreapta Prutului nu tot moldoveni au fost și sunt!) și că vorbesc „limba moldovenească”, scrisă cu litere chirilice, fiind alta decât româna, în care s-au născut și au viețuit laolaltă cu toți românii.

 Articolele preluate, expresie a unui timp în care adevărul a ieşit la vedere, au fost scrise cu speranța că premisele descătușării îi vor cuprinde pe toți cei ce trăiesc, gândesc și vorbesc în limba română, al cărui nume nu au avut voie să-l rostească, precum nu au avut voie să spună că peste Prut se află de veacuri frații lor moldoveni, munteni, transilvăneni, maramureșeni, bănățeni, dobrogeni...

Citite acum, după introducerea sintagmei limba română în Constituția Republicii Moldova, materialele autorilor revistei noastre capătă o nouă strălucire, și mai clară fiindcă deducțiile lor au devenit lege, inclusiv pentru cei care se află încă sub influența unei dogme ce nu mai are dreptul la viață.

Republicăm unele articole cu intenția de a stimula dorința eventualilor cititori (inclusiv a politicienilor „corigenţi” la română) de a-și consolida cunoștințele într-un domeniu în care trebuie să descoperi cu propria ta rațiune adevărul.