Procedee de formare a ocazionalismelor în limba română

Vocabularul limbii se află într-un continuu proces de extindere și diversificare. Datorită schimbărilor sociale, tehnologice, culturale, științifice etc. care au loc în societate, limba evoluează pentru a reflecta și a înregistra noile idei, concepte, realități etc. cu care vorbitorii ei se confruntă permanent. După cum menționa lingvistul german H. Paul, „posibilitatea de a achiziționa ceva nou este prezentă întotdeauna, chiar și atunci când individul posedă deja o experiență bogată, nemaivorbind de modificările în procesul de folosire a formelor lingvale sau a noilor variații ale elementelor vechi” (Paul 1995: 24-25).

Trebuie să menționăm că nu doar necesitatea pur practică de a da nume unor realii impune anumite schimbări de vocabular, dar și dorința firească a vorbitorului de a-și exprima propriile opinii, atitudini, percepții, intenții, emoții etc. Când mijloacele de limbă existente sunt (sau doar par a fi) insuficiente, vorbitorul, efectiv, ca fire creatoare, inventează mijloace individuale pentru a-și atinge scopul propus, fiind pus uneori în situația de a încălca regulile stabilite de sistemul limbii. Aceste unități plăsmuite sunt formate la un moment dat, pentru o situație anume, cu un scop anumit și care, într-o altă împrejurare, n-ar avea șanse de a fi folosite. Și e tot atât de adevărat că, după cum ne atenționa prof. E. Coșeriu, „nu tot ce este posibil, adică virtual, devine fapt de limbă sau fapt de normă, fiindcă este vorba de acceptabilitatea acestor cuvinte” (Coșeriu 2004: 127). Anume aceste unități lexicale constituie subiectul articolului de față.

Fiind cunoscute în literatura de specialitate cu denumirea de ocazionalism (căruia îi dăm preferință), cuvânt-hapax, invenție ad-hoc, inovație lexicală, inovație individuală, creație individuală a autorului, cuvânt efemer, efemeridă lexicală, neologism literar, neologism stilistic, cuvânt-meteor, egologism ș.a., asemenea unități lexicale se disting printr-o „noutate” aparte, care este percepută, preponderent, sub aspect psiholingvistic, adică avem de a face cu ceva ce este creat în mod activ de către vorbitor cu o anumită „ocazie”. Pornind de la particularitățile fenomenului lexical pus în discuție și analizând materialul faptic selectat, ar putea fi valorificată următoarea definiție a ocazionalismului: fapt de vorbire ce se distinge prin originalitate componențială, semantică și expresivă, prin dependență de contextul sociolingvistic și/sau politico-cultural în care a fost creat și prin șanse reduse de a fi inclus în sistemul limbii.

Analiza cuvintelor ocazionale ne permite să evidențiem un detaliu semnificativ: ocazionalismele își conservă permanent caracterul motivat. Acest caracter, ce se referă la motivarea internă, derivă din interiorul sistemului limbii, întrucât aceste cuvinte se constituie din unități (morfeme radicale și/sau extraradicale) care există deja în limbă.

În legătură cu problematica în discuție, găsim rezonabil de a invoca observația lui E. Coșeriu că „fiecare act lingvistic, deși «inedit», se realizează pe baza unui model anterior, produs de obicei în aceeași comunitate și care servește, la rândul său, ca model pentru acte lingvistice ulterioare, în felul acesta asigurându-se continuitatea diacronică a sistemului (limbă), adică a ansamblului de tradiții care se manifestă ca acte lingvistice comune (mai mult sau mai puțin identice) într-o comunitate” (Coșeriu 1999/2001: 9). Putem deduce, așadar, că ocazionalismele există virtual în limbă, sunt un produs al denominării previzibile, cu structură transparentă, ce corespunde unor modele de formare a unităților lexicale.

În continuare, vom trece în revistă unele modalități de formare a unităților lexicale ocazionale în limbajul publicistic și literar actual. Ceea ce am dori să menționăm e faptul că, pentru înțelegerea unității formate, vorbitorul trebuie să-și „pună la contribuție” cunoștințele sale morfologice, lexicale și sintactice, să întreprindă tentative de „apropiere” a noii structuri de modelele structural-semantice deja existente. Într-un cuvânt, procesul de creare și de percepere a ocazionalismului presupune un efort de colaborare între locutor și receptor, colaborare ce se bazează pe intenția comunicativă previzibilă a primului și reacția de răspuns anticipativă a celui din urmă.

Dintre cele mai productive modalități de formare a ocazionalismelor menționăm:

1. Derivarea. Cele mai frecvente sufixe ce stau la baza formării substantivelor ocazionale sunt: -ar/-ăr: ficționar (< ficțiun[e] + -ar), hârțogar (< hârțoag[ă] + -ar), țucăr (< Zuc[kerberg] + -ăr); -are: descartare (< des- + cart[e] + -are), înlăncrănjare (< în- + Lăncrănj[an] + -are), zombare (< zomb[i] + -are); -eală: killereală (< killer + -eală), reformeală (< reform[ă] + -eală), housereală (< house + -eală), bețivăneală (< bețivan + -eală), hipstereală (< hipster + -eală); -eză: macintoșeză (< macintosh + -eză), afacereză (< afacer[e] + -eză), mondeneză (< monden + -eză); -iadă: miciadă (< mic + -iadă), grătariadă (< grătar + -iadă), decembriadă (< decembr[ie] + -iadă), dodoniadă (< Dodon + -iadă), prigojiniadă (< Prigojin + -iadă); -ie: ostrovarie (< ostrov + -ar- + -ie), telchelie (< Tel Quel + -ie), superșerie (< super- + șer < fr. cher + -ie), fastfudărie (< engl. fast food + -ar- + -ie), cotrocenie (< Cotrocen[i] + -ie), cucologie (< cuc + -log- + -ie), Hexagonerie (< Hexagon + -er- + -ie); -ime: scriitoricime (< scriitor + -ic- + -ime), Moscovime (< Moscova + -ime); -ism: băștinism (< baștină + -ism), dodonism (< Dodon + -ism), bambuism (< Bamboo + -ism), barbianism (< barbian + -ism), USLamism (< USL + [i]slam + -ism), sindbadism (< Sindbad + -ism), filosemitism (< filosemit + -ism), iliescism (< Iliesc[u] + -ism); -ist: șpagatist (< șpagă + -at- + -ist), statalist (< statal + -ist), putinist (< Putin + -ist), bambuist (< Bamboo + -ist), antenist (< Antena + -ist), contrafortist (< Contrafort + -ist), ardist (< ARD + -ist), moldovenist (< moldovean + -ist), peledemist (< PLDM + -ist), dodonist (< Dodon + -ist), chiloțist (< chiloț[i] + -ist), băsist (< Băse[scu] + -ist), acționsgrupist (< germ. Aktionsgruppe + -ist), udemerist (< UDMR + -ist); -itate: iudaitate (< Iuda + -itate), basarabenitate (< basarabean + -itate), moldovenitate (< moldoven[i] + -itate), arboreitate (< arbore + -itate), altfelitate (< altfel + -itate), arpagicitate (< arpagic + -itate), ceaușitate (< Ceauș[escu] + -itate), caragialitate (< Caragial[e] + -itate), lingvisticitate (< lingvistic + -itate), oximoronitate (< oximoron + -itate), dialogicitate; -latru: stalinolatru (< Stalin + -latru), brânzolatru (< brânză + -latru), iliescolatru (< Iliescu + -latru); -ură: urâtură (< urât + -ură), iubitură (< iubit + -ură), cântătură (< cântat + -ură), vorbitură (< vorbit + -ură), cetitură (< cetit + -ură).

