O poveste cu Ali Baba hoțul, Șeherezada găgăuză și Împăratul moscovit

Filosofic privind la viața de azi și la întâmplările care o umplu năvalnic, nu poți să nu te minunezi cât de mult au schimbat noile tehnologii informaționale posibilitățile de comunicare între oameni și cât de materială a devenit percepția trecerii mult mai accelerate a timpului.

Iată, de exemplu, pe vremuri, unui oarecare Om Însurat din Povestea drobului de sare, relatată nouă cu peste o sută de ani în urmă de marele humuleștean Ion Creangă, i-a trebuit să colinde zile lungi de vară un ditamai univers rural învecinat ca să afle dacă în alte sate există oameni mai proști ca cei pe care îi are în propria-i casă. Deznădejdea îl porni în pribegie pe viață, dar o condiție care și-o pusese îi dădea o șansă de salvare: în cazul în care obiectul cercetării lui se va descoperi și mai proștii se vor găsi, își făgăduise să se împace cu situația domestică, să se resemneze și să revină cuminte la vatră. Așa era pe vremea Omului Însurat al lui Creangă: chiar și proștii trebuiau căutați cu pasul, cheltuind timpul prețios. Apoi, dacă trăia în zilele noastre, respectivul gospodar nu ar fi fost nevoit să piardă atâta amar de vreme pentru a afla asemenea fleacuri. Astăzi, ca să se informeze la tema durută, Omul Însurat ar fi putut să o facă stând comod pe o laiță cu telecomanda în mână și, deschizând televizorul, computerul, tableta ori telefonul mobil (smartphonul) – toate conectate la Internet –, să caute ceea ce-i stârnește interesul ori îi cere nevoia. Aici i se deschid mai multe opțiuni de căutare, numite rețele. Pe Google, Facebook, X, Instagram, TikTok, YouTube ori pe alte deja foarte bine cunoscute platforme, oamenii, nesiliți de nimeni, își dezvăluie stările, atitudinile, aptitudinile, emoțiile, iar de multe ori chiar și faptele. Preț de câteva apăsări de clape ori manipulări tactile de ecran, ar fi găsit o gamă extrem de diversă de specimene umane dintre cele mai colorate, doldora de calitățile specifice căutate de el. Spațiul de căutare a proștilor în universul virtual este imens, iar șansele de succes sunt aproape garantate. În privința garanției, avem coordonatele notate ale unui mare cunoscător al ființei umane, scriitorul-filosof italian Umberto Eco. Încă la început de eră digitală, Eco remarcase prezența unor „legiuni de imbecili” care „își dau cu părerea pe rețelele de socializare”. Au trecut peste douăzeci de ani de când marele scriitor emitea acest verdict și întrucât curenții iuți ai erei tehnologice au dezvoltat rețelele, astăzi ele cuprind în mrejele lor aproape întreaga planetă. Este indubitabil că și legiunile au putut crește. Și nu simplu, ci exponențial, transformându-se în armate, dacă nu chiar în hoarde de mărimi matusalemice. Avem toate posibilitățile să ne convingem de asta plonjând doar pentru câteva clipe pe o rețea.

***

Apoi despre nemaipomenita întâmplare de basm pe care vrem să v-o împărtășim, noi am aflat, cum se cuvine în era digitală, imediat ce fapta de la care a pornit întreaga poveste s-a produs la mare depărtare. Asta tocmai datorită acestor remarcabile realizări ale tehnologiilor moderne de comunicare. Cu acest prilej, am dat și de un alt fenomen în proces de schimbare demn de remarcat. Se dovedește că efectul perceput al comprimării timpului datorat vitezei din ce în ce mai mare de transmitere a datelor, influențează atât capacitatea emitentului de a comunica laconic și exhaustiv informația, cât și pe cea a receptorului de a digera cu celeritate mesajul comunicat, crescând această capacitate a lor de câteva ori. Faptul că subiectul prezentei noastre relatări provine dintr-o întâmplare reală nu ne împiedică nicidecum să căutăm tangențe exemplificatoare în lumea poveștilor clasice. Vom invoca în acest sens o renumită și foarte veche poveste persană, cunoscută și pe la noi: tulburătoarea și captivanta plăsmuire a celor O mie și una de nopți.

Examinată din punctul de vedere al abordării noastre tematice, în această poveste a poveștilor se dovedește că legendara Șeherezada a avut nevoie de tocmai o mie de nopți ca să mențină interesul Regelui persan viu și cumplita lui sabie în teacă. Abia în cea de-a 1001-a noapte dulcea ei narațiune avea să-și atingă scopul: furia regească să se topească, iar noua lui soție să fie nu doar iertată, dar acoperită și de daruri, între care și cel mai de preț – al propriei ei vieți.

