Ciclu de versuri


Lucianogramă de sezon

Stau acasă-ntr-un ibric!

Nici nu car, nici nu ridic:

parcă aș fi la picnic

 

Conlucrez, la foc mai mic,

precum Tinca lui Vartic –

cu mască și cu batic

 

Din Homer citesc, peltic.

Dau mutările în plic

Șahinșahului Nimic!

 

Raza lunii pic, pic, pic

printre brazii de fistic

 

Iarăși mă visez bunic

cu tot neamul meu psaltic,

colo-n golf divin, Balcic

 

unde marea este șic

și-albatroșii n-au ișlic!

 

 

A noua oară Chișinău

Pe Aleea Clasicilor, în luna august,

de Ziua Limbii Române:

roi de albine, ca niște zâne!

 

De pe limba mea de Rosa canina

cad monade cu nume feminine:

Marii, Luize, Valentine

 

Din platanii occidentali

se risipesc frunze uscate,

cu nume vechi, latine:

AUGURI, SALVE și AVE!

 

Un soldat transnistrean

bate pas de defilare

 

Fanfara intonează Imn

pe versurile preotului, poet militar,

Alexie Mateevici

 

Mă abordează o precupeață robustă.

Sub braț cu Dicționarul Stati,

îmi spune colocvial, șoptit:

„Când mai viniți pi la noi,

să vă îmbrăcați cuviincios!”

 

Pe tricoul meu negru

scrie cu portocaliu:

RADIO EUROPA LIBERĂ

 

 

Deasupra, bolta rece

– În ce chip să scap de mască

în înserare domnească?

 

Rătăcitor prin Evul basc,

eu,

ortodoscribul din Damasc!?

 

– Vrei chiar acum,

de Sfinte Paști,

în subteran, cu isihaști,

cu junimiștii să renaști

de Sfinte Paști?

 

– Ocult, în noapte,

printre stele

când clopotele bat rebele

mă regăsesc –

triunghi celest în Annabelle

 

 

Stenoză coronariană (iii)

Adept al mișcării transcendentale

mi-au barat calea

spre Transnistria

 

M-am trezit

caricatură multicoloră

în

Cimitirul Vesel din Săpânța

 

Tisa

mă îngropase tăcută

cu toate onorurile

 

Vârf de catarg

prăbușit

în strâmtoarea propriului sânge

 

 

Fragmonadă (V)

În solitudinea

casei parohiale de la țară

am așteptat nașterea mea

cale de câteva revoluții

 

Am fost martorul tacit

al mai multor fapte cruciale,

precum dispariția dinozaurilor

sau invadarea Civilizației Cucuteni

 

La încheieturi

mai port resturi de cătușe –

gratii vegetale

 

 

Epistolă în ianuarie

În orbita bizantină

a zilei de 15 gerar/genar/ghenuarie

ne oglindeam

într-o pagină de manuscris

 

Iubita cu ghitară și degete subțiri

Seismograful vrâncean

Cerșetorul în rugăciune

Clopotnița Monastirei Căpriana

Profesorul de gramatică

Moașa centenară

Apicultorul din Sibiu

Măturătorul de stradă

Domnișoara Hus

Dispecerul de la tramvaie

 

Fiice, fii ai Dulgherului,

ascultam

corul celor 12 orologii

eminesciene

în media nopții

 

 

Popor de stânga și de dreapta

Împăturit și strecurat în urnele de vot

război civil răzmeriță politică șanț de apărare

zid pe treptele căruia mă opresc la timp –

se zăresc mai multe drumuri ale mătăsii

spre Țările Baltice, spre Panonia, spre Siria,

spre Cricova, Cracovia, Craiova,

spre Florența și spre Santiago de Compostela

spre Stockholm și spre Cairo

(o, ce vise, muză, hetairo!)

 

Popor de stânga și popor de dreapta

neam rupt în două,

rupt și corupt,

cu ochii blânzi, cu orizontul

cerc de apă tulbure în care toți aruncă

piatră după piatră, să nu mai înțeleagă

nimeni nimic

 

Popor de stânga și popor de dreapta

traci mai de Sud, traci mai de Nord

și taci, și taci

în marș siberian

 

Popor de stânga și popor de dreapta

transhumant, exilat, migrator,

pus pe iernare

din nord viking spre sud iberic

 

Popor de stânga și popor de dreapta

de-a dreapta Tatălui Pantocrator

la sânul mamei Maria

strivind clepsidra sub tălpi desculțe

ca în tabloul lui Octav Băncilă

 

Popor de stânga și popor de dreapta

cu Dunărea, sânge de leac

 

 

Calea moșilor

Dragostea mea în anul Pandemiei

este un landou

(din vremea lui Edgar Allan Poe)

în care îmi plimb

nepotul valah

 

Nordicii europeni

se pregătesc de plajă în Crimeea.

Zarzării au înflorit în Georgia.

În Transnistria

prozatorul Vladimir Beșleagă

leagă și dezleagă

încrucișate cuvinte

 

Dragostea noastră, nepotul Thomas

gângurește pe Calea Moșilor

într-o necunoscută,

viitoare

Limbă Universală

 

 

Fragmonadă (X)

Sunt pipa lui Dalí,

uitată

pe o masă junimistă

în subsol

la Bolta Rece

 

 

Cuvintele, după vorbire

Terenuri virane

prin care saltă cosașul verde,

în care înflorește Rosa canina

 

Cuvintele,

după vorbire:

funeralii standardizate.

Groapa comună

 

Harababură în circuitele cerebrale.

Luptă

pentru recuperarea pierderilor.

Marșul pe muchia frontierei

 

Cuvintele,

după vorbire:

spaima crescândă

de a nu mai putea adăuga

NIMIC!