„Vremuri mai bune fără ghilimele”

„Vremurile sunt urâte, spun oamenii.

Dar dacă ei ar trăi frumos, și vremurile

ar fi mai frumoase. Noi suntem vremurile.”

Fericitul Augustin

Deși trăim cu războiul în coaste deja al doilea an și îl simțim pe propria piele prin pierderi de vieți umane, prin lipsuri materiale, prin scumpiri la gaze, energie electrică și petrol, ținem totuși să vedem și partea bună a lucrurilor. Chiar dacă mulți rătăciți (bine plătiți) vehiculează strident cu lozinca electorală a actualei conduceri care a optat pentru „vremuri mai bune”, vom încerca să scoatem dintre ghilimele aceste trei cuvinte de mai sus. Pentru a purcede, vă invit să facem o călătorie imaginară în anii când se finaliza mandatul prezidențial al căpșunarului de la Sadova. Atâta bine a făcut republicii noastre, încât nu merită nici să-i pronunțăm numele.

Așadar, să presupunem că Diaspora nu s-ar fi implicat atât de masiv în campania electorala de alegere a Președintelui Republicii Moldova și, în final, obținea un alt mandat cel care azi trebuie să stea la pușcărie, cel care ne îndemna cu nonșalanță să stăm cuminți și să bem ceai, ca el să poată merge liniștit la Moscova în fiecare săptămână. Ar fi fost mai puțin costisitor dacă și-ar fi mutat președinția la Kremlin. 

Când Putin a invadat Ucraina, dacă scăpam căpșunarul la al doilea mandat, ne-am fi dumerit de pericolul ce îl poate aduce odată cu invazia Ucrainei de către Rusia. Satrapul de la Chișinău ar fi primit ordin de la „fratele mai mare” să nu permită refugiaților ucraineni să între pe teritoriul republicii noastre. Ba i s-ar mai fi dat de înțeles să facă și mobilizare ca să țină piept femeilor și copiilor care și-au părăsit casele și fug de urgia războiului. Probabil atunci ar fi putut să intre în rol și așa-zisa republică transnistreană. Noii mobilizați ar fi avut parte de o superficială pregătire militară în cadrul Armatei a 14-a a Federației Ruse, lăsată ca amintire din vremuri sovietice pe teritoriul republicii noastre. Noii mobilizați ar fi putut fi trimiși în grabă în loc de carne de tun să lupte împotriva ucrainenilor. Acestea ar fi vremurile mai bune în concepția voastră, cei care ați stat în corturi luni de zile pentru bani primiţi din partea fugarului și hoțului de miliarde? Așa vremuri vreți voi, plătiți de FSB, care o faceţi pe eroii în fața calculatoarelor? Voi, care nici n-ați ţinut în mână arma, vorbiți atât de ușor despre război? Să stai în cort și să ceri guvernării să-ți achite integral facturile e cel puţin ridicol, dar e și vizibilă şi manipularea din umbră a protestelor. Nicăieri, în niciun stat din câte sunt ele pe fața pământului, protestatarii nu au cerut din partea conducerii achitarea integrală a facturilor. De regulă, înaintează anumite revendicări, dar la noi ca la nimeni. Suntem buni de pus în cartea recordurilor. Cel puțin vă imaginați cum am fi arătat în lume dacă căpșunarul ar fi fost ales președinte? Azi am avea și noi un Lucașenco al nostru. Ar tot mobiliza și mobiliza ca să aibă popii lui Kiril ce înmormânta. Poate ne-am fi pricopsit și noi cu o bombă atomică așa că Belarus. Așa vremuri mai bune ați fi vrut să avem? Dacă am fi mers pe această cale, azi am fi izolați de toată lumea așa ca Federația Rusă și Belarus. Nici peste Nistru n-am fi avut ieșire, dar nici cărare peste Prut. Așa ați fi vrut să fie totul?

Este de înțeles situația cu oamenii aduși la limita sărăciei care posedă o modestă cultura și au foarte puțină carte. Anume ei sunt foarte ușor de manipulat. Nu judecăm pe nimeni, acești oameni trebuie ajutați să iasă din tunelul propriei ignoranțe. Dacă pentru lumea simplă de la sate mai poate fi găsită o scuză, atunci este greu de justificat atitudinea prorusă și proputinistă a unora dintre conaționalii mei care locuiesc în țările occidentale zeci de ani și continuă să fie spălați pe creier de propaganda rusească. Trăiesc la Roma, Berlin, Madrid ori Paris, dar privesc la televizor doar canalele de televiziune rusești. Deci civilizația europeană nu i-a asimilat, a prevalat homus sovieticus. O problemă și mai gravă o întâlnim în rândurile intelectualilor noștri. Zilele acestea am primit din partea unui ziar cunoscut la Chișinău propunerea de a participa la un sondaj cu referire la ce a făcut conducerea republicii pentru a aduce societatea la vremuri mai bune. Din considerente lesne de înțeles nu dau numele publicației și nici numele ziaristei care mi-a solicitat participarea la sondaj. Iată textul integral, fără redactări:

„SONDAJ:

PAS la raport. Pe 11 iulie s-au împlinit doi ani de la câștigarea parlamentarelor din 2021 de către PAS. Partidul a promis în alegeri „vremuri bune” pentru Moldova. Nu s-a întâmplat însă după cum a fost spus: reformele frânează, „motoarele economiei” rămân „ne-repornite”, marea corupție e în apele ei, prețurile-s în creștere, exodul în creștere, sărăcia în creștere, situația – excepțională... La un an și jumătate de mandat, guvernul Gavriliță eșuează în fața crizelor și pleacă în demisie, cedând locul unui al doilea guvern PAS – guvernul Recean, care la 100 de zile de la numire s-a eschivat să apară în Parlament. Și totuși... Luni de dimineață, la doi ani de guvernare, șeful Legislativului Igor Grosu și prim-ministrul Dorin Recean au prezentat un raport sumar de activitate în fața Parlamentului. Ce a reușit să facă PAS s-a spus. Ce nu a făcut?