***

La distanță de câteva mii de ani, într-o misiune similară de risc major, un personaj mult mai pal al zilelor noastre, pe nume real Evghenia Guțul (Șeherezada găgăuză, în povestea noastră), a avut nevoie de mai puțin de o oră ca să obțină același efect în comunicarea cu sângerosul Împărat moscovit, Vladimir Putin, declarat la moment criminal de război de categorie internațională. Se știe că marea mânie a regelui persan Șahriar a pornit de la bănuiala infidelității primei lui soții și, înnebunit de furie, a executat-o, apoi s-a pus pe hăcuirea zi de zi a celorlalte soții noi în chiar dimineața de după prima noapte matrimonială. Era rege de hăt!, de ev-mediu și își putea permite orice. Toate au însă o limită, inclusiv cantitatea de neveste. Își exterminase aproape toate fecioarele din regat, iar Șeherezada putea fi următoarea și ultima jertfă dacă nu reușea să-l îmbuneze.

Împăratul moscovit din realitatea noastră zice că are și el motivele lui să fie supărat: de aproape o mie de zile duce un război împotriva vecinilor ucraineni fără vreun obiectiv împlinit, în timp ce aproape o jumătate de milion de oameni tineri au murit deja sacrificați în lupta fratricidă. Puși pe un conveier al morții, feciorii împărăției putiniste se vor termina într-o neagră zi, ca și fecioarele regelui Șahriar într-o trecută luminoasă dimineață. Este momentul să precizăm că motivul supărării lui Putin a fost la fel gelozia. Râvna încăpăținată a ucrainenilor de a se vrea independenți și suverani și de a-și ralia statul la lumea occidentală și organismele ei – NATO și UE – în detrimentul proiectului neo-imperial al lumii ruse, croit de instituțiile ei fondatoare – Kremlinul, KGB/FSB-ul și BOR-ul – pe figura descompusă a unui URSS-2, a fost considerată drept o infidelitate sfruntată. Războiul, sau cum l-a numit Putin, „operațiune militară specială”, a fost pornită să-i măcelărească până la exterminare totală pe infidelii de ucraineni și pe toți cei ca ei care se vor opune, inclusiv moldovenii. Măcelăriți exact pentru refuzul lor de a se lăsa băgați în haremul popoarelor libere să aibă o singură dorință – să facă plăcerea Kremlinului. Gestul de violență a fost de rău augur. Nesupunerea ucrainenilor a încurajat rezistența în rândul celorlalte state candidate la prima noapte matrimonială putinistă.

Micul stat moldovean, de exemplu, joacă și el tare pe nervii Kremlinului nu doar pentru că încearcă să-i anihileze falanga transnistreană în care de-a lungul a treizeci de ani a investit sume colosale, dar și pentru că apropierea lui năvalnică de România îi scurtează brațul concrescut prin invazii și anexări ca să țină de gât Balcanii. Cum să nu fie supărat Împăratul moscovit când toate-i merg de-a-ndoaselea și nicio cadână de fostă țară sovietică nu se grăbește să-i sară în brațe și să-i spună vorbe dulci de iubire și de adeziune benevolă la proiectul lumii ruse? Din contră, marea lor majoritate îl respinge, îl condamnă, îl blestemă, încât o cumplită tristețe i-a întunecat zilele. Nu l-au scos din ipohondrie nici uciderea nesuferitului Navalnîi și nici alegerile câștigate la scor record: știa cum și le-a croit. S-a reîntronat cu succes la Kremlin, dar, pentru felul în care și-a tras cel de-al cincilea mandat, străinătatea l-a repudiat și mai mult. Singurătatea îl apasă ca o piatră de mormânt. Și iată că în momentul în care deznădejdea părea de nesuportat, o forță nevăzută i-o aduse la Soci, în vila de la Mărea Neagră, pe Șeherezada găgăuză. Nu știa cine-i cadâna, dar a fost sfătuit să-i asculte povestea. I s-a spus că a venit de pe îndepărtatele meleaguri moldovene cu un mesaj bun, care îi va reface moralul. Era sfatul chiar al secretarului său pe chestiuni de comunicare, Peskov, care o luase în primire de la vechiul lui prieten de petreceri și vacanțe, dar și sponsor, Ali Baba hoțul. Este un personaj dibaci în ale hoției din povestea Șeherezadei persane, care în povestea cotidianului nostru apare nu mai puțin dibaci în ale vechii meserii. Are numele concret al unui hoț legitimat ca atare în sentințe judecătorești definitive și condamnat pe bune, Ilan Șor.