Adjectivele ocazionale sunt formate, preponderent, cu următoarele sufixe: -al: ființial (< ființă + -al), civilizațional (< civiliza + ți[e] + -on + -al), prilejual (< prilej + -al), șepcal (< șapcă + -al), partidual (< partid + -al), pupezeal (< pupăză + -al), buzeal (< buze + -al), pixual (< pix + -al), pretârgovețial (< pre- + târgoveț + -al), baronal (< baron + -al); -bil: leșinabil (< leșina + -bil), neastâmpărabil (< ne- + astâmpăra + -bil), băgabil (< băga + -bil), botezabil (< boteza + -bil), pescuibil (< pescui + -bil); -esc: breslașnicesc (< breslaș + -nic + -esc), fantasmaticesc (< fantasmatic + -esc), templieresc (< templier + -esc), feisbucesc (< facebook + -esc), matrioticesc (< matriot <patriot + -ic + -esc), securiticesc (< securit[ate] + -ic + -esc); -(n)ic: rațic (< Rațiu + -ic), cumpărătornic (< cumpărător + -nic), furnicarnic (< furnicar + -nic), get-begetnic (< get-beget + -nic), culturnic (< cultură + -nic), brebantic (< Breban + -t + -ic), teoretizatornic (< teoretiza + -tor + -nic), ficționic (< ficționa + -ic), rainic (< rai + -nic), secerociocanic (< seceră + ciocan + -ic), cotrocenic (< Cotroceni + -ic), caghebic (< KGB + -ic), piaristic (< piar + -ist + -ic), chibuțnic (< chibuț + -nic), scaraoțnic (< Scaraoț[chi] + -nic), patrotistic (< patriot + -ist + -ic), vadimic (< Vadim + -ic), teveristic (< TVR + -ist + -ic), crăciunistic (< Crăciun + -ist + -ic); -ist: barbist (< Barbu + -ist), feisbucist (< facebook + -ist), curluntrist (< cur + luntre „a face curul luntre” + -ist), voroșchist (< Voro[nin] + Roșc[a] + -ist), kremlinist (< Kremlin + -ist), vasil-statist (< Vasile Stati + -ist), frunzăverdist (< frunză verde + -ist), pecerist (< PCR + -ist), pesedist (< PSD + -ist), udemerist (< UDMR + -ist); -iu: untiu (< unt + -iu), stângiu (< stâng + -iu), peceriu (< PCR + -iu), nătângiu (< nătâng + -iu), vulturiu (< vultur + -iu), pedeseriu (< PDSR + -iu); -izat: adenauerizat (< Adenauer + -izat), ceapeizat (< CAP + -izat), gallimardizat (< Gallimard + -izat), neceaușizat (< ne- + Ceauș[escu] + -izat), meleșcanizat (< Melișcanu + -izat); -os: povățos (< povață + -os), betonos (< beton + -os), diplomaticos (< diplomatic + -os), cocostârcos (< cocostârc + -os), ciomăgos (< ciomag + -os), postbelicos (< postbelic + -os), clandestinos (< clandestin + -os), sovieticoios (< sovietic + -oi + -os), prutos (< Prut + -os), Europeicos (< Europa + -ic + -os), editorios (< editor + -i + -os); -tor: deznaționalizator (< dez- + naționaliza + -tor), decomunistizator (< de- + comunist + -iza + -tor), bolșeviurâtor (< bolșevic + urî + -tor), decumetrializator (< de- + cumetrial + -iza + -tor).

Pentru categoria verbelor ocazionale sunt caracteristice următoarele sufixe: -i/-ui: a blăgui (< Blag[a]+ -ui), a antibăsi (< anti- + Băs[escu] + -i), a cununi (< cunună + -i), a se pipili (< pipi + -l + -i), a share-ui (< engl. share + -ui), a rip-ui (< engl. rip + -ui), a ratingui (< engl. rating + -ui), a beep-ui (< engl. beep + -ui); -iza: a lichidiza (< lichid + -iza), a săteniza (< sat + -en + -iza), a curluntriza (< cur + luntre + iza), a staliniza (< Stalin + -iza), a freudiza (< Freud + -iza), a barbianiza (< Barbu + -ian + -iza), a ghilimeliza (< ghilimele + -iza), a iliadiza (< Iliada + -iza), a se evenimențializa (< evenimențial + -iza), a ghinioniza (< ghinion + -iza), a ambasadoriza (< ambasador + -iza), a republiciza (< republică + -iza).

La formarea adverbelor ocazionale o productivitate sporită o au următoarele sufixe: -amente/-mente: artisticamente (< artistic + -amente), candidamente (< candid + -amente), firescamente (< firesc + -amente), postumamente (< postum + -amente), securitarmente (< secur(itate) + -ar + -mente), vigurozamente (< viguros + -amente); -ant: deproletarizant (< de- + proletar + -iza + -ant), kitschizant (< kitsch + -iza + -ant), modelizant (< model + -iza + -ant), occidentalizant (< occidental + -iza + -ant), ortodoxizant (< ortodox + -iza + -ant), patriotant (< patriot + -ant), picnicant (< picnic + -ant), pixuant (< pix + -u + -ant); -bil: scriibil (< scrie + -bil), gândibil (< gândi + -bil), spăimibil (< spaimă + -bil), votabil (< vota + -bil), întâlnibil (< întâlni + -bil); -ește: afabilicește (< afabil + -ic + -ește), bețivănește (< bețiv + -an + -ește), clopoțește (< clopoț(el) + -ește), olandezește (< olandez + -ește), papucește (< papuc + -ește), suedezește (< suedez + -ește), universitărește (< universitar + -ește).

Derivatele prefixale, deși mai puține la număr, reprezintă, de asemenea, un eșantion important pentru studiul lexicologic al ocazionalismelor. Un număr însemnat de cuvinte ocazionale sunt formate prin utilizarea prefixelor și prefixoidelor neologice. De exemplu: anti-/ante-: a antibăsi (< anti- + Băs[escu] + -i), antibăsism (< anti- + Băs[escu] + -ism), anticravațial (< anti- + cravată + -ți + -al), antimarean (< anti- + Marian), antivadimism (< anti- + Vadim + -ism); auto-: a se autobalona (< auto- + balon + -a), autocronist (< auto- + cronist), a se autotămâia (< auto- + tămâia), a se autounge (< auto- + unge); euro-: a euroaplauda (< euro- + aplauda), eurocultură (< euro- + cultură), a se eurocăsători (< euro- + căsători), eurodvor (< euro- + dvor), euroinvidie (< euro- + invidie), a se euronaște (< euro- + naște), europionier (< euro- + pionier), euroscepticism (< euro- + scepticism), eurosuflet (< euro- + suflet), euroutecist (< euro- + UTC + ist); pre-: prememorie (< pre- + memorie), preplecare (< pre- + pleca + -re), pretârgovețial (< pre- + târgoveț + -ial).

