„Limba Română” – o dimensiune spirituală indispensabilă la Est de Prut

Era nevoie de un organ care să recucerească tradiţia şi în ceea ce priveşte persoanele, oamenii care au creat această tradiţie aici în Basarabia şi dincolo de Prut, care să-i recucerească şi să-i readucă „acasă” şi pe unii fii îndepărtaţi, dar nu risipitori, ca, de exemplu, cel care se află la Tübingen. Deşi, cum a spus-o poetul Dabija, în realitate nu plecase niciodată de la Mihăileni. Era nevoie, în sfârşit, să se răspândească modelele de limbă şi ştirile despre tot ce se făcea pe tărâmul limbii româneşti şi despre toate luptele pentru afirmarea limbii româneşti, în societate, în şcoli, printre învăţători, pentru că ei erau şi sunt cei care vor duce mai departe această creştere a limbii. Era nevoie din când în când să se adune lucrurile mai importante din acest domeniu, comunicările şi rapoartele la congrese sau la alte întruniri şi să se împartă, eventual, chiar gratuit, pentru că nu toată lumea putea cumpăra, în condiţiile care se creaseră, revistele şi volumele respective.

După cum vedeţi, am descris o misiune, am încercat să arăt de ce era nevoie în acei ani, înainte de 1991, când a apărut pentru prima dată revista „Limba Română”. Am descris tocmai misiunea revistei „Limba Română”: de această revistă era nevoie atunci şi dacă atunci era nevoie de această revistă şi de tot ce a făcut cu atâta râvnă, cu atât entuziasm şi cu atâtea sacrificii în aceşti ani, astăzi trebuie să spunem că revista nu e numai necesară: în condiţiile politico-culturale şi de politică lingvistică, la care am ajuns în ultima vreme, a devenit de-a dreptul indispensabilă.

Să nu lăsăm deci să piară această revistă, să nu lăsăm să scadă şi să decadă această tribună. Ea trebuie să trăiască mai departe şi să ne ajute cum ne-a ajutat până acum la afirmarea culturii româneşti şi la cultivarea limbii române. Fiindcă, dacă dispare şi această revistă, dacă ne asumăm acest risc, atunci ne-am trădat cultura naţională, ne-am trădat identitatea spirituală, am trădat dimensiunea fundamentală a omului ca fiinţă spirituală: limbajul, dimensiune care, pentru noi, se prezintă sub forma limbii noastre istorice: limba română. Ceea ce înseamnă că, dacă această revistă moare – şi să nu dea Dumnezeu cumva să moară –, începem să murim cu toţii spiritualiceşte şi nu mai suntem noi înşine.

(Din discursul rostit la şedinţa festivă prilejuită
de împlinirea unui deceniu de apariţie
a revistei Limba Română. Sala Mare a Academiei de Ştiinţe
a Moldovei, Chişinău, 21 mai 2001.)

Limba Română, nr. 4-6, 2006, pag. 12-13

„Limba Română” – a necessary spiritual dimension of the Eastern bank of river Prut

Keywords: Language; a fundamental human dimension; language policy; enthusiasm; faith; sacrifice; destiny

The article acknowledges the mission of the journal „Limba Română” in promoting the scientific evidence of the ethnic identity of Bessarabian Romanians. The publication is indispensable in the process of reviving the national consciousness, restoring the right to use the mother tongue by the majority of the population of the Republic of Moldova. The author supports the need for this publication to continue to exist, as discontinuing it would mean a great loss for the Bessarabian Romanians.