***

Ali Baba al nostru este fugar, stă aciuat în prezent într-o grotă luxoasă de pe litoralul israelit al Mării Mediterane, sub protecția cetățeniei acestui stat. Trăiește din banii furați de la oamenii sireacului Regat moldav, care l-a judecat, l-a condamnat în contumacie, l-a dat în căutare internațională și pe care vrea să se răzbune. Șeherezada găgăuză este parte a planului său de răzbunare. E o poveste aparte cum a transformat-o în instrument de pedeapsă trecând-o prin alegerile locale din autonomie. Îndemânatic la furtișaguri și isteț în sperjururi, Șor a scos din pungă câteva milioane și cu ajutorul unui grup criminal bine instruit a cumpărat grupul de oameni care, de ani de zile, scot din alegerile desfășurate în autonomia găgăuză orice rezultat își doresc. Autonomia este nu doar un tărâm al corupției generalizate, ea este și un instrument de manipulare geopolitică, un butoiaș cu praf de pușcă pus încă de KGB-ul sovietic la temelia Republicii Moldova. Menirea ei a fost și este șantajarea puterii centrale.

În capul cumpărăturii sale teritorial-administrative, Șor a pus-o pe Evghenia Guțul, o fostă secretară incoloră, dar dotată cu un nemaipomenit de percutant tupeu – să nu se confunde cu talentul. Se dovedește că aleasa lui Șor poate juca mai multe roluri pe mai multe scene deodată, demonstrând o capacitate de transfigurare demnă de păpușarul ei. Acasă, în Republica Moldova, de exemplu, rolul ei este să joace pe nervii Guvernării de la Chișinău, cea care l-a dat în consemn internațional pe angajatorul ei. Guțul se zbenguie dezinvolt în afront cu legea și cu bunul simț, de cele mai multe ori pe muchie. Nu-i pasă nici că se joacă cu focul și nici în ce fel i se va așterne viitorul când statul de care-și bate joc își va restabili vigoarea, iar păpușarul-angajator își va pierde spațiul de manevră al banditului de neprins și va fi adus în sfârșit în celula care-l așteaptă. De fapt, în asta și-i constă fenomenalul tupeu: în a accepta să fie unealtă în mâna unui escroc notoriu și figură de acoperire în acțiunile murdare puse la cale de banda criminală a acestuia. De notat că de data aceasta acțiunea nu este împotriva unei bănci sau a unui sistem bancar oarecare pe care Șor l-a devalizat, precum a dovedit cercetarea penală, ci împotriva unui Stat în toată regula, eludând în dispreț față de un întreg popor, dar și față de sine, atât conștientizarea pericolului, cât și pe cea a ridicolului. Se vede că anume în această capsulă a inconștienței Șor a teleportat-o pe Guțul la Soci, să-și joace acolo rolul Șeherezadei părtinitoare de război în fața fiorosului Împărat moscovit.

***

Împăratul e supărat rău că de când a pornit cu războiul peste ucraineni nimeni din mai marii lumii nu mai vor să-i cadă pe ospețe și nici nu-l mai invită în țara lor. Vizita Șeherezadei găgăuze i-a venit ca o tămăduire: cum-necum, Șeherezada e un fel de șef de stat la ea acasă, chiar dacă se zice că un oarecare Șor de meseria lui Ali Baba i-a cumpărat anul trecut mica împărăție.

– Ali Baba e bravo, și-a zis Împăratul, înmuindu-și cătăturile. Asta înseamnă că nu toată lumea mă repudiază. Iată că cineva nu doar mă admiră, se cere în audiență ca să se fotografieze cu mine, ci îmi și urmează exemplul!

Mulțumit de ceea ce a ajuns să cunoască, Împăratul și-a amintit cu plăcere că anul acesta el însuși și-a cumpărat pentru a cincea oară marea împărăție rusească. Și nu altfel, ci ca întotdeauna – cu banii luați șmecherește de la cei cu marfa – cetățenii ruși. La început a fost mai greu: a trebuit să-i impresioneze prin aruncarea în aer a mai multor blocuri de locuit și uciderea în așternuturi a câtorva sute dintre ei. Acum e mai simplu. A însușit că în această afacere principalul este să știi cum să-i aduci pe așa-zișii cetățeni la condiția să creadă orice poveste le-o spui. Minciuna atotcuprinzătoare trebuie să le pătrundă în măduva oaselor și să devină parte a vieții lor. Iar dacă din zece arginți, furați tot de la dânșii, le dai înapoi unul ori cel mult doi și le mai zici că acești bani sunt un cadou de la tine, ei ajung să-ți cedeze nu doar Statul, ci și viața lor. Uite cât de mulți ruși se îmbulzesc de peste doi ani să se înscrie încontinuu în armata rusească de ocupație și să moară pe frontul ucrainean – acoperiți de disprețul omenirii, dar urmând cu negare de sine chemarea Împăratului lor.

