Vlad Mischevca: perioada de cercetare elenă

Vlad Mischevca are, pe lângă o seamă de titulaturi ce reprezintă preocupările sale de istoric, și calitatea de membru activ al colegiului de redacție al revistei „Limba Română”. Suntem alături de el acum, la împlinirea a șaizeci de ani, și apreciem atașamentul său față de adevărul scos la vedere în procesul de cercetare și de valorificare a timpului încărcat de istorie. Remarcăm că, recent, Academia Oamenilor de Știință din România i-a conferit colegului nostru Premiul „Dimitrie Cantemir” pentru  cartea „Între pace și război. Domnii fanarioți în contextul raporturilor internaționale (1774-1812)”. Monografia menționată este sinteza cercetărilor efectuate pe parcursul ultimilor ani pentru teza de doctor habilitat. O nouă distincție a primit  domnul Vlad Mischevca pe 18 iunie curent. Cu prilejul „Zilei Istoricului”,  Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova i-a acordat Diploma de Onoare  în semn de înaltă recunoștință și apreciere a contribuției la realizarea cercetărilor în domeniul istoriei. Publicăm, în cele ce urmează, câteva reflecții despre omul și cercetătorul Vlad Mischevca, dar și o reabordare a Chestiunii basarabene, inclusiv în contextul unor evenimente și poziționări recente.

Pe Vlad Mischevca îl cunosc din... secolul trecut. Ne-am întâlnit acum mulți ani la un congres internațional la Brașov, în România.¹ Era în anul 1997. Atunci mi-a făcut cadou prima lui monografie despre Pacea de la București din 1812.² Tema acesteia mă interesa direct, dată fiind implicația în evenimentele internaționale a unor membri ai familiei Moruzi, familie care m-a preocupat mult și ...demult. Voi scrie unele impresii despre istoricul Vlad Mischevca și sper să nu mă repet comparativ cu ce am scris în volumul dedicat lui la 50 de ani.³

În anul 2000, a sosit pentru o bucată de timp în Grecia, în principal pentru documentare, ca bursier de studii postdoctorale al Fundației de stat IKY („Ίδρυμα Κρατικών Υποτροφιών”). A fost atunci preluat de reputatul profesor, acad. Konstantinos Svolopulos (Κ. Σβολόπουλος, 1938 – 2019) în cadrul Universității Naționale și Capodistriene din Atena („Εθνικό και Καποδιστριακό Πανεπιστήμιο Αθηνών”). Chiar de la sosire, a intrat în contact cu mulți intelectuali greci, dar și cu biblioteci și muzee, mai ales din Atena, pentru a-și îmbogăți cunoștințele dobândite în Moldova și în alte țări europene în legătură cu problemele de cercetare ce-l interesau. A găsit timp și pentru colaborarea jurnalistică cu ziarul Curierul Atenei, primul ziar în limba română editat nemijlocit în Grecia, unde avea la dispoziție permanent o pagină întreagă – „La Est de Prut” (iar ulterior rubrica „Istoria” la săptămânalul editat în Atena – Săptămâna). În perioada următoare a devenit – pentru trei ani – colegul meu la „KNE” (The National Hellenic Research Foundation – NHRF), în urma propunerii directorului de atunci al Centrului de Cercetări Neogrecești, profesorul Pashalis Kitromilidis, de a colabora cu această instituție academică în cadrul unui program european (ENTER). În perioada respectivă, și-a aprofundat mult cunoștințele în domenii care-i erau familiare.

Una dintre marile realizări ale lui Vlad a fost, cred, aprofundarea pe teren grecesc, în acești prolifici ani, a uneia dintre temele sale preferate, adică cercetării vieții și activității unor membri ai familiei domnilor fanarioți Ypsilanti, în asemenea măsură încât a completat substanțial și a pregătit o nouă ediție a cărții editate la Chișinău cu ceva ani în urmă (sponsorizată inițial de omul de afaceri Periklis Zavitsanos)⁴. Ce a fost cu adevărat remarcabil este că a reușit, până la urmă, să aducă la lumina zilei anume această lucrare în limba greacă (în traducerea profesorului universitar dr. Athanasios Karathanasis) la prestigioasa editură a fraților Kiriakidis din Salonic.⁵

Pornind de la această monografie a apreciatului meu coleg din Chișinău, a început să mă preocupe în mod special redactarea unei genealogii ample a familiei acestui neam vestit al grecilor – inexistentă până atunci – carte care este deja gata, din punctul meu de vedere, sperând să apară pe parcursul anului 2023. Unul dintre capitole a fost elaborat de omagiatul Vlad Mischevca.

