Pantelimon Halippa – director al revistei lunare literare și de cultură „Viața Basarabiei” (1932-1944)

Împlinirea a 140 de ani din ziua nașterii lui Pan Halippa (n. 1 august 1883, comuna Cubolta, ținutul Soroca – d. 30 aprilie 1979, București) este un bun prilej pentru a scoate în evidență marea personalitate basarabeană și contribuția ei la istoria și cultura națională. În acest articol ne-am propus să scoatem în evidență contribuția lui Pan Halippa la revista „Viața Basarabiei” (VB), al cărei director era, cu materiale publicate (articole la ordinea zilei, memorii, cronici, recenzii, poezii etc.). Pentru realizarea celor propuse, am utilizat cartea Revista „Viața Basarabiei”, 1932-1944. Cercetări bibliografice”¹, respectând compartimentarea materialelor realizată de autorul acesteia – Ion Șpac.

Astfel, în compartimentul „Presa” Pan Halippa a apărut de 21 de ori cu articole legate de problemele revistei, deseori formulate „Cuvânt înainte”. Începând cu nr. 1/1932, P. Halippa a semnat „Cuvânt înainte” la începutul a 10 ani diferiți; tot aici au fost incluse și materialele de totalizare a activității redacționale, sau „Cuvânt de mulțumire”.

La compartimentul „Religie”, rubrica „Vitrina cărții”, P. Halippa a prezentat o recenzie la cartea lui Gheorghe Bezviconi Viața bisericească a Odessei, 1794-1943 (VB, 1943, nr. 7-8).

Pan Halippa a scos în evidență probleme legate de educație, de învățământ, de artă în Basarabia și Transnistria (de ex., art. „Pe când teatrul românesc în Basarabia și Transnistria, VB, 1942, nr. 4).

În „Viața Basarabiei” Pan Halippa a publicat discursurile pe care le-a ținut la radio, de exemplu „Nistrul în literatura română”, în care a demonstrat că Nistrul este al românilor, nu al rușilor: niciun poet rus nu a scris versuri despre Nistru, în plus, Pan Halippa a citat din poemul poetului polonez Adam Mickiewicz „Stepele Akkermanului”, în  care poetul scria: „E liniștea atât de mare, încât chiar a istoriei îndepărtată chemare s-ar auzi... / Dar nimeni nu mă cheamă!” (VB, 1941, nr. 8, p. 13). P. Halippa a adus un exemplu care era specific și pentru poeții/scriitorii ruși, Pușkin ș.a.

În aprilie 1940 (VB, nr. 4) P. Halippa a publicat Declarația citită la șezătoarea literară a Societății Scriitorilor din Basarabia, care a avut loc pe data de 24 martie 1940, în care a fost arătată contribuția scriitorilor și poeților români din Basarabia la tezaurul literar românesc. Declarația poartă titlul „Prinosul Basarabiei în literatura română”.

Pan Halippa a analizat opera mai multor scriitori basarabeni, între care Sergiu Cujbă (2 articole), Bogdan Petriceicu Hașdeu (2 articole), Alexei Mateevici (în 1937, nr. 7-8, și în 1942, La un sfert de la moartea lui Alexei Mateevici (nr. 8-9)); a scris despre Mihai Eminescu la Odessa (VB, 1942, nr, 7); despre Constantin Stere și Basarabia (articol publicat în VB, 1936, nr. 9) și despre alți scriitori basarabeni.

P. Halippa a tradus din limba rusă cântece populare rusești, precum și din opera poetului rus Mihail Lermontov – materiale care și-au găsit loc în paginile revistei. A publicat anual versuri personale (din 1932 până în 1944, cu excepția anului 1933), în total peste 50 de poezii, în afara celor încadrate în interiorul articolelor scrise de el.

În calitate de istoric, Pan Halippa a scris și publicat pe paginile revistei VB mai multe studii, ca de exemplu, „Chișinăul pe timpul șederii în el a lui Alex. Sergheevici Pușkin” (VB, 1937, nr. 1-2).

