Valorificarea experimentală a potențialului creativ al elevilor la orele de limba şi literatura română

Creativitatea constituie o componentă majoră a contemporaneității și totodată una dintre cele mai fascinante, fiind expresia cea mai înaltă a activității omenești. A fi creativ - iată un atribut definitoriu al omului modern, deoarece trăim într-o societate aflată în continuă schimbare, iar elevul trebuie, în această ordine de idei, să manifeste capacitatea de a selecta informații, de a organiza ceea ce a auzit și a văzut, de a manifesta atitudini creative și originalitate în gândire.

În acest context, se discută mult despre nevoia școlilor de a promova așa-zisele „abilități pentru secolul al XXI-lea”. Câteva dintre abilitățile de învățare promovate sunt: creativitatea și inovația, gândirea critică și rezolvarea de probleme, comunicarea și colaborarea. De asemenea, sunt menționate câteva aptitudini esențiale pentru viață și carieră: flexibilitate și adaptabilitate, inițiativă și autodirecționare, abilități sociale și interculturale, productivitate și asumare. Aceste abilități și aptitudini au fost dintotdeauna importante, iar scopul educației ar fi promovarea unor forme de învățare care să-i încurajeze pe tineri.

Din perspectiva psihopedagogică, avem nevoie de elevi care gândesc, pe cont propriu, și au capacitatea de a prelucra informația primită, nu doar de simpli receptori; de asemenea, se impune trecerea de la stocarea informației la prelucrarea logică, astfel încât aceasta să-și găsească aplicabilitatea. Necesitatea de a stimula și dezvolta creativitatea elevilor trebuie înțeleasă nu în sensul de a face ca toți elevii să devină artiști, ci ca ei să conștientizeze forța creatoare a cuvântului.

Documentele curriculare în vigoare favorizează formarea competențelor- cheie specifice, a cunoașterii de tip procedural, ce permite asimilarea de noi informații și operarea cu acestea, și nu simpla acumulare de cunoștințe. Astfel, competențele ne ghidează spre formarea capacităților și a atitudinilor dezvoltate cu prioritate prin disciplina Limba și literatura română, și anume demonstrarea capacităților de adaptare la situații diferite, cunoașterea diverselor roluri sociale și a implicațiilor acestora în viața cotidiană, elaborarea unor modele de acțiune și de luare a deciziilor într-o lume dinamică, dezvoltarea capacităților de investigare. Considerate atitudini specifice unei gândiri creative, T. Cartaleanu susține că „competențele-cheie ale formării gimnaziale în spațiul european vizează aspecte ale personalității pe care nu le-am putea atinge fără a valorifica potențialul creativ al copiilor și fără a dezvolta ceea ce va constitui ulterior un atu al adultului bine-instruit” [1, p. 8].

Studiul limbii și literaturii române, în școală, este conectat, în mare măsură, la realitățile comunicării cotidiene propriu-zise, de aceea, se pune accent pe învățarea procedurală, adică se urmărește structurarea unor proceduri proprii de rezolvare de probleme, de explorare și investigare caracteristice activităților creative. Este saltul de la învățământul tradițional „a învăța să știi” la învățământul preconizat de reforma curriculară „a învăța să știi să faci/ a învăța să trăiești”.

Activitatea de instruire și învățare oferă un teren vast pentru cultivarea la elevi a capacităților creatoare. După cum afirmă Sir Ken Robinson, „activitatea de predare pentru creativitate presupune încurajarea încrederii în sine, independența minții și capacitatea de a gândi de unul singur” [2, p. 205]. În cadrul orelor de limbă și literatura română, aplicarea de strategii didactice moderne are drept scop formarea unor deprinderi de învățare prin cercetare, descoperire și efort intelectual propriu. În activitatea de predare pentru creativitate, profesorii urmăresc să promoveze experimentul, analiza, să încurajeze gândirea creativă. Deci una dintre finalitățile educaționale generale ale oricărui sistem de învățământ este dezvoltarea gândirii eficiente, productive, critice și creative. Cea din urmă este o gândire complexă, activă, generatoare, provocatoare. Am putea spune că o dezvoltare constructivă în educația actuală ar putea fi valorizarea gândirii creative.

Dintre multitudinea de jocuri, utilizate ca metode didactice, am selectat jocul de simulare, considerând că elevii, fiind implicați în a-și asuma diverse roluri, își vor dezvolta competențele antreprenoriale, comunicative.