O pondere însemnată în formarea ocazionalismelor lexicale o au prefixele „mai vechi”: de-: debabilizator (< de- + Babel + -iza + -tor), decanonizator (< de- + canon + -iza + -tor), dechiloțat (< de- + chiloți + at), decomunistizator (< de- + comunist + -iza + -tor), decumetrializator (< de- + cumetrial + -iza + -tor), dețiganizare (< de- + țigan + -iza + -re); des-/dez-: a se desdegera (< des- + degera), desdegerător (< des- + degera + -tor), dezdodonizare (< dez- + Dodon + -iza + -re), dezplahotnicizare (< dez- + Plahotniuc + -iza + -re), dezusatizare (< dez- + Usatâi + -iza + -re); îm-/în-: împarizienit (< îm- + parizian + -it), a împloioșezui (< îm- + ploios + -ez + -ui), încrăvățit (< în- + cravată + -it), înstruțat (< în- + struț + -at), încălărat (< în- + cal + -ar + -at), îndelat (< în- + de- + lat), înfranțuzire (< în- + franțuz + -ire), înlăncrănjare (< în- + Lăncrănjan + -are), a în-mierda (< în- + [dez]mierda), înromânizat (< în- + român + -iza + -at), însurdinat (< în- + surd + -in + -at); ne-: nebunul-simț (< ne- + bun + -ul + simț), neceaușizat (< ne- + Ceauș[escu] + -iza + -at), ne-memoria (< ne- + memoria), netotalitont (< ne- + total + -i- + tont), neînfrâncizat (< ne- + în- + franc[ez] + -iza + -at); re-: re-realitate (< re- + real + -itate), a re-repeta (< re- + repeta), re-uns (< re- + uns), a reînregimenta (< re- + în- + regiment + -a).

Trebuie să menționăm faptul că ocazionalismele nu sunt derivate exclusiv prefixale sau sufixale, întrucât aceste cuvinte sunt deseori formate pe cale parasintetică. Așadar, în unele cazuri, este dificil de determinat care afix a jucat un rol decisiv în formarea ocazionalismului. De exemplu în ocazionalismul îngulerare < în + guler + are, ambele afixe contribuie la formarea expresivității și efemerității acestui cuvânt. A se vedea, de asemenea, învolumat, decomunistizator, a împloioșezui, împălăriat.

2. Compunerea, a cărei pondere în limba română, după cum menționează Florica Dimitrescu, este în creștere în ultimii ani, se realizează frecvent după modele străine sau în baza modelelor oferite de limbajele specializate. În convingerea cercetătoarei, „limba presei, limba care oglindește și, în același timp, influențează în cel mai înalt grad limba vie actuală, ne permite să tragem concluzia că drumul urmat de formarea cuvintelor se îndreaptă cu preferință spre compunere și pseudoprefixare, procedee curente internaționale, lăsând în urmă procedeul tradițional românesc de formare a cuvintelor, derivarea cu ajutorul sufixelor” (Dimitrescu 1965: 245).

Corpusul selectat din presă și din beletristică relevă un număr înalt de compuse ocazionale substantivale și adjectivale, dar și de ocazionalisme compuse de tip adverbial.

Compusele ocazionale de tip substantival sunt alcătuite, de regulă, din două sau mai multe substantive cu formă de nominativ-acuzativ, ce au la bază:

-    raportul sintactic de coordonare copulativă: arabotrac, credință-credere, hărnicuță-universitarnică, lingvist-aitist, președinte-țar, regizor-sforar, scriitură-lectură-vorbitură, șarlatan-comentator, burtospărostâmplos (adjectiv substantivizat). Aceste substantive sunt formate după modelul S+și+S, fiind scrise, de obicei, prin cratimă sau împreună (cu și amputat);

-    raportul sintactic de subordonare atributivă: cifră-individ, ciorap-conductă, ochialbaștri, urechilungi, orcă-matrioșcă, politician-liliac, stat-șantier, partid-emo, gulaș-comunism. Aceste substantive sunt formate după modelul S + ca.../sub formă de.../asemenea...+S. Similar compuselor formate prin coordonare, aceste ocazionalisme sunt concise sub aspect structural, desemnând realii cu caracteristici variate. Gradul înalt de opacitate al acestor ocazionalisme este diminuat de circumstanțele verbale în care ele se folosesc. De exemplu: apariția ocazionalismului politician-liliac este cauzată de contextul antecedent utilizării termenului, iar semnificația acestuia este explicată în contextul ce urmează „– Caracterizați peștera de astăzi a politicii românești. – E plină de lilieci, politicianul-liliac, dar, din păcate, nu un Batman mioritic. Ci politicieni lipsiți de acea viziune care să ne ducă spre luminița de la capătul tunelului” (Academia Cațavencu, 24.10.2012). Fără contextul imediat, cititorul n-ar fi în stare să identifice univoc sensul acestui ocazionalism, dacă ar porni de la posibilele variante de interpretare destul de diverse, dacă ar porni de la înțelesul comun al cuvântului liliac: „politician fără viziuni clare de viitor, orb; politician necinstit, care își urmărește doar interesele proprii, întunecate; politician care nu se manifestă în activitatea politică”. Putem aminti aici și de compusele substantivale prepoziționale Lângă-făureianul (Academia Cațavencu, 14.01.2001) cu sensul „omul de lângă Făurei”, în care se observă o relație de subordonare de tip atributiv prepozițional antepus, și La-Nistru: „... acolo-i Răsăritul. Oamenii zic La-Nistru” (Goma 2001: 380), care este, de asemenea, un compus subordonat prepozițional. Asemenea creații lexicale sunt foarte rare și necesită, în mod obligatoriu, un context, cel puțin minimal, pentru înțelegerea sensului sugerat de autorul ocazionalismului respectiv.

Compusele ocazionale de tip adjectival sunt construite prin:

-    coordonare copulativă (cu sau fără vocala de legătură) între două adjective: americano-corporatist, pacisto-moldovenisto-pesedist, eternprovizoriu, lungo-larg, liberal-canaliot, vitalist-expresionist, voroninist-putinist.

-    subordonare între două adjective: părintesc-pedepsitor, stalinisto-epuratist.

Trebuie menționat faptul că procedeul mixt de formare a ocazionalismelor – prin compunere și derivare cu sufixe – este pe larg utilizat la formarea adjectivelor cu bază antroponimică: maiakovskian-evtușenkovian, proustian-camilpetrescian, sartreian-camusian, nichitstănescian, proustian-camilpetrescian, camilpetrescian, petre-romanesc, vasil-statist, voroninist-putinist, ceaușiliesconstantinescian.