În 1932 (VB, nr. 2), apoi în 1939 (VB, nr 1-2, 6, 7-8), Pan Halippa a publicat memorii, intitulate „În slujba scrisului românesc din Basarabia”, expuse ceva mai devreme în cadrul unei conferințe la Universitatea Populară din Chișinău, memorii în care s-a referit la activitatea lui din anii Primei Revoluții ruse (1905-1907), ajungând cu expunerea până la evenimentele din Basarabia anului 1917. Expunerea o intercalează cu citate din articolele lui, publicate în presa timpului, în „Cuvânt Moldovenesc”. Sunt interesante cugetările autorului. La un moment dat, scrie despre vecinii noștri de la răsărit. Compartimentul se numește „Să luăm pilda Ucrainei” – un îndemn actual chiar astăzi pentru Republica Moldova. Iată ce nota Pan Halippa: „Ucraina s-a proclamat de acum țară deosebită desăvârșit și neatârnată de Rusia, și faptul acesta este pentru noi, basarabenii, de cea mai mare însemnătate. Prin despărțirea Ucrainei de Rusia, Basarabia a ajuns cu totul dezlipită de Rusia și noi am rămas fără stăpânire înaltă. Asta înseamnă că de azi înainte tot ce trebuie pentru viața liniștită a noroadelor trăitoare în Basarabia și pentru bunul mers al treburilor obștești în țara noastră – trebuie să le cerem de la noi înșine, neașteptând că cineva altul se va îngriji de noi și de nevoile noastre” (VB, 1939, nr. 2-3, p. 25). Tot aici, în Memorii, Pan Halippa restabilește revendicările formulate în 1917, inclusiv trecerea la învățământul românesc și alte, dar dă și o caracteristică moldovenilor, titlul subcapitolului este „Pricina sărăciei moldovenilor noștri”, evidențiind patru cauze ale sărăciei moldovenilor (din punctul lui de vedere). Important este pentru că și astăzi Republica Moldova este cea mai săracă (dar și sărăcită) în Europa. Astfel, Pan Halippa considera că „cea dintâi cauză este întunecimea moldovenilor, care îi ține pe loc, în obiceiurile proaste și deprinderile rele, apucate de la moși-strămoși. O ceață deasă de credințe deșarte îi ține pe moldoveni ca în clește și nu-i lasă să meargă pe cale luminii, pe calea îmbunătățirii vieții sale...”. A doua cauză a sărăciei moldovenilor, în opinia autorului, este beția: „încuibată în norodul nostru din vremurile trecute, beția a ajutat foarte mult la sărăcia moldoveanului”. A treia cauză a sărăciei basarabenilor, considera P. Halippa este risipa: „La moldoveni se cheltuiește prea mult cu gătelile și cu hainele femeilor și tineretului îndeobște”. În sfârșit, remarcă autorul, „moldovenii sunt săraci și din pricina aceea că nu știu cum să-și vândă roadele muncii și gospodăriei lor și cum să-și cumpere cele trebuitoare pentru casă și gospodărie”. Așa vedea Pan Halippa motivele sărăciei moldovenilor la începutul secolului trecut. La începutul acestui secol moldovenii de asemenea rămân cei mai săraci, deși din alte cauze.

Am remarcat pentru studiul de față încă două subiecte, credem, importante. Sunt deosebit de interesante notele lui Pan Halippa despre starea emoțională a societății basarabene în zilele de 26-28 iunie 1940, atunci când URSS a trimis Notele ultimative guvernului român prin care cerea nu doar Basarabia, ci și nordul Bucovinei. Însemnările sunt întitulate „Iar vremuri de bejenie” (VB, 1940, nr 7-8). Notele lui P. Halippa demonstrează convingător incapacitatea regelui Carol al II-lea de a organiza evacuarea dincolo de Prut a oamenilor, forțelor armate, munițiilor, bunurilor materiale etc.

Al doilea subiect la care vom insista puțin este legat de implicarea României în războiul sfânt de eliberare a Basarabiei, nordului Bucovinei, Ținutului Herța. Armata română a trecut Nistrul, a ocupat Odessa, alte orașe și localități din Transnistria (teritoriul dintre Nistru și Bug). Pe acest fundal, pe paginile revistei VB au fost publicate materiale legate de etnicii români, locuitori ai Transnistriei, inclusiv a moldovenilor de la Odessa. Pan Halippa personal a vizitat Odessa în 1941-1942, a avut conferințe în fața etnicilor români, locuitori ai Odessei etc. Despre aceste întâlniri, precum și alte informații legate de trecutul orașului de pe malul Mării Negre au fost publicate în paginile VB. Un lucru trebuie subliniat: germanii i-au propus lui Ion Antonescu să ia Transnistria în schimbul Ardealului, aflat atunci sub controlul autorităților maghiare. Mareșalul României a fost categoric împotrivă: controlul asupra Transnistriei urma a fi efectuat până la încheierea războiului, iar Ardealul urma a fi restituit României.

Studierea materialelor publicate de Pan Halippa pe paginile revistei „Viața Basarabiei” demonstrează că distinsul om politic basarabean a publicat diverse articole referitoare la societatea basarabeană. Studiul arată că Pan Halippa a înclinat mai mult spre poezie: personal a scris și editat versuri, a tradus din opera autorilor ruși, a scris recenzii la diverse publicații. Pan Halippa a scris memorii care sunt actuale până în prezent.

Cu regret, autoritățile Republicii Moldova l-au uitat cu desăvârșire pe Omul care a făcut atât de mult pentru renașterea noastră națională, pentru Unirea Basarabiei cu România, pentru promovarea culturii românești în Basarabia și care a avut de suferit de pe urma regimurilor comuniste, sovietic și român.

Notă:

¹ Ion Șpac, Revista „Viața Basarabiei”, 1932-1944. Cercetări bibliografice, Chișinău, Editura Pontos, 2002, 326 p.

Pantelimon Halippa – director of the monthly literary and cultural journal „Viața Basarabiei” (1932-1944)

Keywords: Pan Halippa; „Viața Basarabiei Journal; Bessarabia; Romanian Culture; Odessa; Union of Bessarabia with Romania

This scholarly article analyses the role and contribution of Pan Halippa as a director of the monthly literary and cultural magazine “Viața Basarabiei” during 1932-1944. The author explores Pan Halippa’s diverse published works in the magazine, including his articles related to Bessarabian society, his poetry, and memoirs that remain relevant to this day. The author also discusses Halippa’s significant influence on Romanian culture, historical events such as the Union of Bessarabia with Romania, and his experiences under the communist, Soviet, and Romanian regimes. Despite the significance of his contributions, the author highlights that Halippa’s legacy is largely forgotten in Romania and Moldova today.