Practicate, la origine, în domeniul militar și economic, jocurile de simulare au fost introduse în activitatea didactică de Froebel și Montessori, care au demonstrat utilitatea lor formativă. Ele constau în simularea unei situații care determină jucătorii să interpreteze anumite roluri. Elevii sunt puși în situații imprevizibile, fiind nevoiți să apeleze la imaginație și să manifeste creativitate pentru identificarea soluțiilor. În plus, determină participanții să ia atitudini, să-și asume norme comportamentale, să propună alternative și să ia decizii.

La orele de limba și literatura română, în clasa a V-a, pot fi practicate mai multe jocuri de simulare, în cadrul cărora elevii își asumă:

•     rolul de pictor animator, prezentând drumul parcurs de furnică - „O furnică” de T. Arghezi;

•     rolul de actor de circ – „Cărțile cu Apollodor” de Gelu Naum;

•     rolul de ghid, prezentând salonul doamnei, utilizând imagini specifice secolului – „Dumbrava Minunată” de Mihail Sadoveanu;

•     vizita la psiholog, joc inspirat de schița „Vizită” de Ion Luca Caragiale;

•     asistent social - „Prinț și cerșetor” de Mark Twain.

Tema Descrierea de tip tablou poare fi predată în baza picturilor lui Claude Maunet: „Nuferi”, „Impresie”, „Răsărit de soare”, „Aleea trandafirilor”, „Oglindiri în Tamisa”. Inițial, elevii se vor documenta, apoi, în calitate de ghizi ai unei galerii de artă, își vor prezenta lucrările. Pentru a-și perfecționa abilitățile de abordare creativă, elevii, în calitate de fotografi, vor fi solicitați să realizeze o fotografie a unui tablou din natură și să-i facă o prezentare.

Pentru realizarea temei Instrucțiunea, elevii își vor asuma rolul de proprietari de fabrică. Activitatea se va desfășura în grup. Fiecare grup urmează să creeze produse inedite: o mașină de împlinit visuri, roboți care opresc timpul, păpuși care îndeplinesc orice dorință. Pentru fiecare produs vor scrie instrucțiunile de utilizare. La finalul activităților, profesorul va constata în ce măsură elevii și-au asumat rolurile sociale, au descifrat și aprofundat mesajul textului, au exersat comunicarea.

În virtutea faptului că creativitatea reprezintă capacitatea individului de a concepe și realiza produse cât mai diferite de cele existente, în cadrul orelor de limbă și literatură română, profesorul le poate propune elevilor să valorifice ideea cu privire la crearea de produs.

Evaluarea produselor trebuie raportată la câteva caracteristici de bază: originalitatea – raritatea, unicitatea produsului; noutatea – distanța în timp a apariției produselor creative; utilitatea – măsura în care produsul este adecvat sau în care aduce îmbunătățiri odată valorizat; eficiența – caracterul economic al performanței creatoare, randamentul obținut prin valorizarea produsului creator. Aceste teze pot fi preluate de la descoperirile din fizică sau inginerie, încercându-se astfel o aplicare pentru evaluarea produselor create de elevi.

În măsura în care, din perspectivă ontogenetică, actul primează față de gând, trebuie să admitem că abilitatea creatoare a mâinilor influențează creativitatea mentală. Produsul se exprimă fie prin ceva material (un proiect, o invenție, un desen original, un obiect de artă, o compunere, rezolvarea de probleme, executarea unor lucrări practice), fie prin ceva spiritual (o idee originală, o formulă, un principiu).

În clasa a V-a, la tema Anunțul, elevii vor inventa, de exemplu, un ghiozdan, apoi, prin publicitate, își vor promova invenția. În clasa a VI-a, poate fi propusă următoarea situație: Un cercetător este pus în situația să inventeze o publicitate în baza unor imagini din povești. Pentru rezolvarea sarcinii, vor fi create grupuri, în cadrul cărora, elevii își vor asuma rolul de designer, sociolog, psiholog, lingvist. În cazul studierii, în clasa a V-a, a temei Imperativul, elevii pot inventa un obiect anume și scrie o instrucțiune, utilizând verbe la imperativ. La tema Interjecția, elevii vor fi puși în situația de a crea comicsuri, utilizând interjecții, iar în clasa a VI-a, la tema Numeralul, vor crea un portret foto, dintr-o colecție de fotografii la diferite vârste, în timpul prezentării utilizând cât mai multe numerale. La tema Anunțul, vor scrie un anunț, urmând să vândă, de exemplu, bicicleta sau diverse obiecte magice (în cazul studierii basmului). O activitate atractivă, interactivă poate fi desfășurată în procesul studierii temei Adjectivul. Tipuri de adjective. Inițial, elevii se vor familiariza cu tendințele modei din sec. XIX, descoperind termenii „volane”, „jabou”, „ghetre”, „plastron”, ulterior, „vor produce”, în cadrul orei, modele de haine pentru bărbați, femei, copii, câini, pisici, utilizând adjective invariabile, denumiri de culori. La evaluarea produselor, se vor lua în considerare originalitatea, noutatea, utilitatea, forța de imaginație, libertatea în asocierea ideilor. Rolul acestor activități este de a-i plasa pe elevi în situații reale de viață. Fiind puși în situația de a inventa, ei vor deveni capabili să elaboreze proiecte personalizate, conștientizând, aplicând, gestionând și solicitând procese psihice superioare de gândire și creație.