Compusele ocazionale de tip adverbial sunt formate prin conversie și coordonare copulativă cu sau fără vocala de legătură a termenilor constitutivi: curajos-anonim, partinico-tătânește. Rarisime sunt și verbele formate prin compunere: a iubiurî (< a iubi + a urî): „De atunci ne iubiurăște cu înfocare” (Pițu 2002: 88).

3. Contaminarea este un procedeu care are la bază un joc de asocieri mentale simultane între două sau mai multe lexeme „sinonime aflate, în general, cam pe același plan sub raportul importanței și al frecvenței lor în limbă” (Apostolatu 2009: 210). Deși se consideră că contaminarea e o inovație glotică cu caracter inconștient, totuși există contaminații voluntare, ceea ce presupune intenția individului de a crea forme hibride, în scopul obținerii de efecte stilistice (Ibidem). Printre aceste contaminații voluntare se regăsesc ocazionalismele ai căror termeni, care se încrucișează, nu respectă condiția sinonimiei și nici a apartenenței la aceeași clasă lexico-gramaticală, iar, în plus, intenționalitatea, voluntarul „hibridării” lexicale produce efecte stilistice deosebite, ceea ce este o caracteristică tipică pentru acest strat lexical (a se vedea și [Dominte 2000: 99]).

Analizând structura cuvintelor ocazionale obținute în urma contaminării, putem identifica o serie de tipare:

•   substantiv + substantiv: gratutilitate (< grat[itudine] + utilitate), texistență (< tex[t] + [ex]istență), blocoteț (< bloc + [c]oteț), relactivitate (< rel[ativitate] + activitate), ofițăran (< ofi[țer] + țăran), fotografoame (< fotogra[fie] + foame), scrumbieră (< scrumb[ie] + [scrum]ieră), autopas (< auto[buz] + pas), infobezitate (< inf[ormație] + obezitate), cașcavaler (< caș[caval] + cavaler), Berbecali (< berbec + [Bec]ali), mamaiamuțoi (< Mamaia + [mai]muțoi), mamaiatocan (< Mamaia + [mi]tocan), mangalihoț (< Mangali[a] + hoț), saturnător (< Saturn + [turn]ător), Vodcăroiu (< vodcă + [Văcă]roiu), Ceaușima (< Ceauș[escu] + [Hirosh]ima), Ceauschwitz (< Ce[aușescu] + Auschwitz), Iashington (< Ia[și] + [Wa]shington), Euroshima (< Euro[pa] + [Hiro]shima), Terrashima (< Terra + [Hiro]shima) etc.;

•   adjectiv + adjectiv: voroșchist (< vo[roninist] + roșchist), autonim (< auto[nom] + [ano]nim), capitalicomunist (< capitali[st] + comunist), diabolectic (< diabol[ic] + [dial]ectic), frumoacheșă (< frum[oasă] + oacheșă), provicentral (< provi[ncial] + central);

•   verb + verb: a gândirostiviețui (< a gândi + a rosti + a viețui);

•   substantiv + adjectiv: manechinuit (< manechin + [chin]uit), bolșeviurâtor (< bolșevi[c] + urâtor), cotroceantic (< Cotroce[ni] + antic), netransverberabil (< verb + netrans[f]erabil), semiramidalb (< Semirami[da] + dalb), ridzicol (< Ridzi + [ridi]col), internetot (< inter[net] + netot), senilună (< [semi]lună + senil);

•   substantiv + verb: a gutenbergrăi (< Gutenberg + a [g]răi), bălăcaniadă (< [bal]caniadă + a se bălă[cări]), ciordittore (< [do]ttore + a ciordi), șparlament (< parlament + a ș[parli]);

•   siglă + verb: a PETcui (< PET + a [pes]cui);

•   siglă + adjectiv: bolșeNITic (< NIT + bolșe[v]ic), uslamist (< USL + [i]slamist), căgăbălos (< KGB + bălos), PEToresc (< PET + [pit]oresc);

•   siglă + substantiv: SFotbal (< SF + [f]otbal), USLamism (< USL + [isl]amism), PETcar (< PET + [pes]car), agenCIA de presă (< CIA + agen[ția] de presă), PETcuit (< PET + [pes]cuit);

•   elemente ale unui frazeologism: nodpapurist (< [a căuta] nod [în] papur[ă] + -ist).

Fuzionarea intenționată a elementelor lexicale, deși nu prezintă, la prima vedere, afinități semantice, se bazează pe o logică internă, dezvoltată de autorul ocazionalismului, care încearcă să atribuie fenomenului descris conotații deosebite. Cu alte cuvinte, autorul ocazionalismului, parafrazându-l pe E. Coșeriu, „gândește și simte prin analogii”, realizând legături inedite cu realitatea, exprimate prin unități lexicale la fel de inedite ca și logica asocierilor sale.

4. Conglomerația este și ea un mijloc de formare a cuvintelor ce constă în crearea unor unități arborescente, concepute ca un întreg. Expresivitatea acestor structuri lexicale se datorează anume efectului de extindere lexicală și semantică în urma grupării componentelor. De exemplu: rezolvări-ale-problemelor-culinare-de-care-ne-lovim-când-ne-mutăm-cu-domiciliul-la-câteva-mii-de-metri-distanță-de-bucătăria-mamei sau contra-anti-non-semi-împotriva-agresiv. Aceste unități lexicale au o particularitate ortografică distinctă – (cratima), care și permite identificarea lor fără dificultate în textul scris.

Conglomeratele reprezintă, așadar, asocieri de unități lexicale eterogene din punct de vedere morfologic, fiind, în același timp, un procedeu accesibil și frecvent utilizat pentru a forma ocazionalisme. Astfel, deosebim conglomerate cu funcție:

-    substantivală: analist-în-de-toate (Academia Cațavencu, 21.11.2012), armata-de-culoarea-sângelui-menstrual (Pițu 2002: 123), Chiriașul-aproape-nemuritor-de-la-Kremlin (Pițu 2002: 133), colindători-cu-glasuri-tremurate (Goma 2001: 343), Eva-nu-mă-epilez-cu-Braun-Silkepil-niciodată (Academia Cațavencu, 07.01.2009), Gabriela Vrânceanu-Firea-Etcetera (Academia Cațavencu, 17.10.2012), imaginea-care-își-caută-sensul (Semn, 2005, nr. 3-4, p. 57), marele-senator-de-care-n-a-auzit-nimeni-și-este-plătit-din-bani-publici-Udriștoiu (Academia Cațavencu, 01.07.2009), rezolvări-ale-problemelor-culinare-de-care-ne-lovim-când-ne-mutăm-cu-domiciliul-la-câteva-mii-de-metri-distanță-de-bucătăria-mamei (Academia Cațavencu, 15.07.2009), Voronin&Stepanciuk-Ostapciuk-Ciuk-Ghek-Timurlenk and Ko (Semn, 2010, nr. 2, p. 2) etc.;

-    adjectivală: brăileano-lipovenesco-turcesco-pescăresc (Camikaze, 22.06.2011), contra-anti-non-semi-împotriva-agresiv (Academia Cațavencu, 08.07.2009), greco-macedo-polono-popesc (Goma 2001: 313), liberalo-capitalisto-iancheu (Pițu 2002: 152), monden-cancan-extern-uau (Academia Cațavencu, 10.06.2009), tehnico-erotico-tactic (Academia Cațavencu, 17.10.2012) etc.;

-    conjuncțională: dar-însă-totuși (Goma 2001: 391).