Am colaborat cu mult succes, pentru amândoi, atât la proiecte mai vechi, cât și la unele mai noi. Cât timp a locuit în Republica Moldova, m-a ajutat să depistez și să localizez anumite biserici din satele moldovenești care au fost închinate mânăstirii athonite Vatoped.⁶ Era, pe bună dreptate, ...omul potrivit la locul potrivit. Sosind aici, în Atena, mi-a devenit colaborator la unele proiecte de cercetare de durată, legate nemijlocit de Sfântul Munte Athos. În anul 2010, am publicat la Iași o carte referitoare la viața și activitatea egumenului grec al mânăstirii Golia Grigore Irinupoleos (1764-1846), care a putut fi scrisă după parcurgerea întregii arhive românești a mânăstirii, arhivă ale căror rezumate românești le dețin.⁷ Un an mai târziu, mânăstirea Vatoped a publicat o ediție cu același subiect, îmbogățită față de ediția în limba română⁸. Tot împreună, am publicat în anul 2010, după o muncă asiduă de mai mulți ani, în limba greacă și în românește, catalogul cărților (cu însemnările marginale traduse) și a periodicelor românești ce se păstrează în mânăstirea Sfântul Pavel din Muntele Athos.⁹ Într-un final, acest tezaur bibliografic a fost organizat de noi într-o originală Bibliotecă de carte românească din secolele XVII-XX în incinta mânăstirii date. Dar, se pare că ...nu îi era de ajuns. A plecat fără mine la Muntele Athos, ajungând printre altele la mânăstirea bulgară Zografu, strâns legată de Ștefan cel Mare și Sfânt.¹⁰ A vizitat ca pelerin și istoric, care-și făcea scrupulos notițe, fie împreună cu mine, fie de unul singur, un șir de mânăstiri athonite ca, de pildă, Simonopetra, Hilandar...

După un deceniu de activitate în Elada și revenirea sa la Chișinău (cu valize și cutii de cărți, fotocopii, extrase și fotografii...), a continuat cu abnegație să publice monografii, studii și materiale legate mai ales de Pacea de la București (1812), lucrări pe care le urmăresc și le citesc cu mult interes. În plus, intervine ca gazdă ospitalieră cu ocazia vizitelor mele la Chișinău, fie direct, fie on line, fie doar prin studii și articole trimise unor reviste științifice moldovenești.

La împlinirea vârstei de 60 de ani, urez prietenului și colegului de breaslă Vlad Mischevca să fie sănătos și tot atât de prolific, dacă nu... şi mai  prolific, aprofundând teme bine conturate, ce-l interesează direct decenii la rând. Voi citi mereu studiile sale cu satisfacția că l-am avut și îl am în continuare în calitate de coautor și colaborator.

Note:

¹ A doua conferință internațională „România şi românii în ştiinţa contemporană”, organizată de Fundația Culturală Română. Braşov, 27-31 mai 1997.

² Ion Jarcuţchi, Vlad Mischevca, Pacea de la București. (Din istoria diplomatică a încheierii tratatului de pace ruso-turc de la 16(28) mai 1812). Chișinău: Știința, 1992, 1993; 200 p.

³ Istoricul Vlad Mischevca la 50 de ani: Biobibliografie / Alcăt., red.: Vl. Mischevca. Chişinău, 2013 (Tipografia „Elan Poligraf ” srl), p. 27-29.

⁴ Vlad Mischevca, Principele Constantin Ypsilanti, 1760-1816. Chișinău: CIVITAS, 1999, 175 p.

⁵ Βλαντ Μισκεβκα, Ο Ηγεμονασ Κωνσταντινοσ Υψηλαντησ. Θεσσαλονικη: Aδελφων Kυριακίδη, 2008, 347 p.

⁶ Fl. Marinescu, Vl. Mischevca, Metoacele din Basarabia ale mănăstirii athonite Vatoped. (Prezentare preliminară), în: „Studii de arhondologie și genealogie” / Coord.: Sergiu Bacalov, Chişinău: S. n., 2014. Vol. II, p. 145-170.

⁷ Florin Marinescu, Vlad Mischevca, Mitropolitul Grigore Irinupoleos (1764-1846). Studii şi documente referitoare la egumenul grec al Goliei. Iaşi: AXA, 2010. 132 p. XVI pl. Color.

⁸ Φλοριν Mαρινέσκου, Βλαντ Μισκεβκα, Ο Ειρηνουπόλεως και Βατοπαιδιου Γρηγόριος (1764-1846) σέ ρουμανικά και ρωσικά έγγραφα. Αθήνα: Ινστιτούτο Άγιος Μάξιμος ό Γραικός, 2011. 167 σ.

⁹ Φλοριν Mαρινέσκου, Βλαντ Μισκεβκα, Τα Ρουμανικά έντυπα της βιβλιοθήκης της Ιεράς Μονής Αγίου Παύλου Αγιου Ορους. Cărţi româneşti din biblioteca mânăstirii athonite Sfântul Pavel. Αθηνα, 2010. 287 p., incl. pl. color, în l. greacă şi română.

¹⁰ Fl. Marinescu, N. Mertzimekis, Vl. Mischevca, Ştefan cel Mare – protector al mănăstirilor Athonite, în: „Analele Asociaţiei Naţionale a Tinerilor Istorici din Moldova. Anuar istoric.”  Vol. 6. Chişinău, 2005, p. 69-81.

Vlad Mischevca: the period of Hellenic research

Keywords: Florin MARINESCU; Vlad MISCHEVCA; Athens; Holy Mount Athos; Romanian Principalities

Doctor in history Florin MARINESCU from Athens, from 1979 until 2009 being a researcher at the Center (Institute) for Neo-Hellenic Research (KNE) within the National Research Foundation in Athens, is a renowned paleographer and explorer of the archives of the monasteries of the Holy Mount Athos. The historian evokes the Greek research period of his colleague and collaborator from Chisinau - Vlad Mischevca, who worked for a decade in Greece - both within The National Hellenic Research Foundation (NHRF) and in research projects of Romanian libraries and archives from the monasteries of the Holy Mount Athos (2000-2009).