Doi ani de guvernare: 

ce nu a reușit să facă PAS? Și de ce?”

M-a iritat energia negativă a ziaristei care mă invita să particip la sondaj, îndemnându-mă să punctez ce nu a făcut PAS. Deși nu sunt membru al acestui partid politic, țin să-i amintesc ziaristei și cititorilor noștri că prefer să văd ce au făcut în acești ani Președinția, Guvernul și Parlamentul. Ce nu au reușit să facă PAS tine de competența și de mărimea pasului lor. Probabil au făcut un pas prea mare în raport cu experienţa ce o au. De ce nu a reușit să facă mai mult, mă întrebați? Vă răspund așa cum cred, fără fardul ipocriziei și spoiala corectitudinii politice. Ce poţi face în doar câțiva ani într-o republică plină până mai ieri de mass-media rusească, doldora și azi de serviciul FSB, cu tancul de la Tiraspol, gata să lase piedestalul și să pornească spre Chișinău, cu sula în coaste a UTA Găgăuză, cu Orhei-landul, care-i tot un poligon de propagandă antinațională, cu războiul din Ucraina și cu toate consecințele lui?

Ar trebui să avem și noi ochi de văzut, nu doar de mustrat şi invidiat. Ar trebi să avem și noi urechi de auzit și nu doar de ascultat pe la uși și ferestre străine. Ar trebui să avem gură de vorbit, dar și minte de scris expresiv despre lucrurile bune. Actualii subiecți politici au făcut lucruri mari și de perspectivă, mai ales în plan internațional. Mai scoateți nasul din gazeta voastră și citiți ce mai scriu despre noi alte gazete, de pe alte meridiane. Veți afla că Republica Moldova e o țară mică, dar are o inimă mare. La începutul invaziei ruse în Ucraina a primit vecinii noştri cu ce a avut. A împărțit cu suferinzii și casa, și masa. Așa cum suntem cel mai sărac stat din Europa, am depus cererea de aderare la UE. O făcea căpșunarul? Parlamentul a votat corectarea art. 13 din Constituție. O făcea Candu cu Plaha? Iar în urma summit-ului din această vară lumea a aflat de existenţa Republicii Moldova, iar noi am dat dovadă că suntem un stat civilizat. Avem și noi unde primi oaspeții, nu sub poduri cum a făcut-o cel care răspundea obraznic cu un „De-atâta…”, când nu ştia ce să răspundă ziariștilor. Dacă e mult ori puțin o vor spune alegătorii în fața urnelor de vot la scrutinele viitoare.

Conducerea actuală își duce mandatul cu demnitate ca pe o cruce a destinului politic, poate în cele mai grele vremuri din acest veac. Și în același moment vremurile cele mai grele sunt și vremurile cele mai bune dacă încetul cu încetul ieșim de sub influența politică, economică și militară a Federației Ruse. Dacă trecem prin aceste vremuri grele și rămânem curați moral în fața vecinilor noștri care varsă sânge pe câmpul de luptă, nu e lucru puțin. Important este să nu ne fie rușine de generațiile ce vin. Acum avem misiunea să protejăm tineretul, care este, din păcate, cel mai afectat de tăvălugului propagandei rusești. Acest balast informaţional promovează ura, rasismul, violența și haosul. Alteori, ți se face trist în suflet când vezi atâţia tineri prinşi în mrejele de socializare și mankurtizaţi până în măduva oaselor. Credem totuși în salvarea lor. Chiar și cele mai grave rătăciri ar putea şi vor fi tratate. Responsabilitatea pentru generaţia de azi şi de mâine o purtam noi și trebuie să ne-o asumăm pe deplin.

În concluzie, voi face trimitere la Jurnal de idei de Constantin Noica. Referindu-se la tineri, filosoful spunea: „Îi văd triști: «E vreme urâtă afară; totul e urât», spun ei, fără să știe că e vreme urâtă în ei înșiși. Cine nu a găsit prilejul în sine nu găsește nici în jurul său marile prilejuri”.

“Better times without quotation marks”

Keywords: Republic of Moldova; Russia-Ukraine conflict; refugees; European Union membership; Russian Influence; national identity; resilience; future generation

This article reflects on the current state of affairs in the Republic of Moldova amidst the ongoing conflict between Russia and Ukraine. Despite the challenges, the author highlights the resilience and heart of the Moldovan people, their conduct in harboring refugees from Ukraine and their ambitions for European Union membership. The author discusses the efforts to navigate away from Russian influence and establish a definitive national identity. The article concludes with optimism about future generations, believing in their ability to understand and rectify past errors.