Unitățile lexicale formate prin conglomerație sunt, în esență, ocazionalisme, deși structura lor alambicoasă contrazice, oarecum, principiul economiei în limbă. Am mai adăuga că aceste unități nu pot fi utilizate „de-a gata” într-un context arbitrar, întrucât ele sunt construite ex novo pentru fiecare situație în parte (a se vedea și [Benveniste 2000: 145-146]).

5. Împrumutul și calcul – ca modalități de formare a ocazionalismelor – se referă, în special, la aspectul stilistic al lexicului. Ele reprezintă o categorie foarte eterogenă de unități lexicale străine, care își păstrează conotațiile străine, fiind mult mai expresive în raport atât cu eventualele lor echivalente românești, cât și cu variantele lor lexicale, în parte „românizate” ale acestora, formate prin derivare. În baza corpusului analizat, remarcăm ponderea înaltă, în lexicul ocazional, a împrumuturilor din limba engleză, care se datorează, pe de o parte, ieșirii Republicii Moldova și a României din spațiul totalitarist izolat și a abandonării așa-zisei „limbi de lemn”, iar, pe de altă parte, tendinței ziariștilor de a diversifica și internaționaliza limbajul folosit de ei. Putem menționa următoarele categorii de unități lexicale ocazionale rezultate din împrumut și calc:

a) împrumuturi din engleză neadaptate la limba română: e-manuscris, gamer, megastore, trend setter, new entri, clicktivism. Astfel, deși în limba română există termeni pentru realiile descrise, cum ar fi e-manuscris (= „manuscris electronic”), gamer (= „jucător”), new entri (= „nou venit”), totuși anglicismele utilizate au avantajul de a concretiza obiectul sau fenomenul invocat. De exemplu, prin gamer este numit un jucător de jocuri anume la calculator, iar prin new entri sunt desemnați anume intrușii agresivi în domeniul politic: „Pe de altă parte, acesta trebuie să-și ia măsuri de precauție împotriva concurenței unor «new entri»” (Cotidianul, 27.02.2010);

b) împrumuturi din engleză adaptate (parțial) la scrierea și mărcile gramaticale ale limbii române (această categorie fiind și cea mai numeroasă): badigard, housereală, a spoilări, a beep-ui, branduit, a browsa, bulșituri, copy-paste-ul, customizabil, digei, tișărt, a downloada, a upgrada, fastfudărie, horși power, a playa, a ratingui, a fi pe repeat. Unele dintre aceste ocazionalisme sunt ortografiate conform pronunției (a spoilări, bulșituri, digei, fastfudărie, tișărt), altele păstrează ortografia originală, la care se adaugă mărcile gramaticale românești (a beep-ui, a browsa, a downloada, a playa, a ratingui, a rip-ui, a share-ui);

c) împrumuturi din franceză adaptate, în mare parte, la scrierea românească: buticăreală, clandestinos, excusez-moi-uri, goșist, par egzamplu, parkour-ist, superșerie, bușabuș. Asemenea împrumuturilor din engleză, aceste cuvinte exprimă nuanțe conotative peiorative (face excepție cuvântul parkour-ist, care desemnează persoana care se ocupă de parkour, o disciplină care te ajută să treci peste orice obstacol prin găsirea celui mai eficient și mai rapid mod de a ajunge din punctul A în punctul B, folosind doar mijloacele propriului corp, și ar putea, probabil, intra în lexicul de specialitate, de rând cu lexemul traceur deja existent);

d) împrumuturi din rusă, adaptate la scrierea limbii române: Kăgăbău, otcizna roșie, proidisveți, tavariș, spiskă, delă, devușcă, jar-ptița, Moldavskaia Eseseser, partbilet, a spasibi, stengazetă, vojdi, șestiorcă. Aceste cuvinte dau o coloratură specifică contextului în care sunt utilizate și au o evidentă conotație ironic-peiorativă;

e) împrumuturi din limba germană, adaptate la scrierea limbii române: acționsgrupist, dolmecer, Ersatz-ul, ghemainșaftlic, ghezălșaftlic, veltanșaung;

Ceea ce am dori să remarcăm în legătură cu împrumuturile din alte limbi e faptul că unele dintre aceste împrumuturi nu contribuie nici pe departe la îmbogățirea limbii române, ci, mai degrabă, la „barbarizarea” ei. Menționăm totuși că chiar și în situația dată avem de a face cu utilizarea lor intenționată, urmărindu-se un scop anume: fie de a epata cititorul/ascultătorul, fie de a evoca anumite realități, fie de a destinde atmosfera, fie de a persifla o situație etc.

f) calcuri din limba engleză: a da jos (= „a transfera ceva din internet pe propriul calculator”), a prioritiza (= „a face prioritar”). Menționăm faptul că verbul a da jos coexistă cu verbul a descărca (tot un calc din limba engleză) și cu forma împrumutată a downloada. Avem de a face, astfel cu o extindere a semanticii românescului a descărca, deși, după cum menționează Rodica Zafiu, „acesta are avantajul formei autohtone, dar dezavantajul polisemiei și al lipsei de specializare” (Zafiu 2003);

g) calcuri din limba franceză: binefuncționator (< bien travailleur), a comite (prin extindere semantică, din fr. commettre: être l’auteur d’un ouvrage, d’un article irrespectueux, critiquable etc.), euro-indiferență (<l’euro-indifférence), pește aprilic (<poisson d’avril), a se transsubstanțializa (< se transsubstantialiser). Am putea presupune că numărul relativ mai mare de calcuri din franceză, în comparație cu cele din engleză, se explică prin înrudirea limbilor română și franceză, ceea ce facilitează transpunerea semantică;

h) calcuri din rusă: dezgheț (< rus. „ottepeli” desemnează o relativă democratizare, ieșire de sub regimul totalitar, vizându-se în parte perioada când la conducere era N. Hrușciov). Deși cuvântul dezgheț este uzual, l-am inclus în categoria ocazionalismelor semantice în baza extinderii de sens pe care a dezvoltat-o, după modelul calchiat din rusă.

6. Deraierea lexicală este un procedeu care se bazează pe asociații de idei și pe unele asemănări formale în baza cărora, începându-se să se rostească „o frază clișeu, pe care toată lumea o cunoaște, al cărei sfârșit, deci, îl poate ghici oricine, vorbitorul, la un anumit loc «deraiază», înlocuiește sfârșitul unui cuvânt care are același început, păcălește pe auditor și produce un efect comic” (Graur 1970: 160). Deraierea lexicală este confundată cu procedeul contaminației, deoarece, în fond, ambele procedee dau naștere unor unități lexicale noi în baza substituției fonetice. Precizăm că, dacă în cazul contaminării avem de a face cu un produs rezultat din combinarea fonetică a două cuvinte diferite care aparțin aceluiași câmp semantic, apoi în cazul deraierii, ca procedeu de formare a ocazionalismelor, avem de a face cu o intenție, conștientă, fiind supuse modificărilor atât cuvinte și expresii, dar și construcții „închegate”, evocative sau tehnice, ușor identificabile (Dumistrăcel 2006: 218). Modificările sau, mai bine zis, substituirile sunt întotdeauna efectuate la nivel lexical cu „impact la nivel semantic, pragmatic și sintactic” (Ștefănescu 2003: 27).