Susținută de curiozitate, motivație, înclinație și aspirație, depinzând de aptitudini și atitudini, de structurile psihice fundamentale care conlucrează la realizarea ei, creativitatea conlucrează următoarele eureme: a) de acumulare și comprehensiune a informației (cu cât producem mai multe idei, cu atât suntem mai aproape de a o elabora pe cea mai bună. Indicele de creativitate este determinat nu numai de cantitatea de informație învățată, dar și de valoarea productivă/inventivă); b) asociativ-combinatorie (combinarea informațiilor este de natură să contribuie la realizarea noului și originalului. Se cunoaște că gândirea noastră funcționează pe principiul asociației de idei - o pictură generează o asociație de asemănări cu originalul); c) energetic-stimulatoare (voința, exprimată prin capacitatea de efort creativ, se conjugă adesea cu pasiunea. Printre factorii stimulatori cu funcție de creativitate se consemnează și plăcerea de a fi admirat, de a ieși în evidență, dorința de a contribui la dezvoltarea științei, dorința de a înțelege și percepe fenomene); d) critică (imaginația este o armă cu două tăișuri: unul, orientat către creativitate, altul, către fabulația exagerată. Se impune o conlucrare între imaginație și gândirea critică, care judecă, compară, analizează, apreciază, aprobă sau respinge produsul imaginației); e) ideativ-perceptivă (un rol deosebit în creativitate revine fenomenului „imaginea vizuală”, capacitatea de a vizualiza ideile); g) de obiectualizare a imaginii (este un simț intern de vizualizare și obiectualizare a imaginilor.

Primele trei eureme enunțate, de acumulare și comprehensiune a informației, asociativ-combinatorie, energetic-stimulatoare, ne permit să se realizeze asocieri inedite, specifice lumii înconjurătoare. Prin demersul asociativ, se constituie puntea de legătură vizând îmbogățirea și completarea viziunii noastre de ansamblu asupra unui fenomen. Analogiile sunt un factor deosebit în stimularea creativității.

Pentru punerea în aplicare a acestui demers, pot fi utilizate mai multe strategii didactice, menționate și clasificate de cercetătorii în domeniu: brainstorming-ul, studiul de caz, harta conceptuală, metoda sinectică (rezolvarea creativă de probleme), compunerile, jocul de rol, crearea de produse. De asemenea, se cere o linie clară de demarcație între strategii, pentru a le identifica pe cele care educă și stimulează manifestările creative.

În concluzie, menționăm că problema dezvoltării creativității a devenit obiectivul major al preocupărilor psihologilor și pedagogilor, mai ales, în ultimele decenii. În științele educației, își face tot mai mult loc concepția că, în cazul oricărei persoane, creativitatea poate fi dezvoltată într-o măsură mai mică sau mai mare. Așa cum am arătat anterior, creativitatea nu poate fi redusă la componenta ei intelectuală, ci trebuie privită ca un fenomen complex, care angajează întreaga personalitate și întregul potențial al individului. În vederea identificării unor strategii comprehensive de dezvoltare a creativității, este necesară luarea în considerare a tuturor dimensiunilor personalității și orientarea demersului școlar spre dezvoltarea acestora.

Repere bibliografice

1. Cartaleanu, T., Scrierea creativă. Chișinău : Garamont Studio, 2016, ISBN 978-9975-136-13-6, p.4-8.

2. Robinson, K., O lume ieșită din minți. Revoluția creativă a educației. București: Publica, 2011, ISBN 978-973-1931-73-9, p.205.