Ciclu de versuri
Lucianogramă de sezon
Stau acasă-ntr-un ibric!
Nici nu car, nici nu ridic:
parcă aș fi la picnic
Conlucrez, la foc mai mic,
precum Tinca lui Vartic –
cu mască și cu batic
Din Homer citesc, peltic.
Dau mutările în plic
Șahinșahului Nimic!
Raza lunii pic, pic, pic
printre brazii de fistic
Iarăși mă visez bunic
cu tot neamul meu psaltic,
colo-n golf divin, Balcic
unde marea este șic
și-albatroșii n-au ișlic!
A noua oară Chișinău
Pe Aleea Clasicilor, în luna august,
de Ziua Limbii Române:
roi de albine, ca niște zâne!
De pe limba mea de Rosa canina
cad monade cu nume feminine:
Marii, Luize, Valentine
Din platanii occidentali
se risipesc frunze uscate,
cu nume vechi, latine:
AUGURI, SALVE și AVE!
Un soldat transnistrean
bate pas de defilare
Fanfara intonează Imn
pe versurile preotului, poet militar,
Alexie Mateevici
Mă abordează o precupeață robustă.
Sub braț cu Dicționarul Stati,
îmi spune colocvial, șoptit:
„Când mai viniți pi la noi,
să vă îmbrăcați cuviincios!”
Pe tricoul meu negru
scrie cu portocaliu:
RADIO EUROPA LIBERĂ
Deasupra, bolta rece
– În ce chip să scap de mască
în înserare domnească?
Rătăcitor prin Evul basc,
eu,
ortodoscribul din Damasc!?
– Vrei chiar acum,
de Sfinte Paști,
în subteran, cu isihaști,
cu junimiștii să renaști
de Sfinte Paști?
– Ocult, în noapte,
printre stele
când clopotele bat rebele
mă regăsesc –
triunghi celest în Annabelle
Stenoză coronariană (iii)
Adept al mișcării transcendentale
mi-au barat calea
spre Transnistria
M-am trezit
caricatură multicoloră
în
Cimitirul Vesel din Săpânța
Tisa
mă îngropase tăcută
cu toate onorurile
Vârf de catarg
prăbușit
în strâmtoarea propriului sânge
Fragmonadă (V)
În solitudinea
casei parohiale de la țară
am așteptat nașterea mea
cale de câteva revoluții
Am fost martorul tacit
al mai multor fapte cruciale,
precum dispariția dinozaurilor
sau invadarea Civilizației Cucuteni
La încheieturi
mai port resturi de cătușe –
gratii vegetale
Epistolă în ianuarie
În orbita bizantină
a zilei de 15 gerar/genar/ghenuarie
ne oglindeam
într-o pagină de manuscris
Iubita cu ghitară și degete subțiri
Seismograful vrâncean
Cerșetorul în rugăciune
Clopotnița Monastirei Căpriana
Profesorul de gramatică
Moașa centenară
Apicultorul din Sibiu
Măturătorul de stradă
Domnișoara Hus
Dispecerul de la tramvaie
Fiice, fii ai Dulgherului,
ascultam
corul celor 12 orologii
eminesciene
în media nopții
Popor de stânga și de dreapta
Împăturit și strecurat în urnele de vot
război civil răzmeriță politică șanț de apărare
zid pe treptele căruia mă opresc la timp –
se zăresc mai multe drumuri ale mătăsii
spre Țările Baltice, spre Panonia, spre Siria,
spre Cricova, Cracovia, Craiova,
spre Florența și spre Santiago de Compostela
spre Stockholm și spre Cairo
(o, ce vise, muză, hetairo!)
Popor de stânga și popor de dreapta
neam rupt în două,
rupt și corupt,
cu ochii blânzi, cu orizontul
cerc de apă tulbure în care toți aruncă
piatră după piatră, să nu mai înțeleagă
nimeni nimic
Popor de stânga și popor de dreapta
traci mai de Sud, traci mai de Nord
și taci, și taci
în marș siberian
Popor de stânga și popor de dreapta
transhumant, exilat, migrator,
pus pe iernare
din nord viking spre sud iberic
Popor de stânga și popor de dreapta
de-a dreapta Tatălui Pantocrator
la sânul mamei Maria
strivind clepsidra sub tălpi desculțe
ca în tabloul lui Octav Băncilă
Popor de stânga și popor de dreapta
cu Dunărea, sânge de leac
Calea moșilor
Dragostea mea în anul Pandemiei
este un landou
(din vremea lui Edgar Allan Poe)
în care îmi plimb
nepotul valah
Nordicii europeni
se pregătesc de plajă în Crimeea.
Zarzării au înflorit în Georgia.
În Transnistria
prozatorul Vladimir Beșleagă
leagă și dezleagă
încrucișate cuvinte
Dragostea noastră, nepotul Thomas
gângurește pe Calea Moșilor
într-o necunoscută,
viitoare
Limbă Universală
Fragmonadă (X)
Sunt pipa lui Dalí,
uitată
pe o masă junimistă
în subsol
la Bolta Rece
Cuvintele, după vorbire
Terenuri virane
prin care saltă cosașul verde,
în care înflorește Rosa canina
Cuvintele,
după vorbire:
funeralii standardizate.
Groapa comună
Harababură în circuitele cerebrale.
Luptă
pentru recuperarea pierderilor.
Marșul pe muchia frontierei
Cuvintele,
după vorbire:
spaima crescândă
de a nu mai putea adăuga
NIMIC!