Pornind de la baza supusă modificării, pot fi delimitate următoarele clase de deraieri lexicale:

a) deraieri lexicale propriu-zise: a morigena (< a morigera), îndelat (< îndelung), imamu-prostu’ (< popa prostu’), măgar-putere (< cal-putere), Porumboiu păcii (< porumbelul păcii), textouător (< text + autor), milkșeic (< milkshake + șeic), hindus în eroare (< indus în eroare), degenerație de aur (< generație de aur), manipulit (< manipulat), a în-mierda (< a dezmierda);

b) deraieri lexicale cu bază frazeologică: bătaie soră cu filmul de Oscar (< bătaie soră cu moartea); a da una piciorelnică (< a da un picior); ce mai literatura-vura (< ce mai tura-vura); a durea în pix (< a durea în cot); a se simți cu musca pe coroană (< a se simți cu musca pe căciulă); a durea în diiCot (< a durea în cot); a fi cu ochelarii pe cineva (< a fi cu ochii pe cineva); mintea internautului cea de pe urmă (< mintea moldoveanului cea de pe urmă); a aduce apă la moara comuniștilor (< a aduce apă la moara cuiva); a i se face Dragnea (< a i se face drag); Vrei, nu vrei, mănâncă, Grigore, șaorma! (< vrei, nu vrei, bea, Grigore, agheazmă);

c) deraieri lexicale ce au la bază unități lexicale denotative: limba de brad (< limba de lemn), operație pe coardă deschisă (< operație pe cord deschis), prima mezină a țării (< prima doamnă a țării), Campionatul național la plagiat artistic (< Campionatul național la …), Jocurile olimpice la copiat pe role (< Jocurile olimpice la …); Buletin de Bot (< buletin de vot), Băgărețul fără cap (< călărețul fără cap); doamna noastră de metal (< doamna de fier); Institutul de Perfecționare a Cadrelor Pleonastice! (< Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice); Servicii Indiscrete
(< Servicii Secrete); Uniunea Securitorilor (< Uniunea Scriitorilor);

d) deraieri lexicale cu bază paremiologică: Cine fură azi un ou...mâine are Antena 1, Antena Stars, Antena 3, etc. (< Cine fură azi un ou, mâine va fura un bou); Cine s-a fript cu Ciorbea, suflă și-n iaurt (< Cine s-a fript cu ciorbă, suflă și-n iaurt); Cine știe să copieze, are patru celulare! (< Cine știe carte, are patru ochi); Copistul sare masa, plagiatorul sare Casa Poporului (< Capra sare masa, iada sare casa); De la medicină mai puțin, de la muribunzi mai mult (< De la mine mai puțin, de la Dumnezeu mai mult); Dumnezeu îți dă, dar ... îți ia averea DNA-ul (< Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă); Gura Dodon-ului adevăr grăiește (< Gura păcătosului adevăr grăiește); Lauda copistului - bucuria plagiatorului (< Lauda mincinosului, bucuria nebunului); Nici plagiatorul să-l văd, nici cruce să-mi fac (< Nici pe dracul să-l vezi, nici cruce să-ți faci); O nenorocire nu vine...decât când vorbește Gâdea la TV (< O nenorocire nu vine niciodată singură); Oricât de râios, plagiatorul tot ține coada sus (< Oricât de râioasă, capra tot ține coada sus); prietenul la nevoie recunoaște (< Prietenul la nevoie se cunoaște); Toate drumurile duc la ... Jilava (< Toate drumurile duc la Roma);

e) deraieri lexicale ce au la bază texteme (citate celebre, maxime, aforisme, clișee, versuri, fragmente de cântece, titluri de cărți sau de filme, sloganuri publicitare sau logouri): Ich bin ein Chișinăuer! (< «Ich bin ein Berliner!», din discursul lui J.F. Kennedy); Bambuiști din toate țările, uniți-vă! (< Proletari din toate țările, uniți-vă); Copiez, deci exist! (< Gândesc, deci exist); Ghilimelele au fost aruncate! (< Zarurile au fost aruncate!); Pe-al nostru steag ați scris: ciordire (< Pe-al nostru steag e scris: Unire); Plagiați, plagiați și iar plagiați! (< Învățați, învățați și iar învățați!); Prietenă mi-e platoneala, da’ mai prieten mi-e filosofeanu (< Mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevărul); Veni, Vadim, vicii (< veni, vedi, vici); o scrisoare nepierdută (< O scrisoare pierdută); povestea Ebei-ca-Zăpada (< Povestea Albei ca Zăpada); Pe-un picior de rai, pe-un teanc de parai (< Pe un picior de plai, pe o gură de rai); Sociopat fiind, seriale cutreieram (< Fiind băiat, păduri cutreieram);

f) deraieri lexicale cu bază antroponimică: Iliescul Kăgăbăuc (< Ion Iliescu + KGB); Tevereus Almășanus (< TVR + Marina Almășan); Moș Varanu’ (< Moș Crăciun + Varanu’); Sfinții Petru și Așamaideparte (< Sfinții Petru și Pavel); Nea Nicu I ot Scornicești (< Nicolae Ceaușescu + Chirița ot Bârzoieni); Gigel Răzgândilovici Narâșkin (< Serghei Naryshkin); Renato Doremifasolleasidontovici Rașapartia (< Renato Usatîi (cunoscut pentru predilecția sa de a cânta în timpul concertelor organizate pentru publicul larg) + Nasha Partia); Vovan Voronovici Furăbradulov (< Vladimir Voronin, acuzat că ar fi ordonat demontarea pomului de Crăciun, instalat în PMAN de Primăria Chișinău, și mutarea lui în spatele Arcului de Triumf);

g) deraieri lexicale cu bază antroponimică falsă: Ginerel Oportunitzki (< ginere + oportunist); Meșterul Manuale (< Meșterul Manole); Scufițul Roșu (< Scufița Roșie); Țapul Prezidențios (< Emil Constantinescu); Făt-Frumos cu Mozart în frunte (< Făt-Frumos cu moț în frunte); Robin Food (< Robin Hood).

Specific pentru deraierile lexicale producătoare de ocazionalisme este că substituția este nu doar postpusă, dar și antepusă; cu alte cuvinte, abaterile lexicale sau fonetice nu iau formă doar de substituții ale sfârșitului unui cuvânt cu începutul fonetic similar al cuvântului următor, dar și de înlocuiri ale începutului termenului „deraiat”. De exemplu, imamu-prostu’ poate fi considerat o deraiere lexicală antepusă a binecunoscutei denumiri de joc de cărți „popa-prostu’”, unde unitatea lexicală popa este înlocuită prin sinonimul contextual imam, ambele desemnând un titlu religios.

7. Grafismia este procedeul de formare a ocazionalismelor prin utilizarea suportului grafic:

a) evidențierea prin majuscule: PETcuit, bucuNATOri, înCARTiruit, STANificare, ARD să mai câștige, jurnalista NITuda nisiuda, bolșeNITic, PEToresc, hermeNAEtica, OUmanism. De exemplu, în sintagma jurnalista NITuda nisiuda din contextul „Acești copii ai lui gheaghea Vova Minciună, pierzând-o din spiskă pe jurnalista NITuda nisiuda Belcenkova, s-au grăbit s-o înlocuiască” (Timpul, 08.10.2010) autorul a ortografiat intenționat cu majuscule NIT pentru a-l trimite pe cititor cu gândul la postul de televiziune NIT, iar prin sintagma ARD să mai câștige din fraza „Băsescu speră să redevină președinte suspendat-jucător, pentru ca, pe valul de simpatie creat, exact ca în vară, ARD să mai câștige niște procente bunicele” (Academia Cațavencu, 31.10.2012) se exploatează omonimia dintre sensul verbului a arde („a avea chef să...”, „a simți dorința să...”) și abrevierea ARD („Alianța România Dreaptă”);

b) inserarea punctelor de suspensie: Dumnezeu îți dă, dar ... îți ia averea DNA-ul; Hoțul neprins...lăsați, că l-au prins; O nenorocire nu vine...decât când vorbește Gâdea la TV; Toate drumurile duc la ... Jilava; Cine se trezește de dimineață...la amiază primește condamnare; Unde-i unul, nu-i putere, unde-s doi...înseamnă că a apărut și Mircea Badea. Prin procedeul respectiv se realizează o ruptură voită între frazeologismul de bază și varianta sa deviantă, iar cititorul este atenționat asupra deraierii de la formularea originară;

c) scrierea cu apostrof a unui cuvânt valorifică, de asemenea, omonimia lexicală și calamburul: „Olandezii se confruntă cu multe Phi’lipsuri” (Academia Cațavencu, 26.12.2008). Exemplul în cauză face trimitere la lipsurile și criza economică la întreprinderea Philips;

d) evidențierea prin paranteze: (si)Nistru, Angela Kerkel(it), s(c)lav. Acest tip de ocazionalisme este o sursă eficientă de formare a calambururilor;

e) repetări consonantice, în special în baza onomatopeelor: frrrânâie, fâssss-âie;

f) separarea intenționată a cuvântului. În fraza „Transferat la echipa Șaorma Miami din motive de sănătate, Cristi Borcea a lăsat toate datoriile în seama noilor cam pioni de la Dinamo” (Academia Cațavencu, 5.12.2012) cuvintele evidențiate impun lecturarea lor prin prisma unei omonimii evidente: în sens direct, se au în vedere aici „campionii” la fotbal; în sens figurat, dau dovadă de servilism („cam pioni”).

8. Derivarea semantică se numără printre principalele procedee interne de creare a noilor unități denominative ușor determinabile în plan diacronic, fiind foarte productiv în formarea ocazionalismelor semantice, prin extinderea implicaturii cuvântului-bază și atragerea unor seme inițial străine (a se vedea și [Coșeriu 1992: 39-41]). Modul în care se desfășoară procesul de modificare semantică ne permite să evidențiem următoarele categorii de derivare semantică, condiționate contextual:

a) derivarea semantică prin analogie constă în extinderea implicaturii cuvântului în baza stabilirii conștiente a unor afinități cu fenomene deja existente. În această categorie procesul de metaforizare ocupă o poziție nucleară. Exemplificăm prin canibalism politic din fraza „Partidele Alianței ar fi trebuit să renunțe la canibalismul politic, la declanșarea campaniei electorale înainte de vreme, să se abțină să se devoreze reciproc în scopul acaparării unui număr cât mai mare de traseiști și transfugi, de fel de fel de profitori și de oportuniști” (Literatura și Arta, 12.08.2010): analogia s-a stabilit între comportamentul canibalilor, care se devorează unul pe altul, și partidele politice care se distrug unele pe altele. Iată și alte exemple: a bombarda: „... și superseria aceasta, oricât de involuntară, cuprinde urme însămânțătoare de avenir politic și textuant, căci, sub șefia post-loviluționară a lui Ioan Holban, […] Puiuțul Nostru Hiperbrunet îi luat în turneu prin America Latină și bombardat director al Teatrului Național din zonă, […]” (Pițu 2002: 92): cuvântul bombardat și-a extins ocazional sensul, desemnând „a numi pe cineva în mod surprinzător, neașteptat și chiar violent în post” prin analogie cu „a arunca un proiectil (exploziv) asupra unei ținte, a trage cu tunul într-un obiectiv”; bucată își extinde sensul cu semul „individ” în contextul „Săptămâna trecută, Agenția Națională pentru Integritate a dat iama prin guvernul de cinstiți ai lui Ponta, acuzând vreo patru bucăți miniștri că-s mai incompatibili cu cabinetul decât sunt aurolacii cu săpunul” (Academia Cațavencu, 14.11.2012);

b) derivarea semantică apreciativă, prin care, în urma asocierilor de contiguitate a lucrurilor, semul nou apărut denotă o atitudine evaluativă a vorbitorului (de obicei, depreciativă): chinezărie în fraza „Sara Bongiorni, o jurnalistă «made in USA», și-a propus ca timp de un an să boicoteze tot ce înseamnă chinezărie și să nu mai cumpere nici măcar un băț de chibrit pe care să atârne eticheta «made in China»” (Academia Cațavencu, 27.05.2009) și-a extins semnificația de la „obiect (de artă) chinezesc sau migălos lucrat” la „produs de calitate proastă”, exprimând conotația depreciativă aferentă; termenul grecizare obține semul suplimentar depreciativ „a se afla în situația economică deplorabilă a Greciei” în contextul „Cică Dinu Patriciu a spus că există un risc major, din punct de vedere al datoriilor țării, de grecizare a României, adică România să ajungă în situația Greciei. E bine?” (Camikaze, 22.06.2011);

c) derivarea semantică evocativă constă în extinderea semantică a cuvântului-bază prin evocarea contextuală a unor realii din viața cotidiană, cum ar fi nume de persoane, organizații, reviste etc.: scânteietor în contextul „A ieșit tărăboi și atunci, cu sancțiuni și retrogradări de redactori, ca să nu mai grăim de grabnicele retrageri ale numărului scânteietor din chioșcuri și de la gazetele murale ale provinciilor naționale” (Pițu 2002: 94) preia suplimentar semul „scandalos”, iar realia invocată este cotidianul „Scânteia poporului”, editat în România în perioada 1965-1989. Propunem să urmărim mutațiile semantice ale termenilor lup, a fila și ghimpi, care primesc conotații devalorizatoare prin evocarea personalităților politice M. Lupu, V. Filat și Gh. Ghimpu, în următorul context: „Și îmi mai spunea omul cela din sud: măi, zicea, eu, și numai eu, dintre Lupu și Filat, l-aș alege ... pe Ghimpu. Pentru că, mai zicea el, noi întotdeauna am avut printre noi lupi care își schimbă părul, întotdeauna am fost și filați, pentru că funcționarii acelei instituții, KGB, tocmai pentru asta primeau bani – ca să ne fileze, dar uite că de ghimpi totdeauna am avut nevoie” (Literatura și Arta, 9.09.2010);

d) derivarea semantică în baza omonimiei este un procedeu de extindere semantică ocazională a termenului-bază prin exploatarea omonimiei lexicale. De exemplu, filosemit are sensul „admirator, partizan, prieten al semiților (în special) al evreilor”, iar în contextul „Fii atent: dacă tu ești semit și ai file, iar mie îmi place de tine de nu mai pot, asta nu mă face pe mine filosemit? Știam eu. Șalom!” (Academia Cațavencu, 24.10.2012), exploatându-se omonimia filos „iubitor, admirator” și file „pagini”, se ajunge la sensul ludic „admirator al jurnalului personal”. La fel, termenul dialogic, pe lângă semul „referitor la dialog, dialogat”, dobândește și semul „ce ține de revista Dialog” în contextul: „Restul îl deduceți: securicii prorectorali și precălinescieni ridică numărul dialogic din hol, în timp ce Sciurilevici, tătînele canularului, se pregătește de roire în USA” (Pițu 2002: 94);

e) derivarea semantică în baza metonimiei: termenul Hexagonerie (derivat ocazional al cuvântului hexagon) obține prin metonimie sensul „Franța” „Cu toate acestea, când ne mâniem pe Occident în general, și pe Hexagonerie în particoler, exige Iosif Visarionovici și un encomion serios, nehilar, neparadoxal” (Pițu 2002: 134), iar termenul cifră-individ în contextul „«Șestiorca» este preferata cifră-individ a lui Voronin. Mișună în jurul său aceste cifre-indivizi” (Timpul Satiric, 12.06.2009) capătă sensul de „persoană slugarnică, executor fidel”.

Sintetizând cele expuse, putem deduce că procedeele prezentate de formare a cuvintelor ne permit să confirmăm unele adevăruri: (1) vocabularul limbii române, în virtutea tendinței de a fi o fidelă „oglindă” a realității, se află într-un continuu proces de îmbogățire; (2) predispoziția constantă a limbii române de a oferi generos posibilități este permanent la dispoziția vorbitorilor ei, dacă aceștia doresc să-și atingă în gradul cel mai înalt intențiile comunicative; (3) interpretarea univocă a ocazionalismelor presupune, din partea ascultătorului/cititorului, cunoștințe atât din domeniul lingvisticii, cât, mai ales, din cel al extralingvisticii.

Referinţe bibliografice:

Apostolatu 2009 = Ionel Apostolatu, Aspecte ale contaminației lexicale în limba română. În: „Analele Universității «Dunărea de Jos» din Galați”. Fascicula XXIV. Lexic comun/ lexic specializat, II. Galați, Editura Europaplus, 2009, p. 210-218

Benveniste 2000 = Émil Benveniste, Probleme de lingvistică generală (traducere de Lucia Magdalena Dumitru), vol. 2, București, Teora, 2000

Coșeriu 1992 = Eugeniu Coșeriu, Solidaritățile lexicale. În: „Revista de lingvistică și știință literară”, Chișinău, nr. 5/1992, p. 37-45

Coșeriu 1999/2001 = Eugeniu Coșeriu, Creația metaforică în limbaj. În: „Revista de lingvistică și știință literară”, Chișinău, nr. 4/1999 – nr. 6/2001, p. 8-26

Coșeriu 2004 = Eugeniu Coșeriu, Filosofia limbajului. În: Fonetică și dialectologie XX - XXI. București, Editura Academiei Române, 2004, p. 67-139

Dimitrescu 1965 = Florica Dimitrescu, Tendințe ale formării cuvintelor. În: „Limbă și literatură. Revista societății de științe filologice”, București, seria I, nr. X, 1965, p. 231-245

Dominte 2000 = Constantin Dominte, Substituția lexicală voluntară în vorbirea neformală. Considerații teoretice generale și de ordin etimologic pentru o lingvistică a vorbirii. În: „Fonetică și dialectologie”, nr. XIX. București, Editura Academiei, 2000, p. 91-115

Dumistrăcel 2006 = Stelian Dumistrăcel, Discursul repetat în textul jurnalistic. Tentația instituirii comuniunii fatice prin mass-media, Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2006

Graur 1970 = Alexandru Graur, Deraieri lexicale. În: Scrieri de ieri și de azi. București, Editura Științifică, 1970, p. 160-167

Paul 1995 = Hermann Paul, Prinzipien der Sprachgeschichte (10. unveränd. Auflage), Berlin, De Gruyter Verlag, 1995

Ștefănescu 2003 = Ariadna Ștefănescu, Modificări, condiționate pragmatic, ale frazeologismelor. În: Pană Dindelegan, G. (ed.). Aspecte ale dinamicii limbii române actuale. Actele colocviului Catedrei de Limba Română, 27-28 noiembrie 2002, II, secțiunea Pragmastilistică. București, Editura Universității din București, 2003. [Disponibil: https://www.diacronia.ro/en/indexing/details/V3945/pdf] (Accesat: 14.02.2012)

Zafiu 2003 = Rodica Zafiu, Păcatele limbii: „A downloada”. În: „România literară”, nr. 35, 2003. [Disponibil https://arhiva.romanialiterara.com/index.pl/a_downloada] (Accesat: 10.05.2009)

Surse publicistice:

Academia Cațavencu. Săptămânal de satiră și investigație din România. București. [Disponibil: https://www.academiacatavencu.info/]

Camikaze. Săptămânal scăpat de sub control. [Disponibil: https://www.kmkz.ro/]

Cotidianul. Site de știri. București. [Disponibil: https://www.cotidianul.ro/]

Gândul. Portal media. București. [Disponibil: https://www.gandul.ro/]

Literatura și Arta. Săptămânal al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Chișinău

Semn. Revistă literară. Bălți

Timpul. Unicul cotidian național. Chișinău. [Disponibil: https://timpul.md/]

Timpul Satiric. Supliment de umor. Chișinău. [Disponibil: https://timpul.md/rubrici/actualitate/timpul-satiric]

Surse literare:

Goma 2001 = Paul Goma, Din calidor. O copilărie basarabeană, Roman, ed. a IV-a, ediție de autor, 2001

Pițu 2002 = Luca Pițu, Temele deocheate ale timpului nostru, București, Editura Paralela 45, 2002

Formation of Nonce Words in Romanian

Keywords: nonce word; word formation; derivation; compounding; borrowing; lexical deviation; graphism; semantic derivation

This article aims to review the most pertinent methods of forming nonce words in the modern Romanian language, based on examples from
literary and media texts. Conceived as units belonging to the peripheral zone of the lexical layer, nonce words must be interpreted in terms of their relationship not only with the concrete situational framework but also with the communicative intention of the speaker. In our analysis, we identified and discussed the most relevant processes of nonce word formation: derivation, compounding, borrowing, lexical deviation, graphism, and semantic derivation. This presentation highlights linguistic creativity and the lexical dynamics manifesting in the Romanian language.