***

Fără nicio îndoială, apariția lui Șor și a însoțitoarei lui pe linia unui orizont încețoșat și sumbru a fost pentru Împăratul moscovit ca o rază de lumină dătătoare de speranță. Asta a însemnat pentru el că apariția și consolidarea unui Ali Baba colectiv care să erodeze, la fel cum rugina roade fierul, structurile democrațiilor cu care este în război, este deci nu doar posibilă, dar și reală. Este important ca această rugină să se lipească strâns de suprafața atacată și în niciun caz să nu se lase ștearsă. E de remarcat cât de eficient lucrează ea în micul regat moldovean. Adevărat că, pentru a se ajunge aici, Împărăția moscovită a trebuit să aprindă în zonă un război, să recurgă la îndelungi blocaje economice și la alte numeroase subterfugii specifice ca populația sărăcită a regatului să răspundă în măsura scontată la impactul loviturilor de grație ce au urmat. A fost mare și investiția în coloana a cincea a trădătorilor, iar cheltuiala a meritat. Azi pete mari de roșeață erozivă acoperă întreg estul, părți importante din sudul și nordul acestui regat experimental. Substanța distructivă a pătruns în structuri și sisteme de stat centrale, cum ar fi puterea politică și cea judecătorească, dar și în mediul instituțiilor de informare în masă și de formare a opiniilor. Vedem că încercarea de a îndepărta roșeața și de a curăța structurile de rezistență ale statului de acțiunea ei nocivă se lovește de o opunere acerbă, iar forma cea mai sucită a contrapunerii este utilizarea instrumentelor de temelie ale democrației ca armă de atac împotriva societății democratice însăși. În țara Împăratului moscovit alegerile democratice, de exemplu, au fost golite de conținut până la nivelul în care cu ajutorul lor democrația a fost anihilată complet. Acum, o parodie a lor, servește drept paravan în procesul de extindere și aprofundare a unei dictaturi tiranice. Iar în regatul moldav, profitând de asistența petelor încă neșterse de rugină de pe corpul sistemului judecătoresc, alegerile îi servesc de talcioc hoțului Ali Baba, unde, la tarabă, acesta își poate cumpăra orice administrație de orice nivel ar vrea. La ultimele dintre ele, și-a achiziționat, precum s-a mai spus, autonomia găgăuză, administratoare peste care a instalat-o pe Evghenia Guțul, Șeherazada găgăuză, adusă acum în fața Împăratului moscovit să-i îndulcească acestuia măcar câteva clipe din șirul lung al însinguratelor lui zile.

***

Nu l-a dezamăgit. Mesajul ei a fost incomparabil mai scurt ca cel înșirat de Șeherezada persană timp de 1001 de nopți cumplitului său rege și soț, Șahriar, și mult mai percutant ca efect. Se zice că Împăratul moscovit s-a topit, auzindu-i trilul. Nu dispunem de stenograma întregii povești, dar un sumar al dulcii narațiuni îl avem cules de pe rețele, unde a fost distribuit lumii, spre desfătare, de însăși Șeherazada noastră: „L-am informat pe Vladimir Vladimirovici (Împăratul moscovit – n.n.) despre fărădelegile autorităților din Republica Moldova (Regatul moldovean experimental), care se răzbună pe noi pentru poziția noastră civică și loialitatea față de interesele naționale. Chișinăul ne privează pas cu pas de împuterniciri, ne limitează bugetul, încalcă drepturile legale, provoacă instabilitate și destabilizare în Găgăuzia și în toată țara”.

Nimic mai plăcut pentru urechea Împăratului ca acest mesaj însuflețitor. Ce e Biden, ce e Macron, ce e Scholz, Tusk sau Maia Sandu și alții ca dânșii, cu apelurile lor pacifiste stridente. După aproape o mie de zile de nătângă și necontenită chemare la pace, iată că vine cineva și cu o scurtă, dar dulce chemare la război. Este ceea ce își dorește să audă cel mai mult Împăratul moscovit. Șeherezada găgăuză îl imploră să vină cât mai repede cu război și peste meleagurile mioritice ale Basarabiei ei, ca tancurile și rachetele acestuia să pună capăt a ceea ce ea numește „fărădelegile autorităților de la Chișinău”. Și are dreptate, pentru că e curat fărădelege că acesta nu vrea să o recunoască de bașcană din considerentul derizoriu că ar face parte dintr-o grupare a crimei organizate. La standardele Împărăției moscovite respectiva apartenență este un merit, nicidecum o culpă ori o crimă, iar cei de altă părere sunt dușmani acestei orânduiri.

După întrevederea de la Soci, Șeherezada găgăuză și Ali Baba hoțul, stăpânul ei, au fost înscriși cu litere aparte în lista prietenilor celor mai apropiați ai Kremlinul. Mulțumit de vizită, Împăratului i-a părut rău că la moment nu a dispus încadrarea ei în măsuri protocolare adecvate – covor roșu, fanfară, imnuri și recepție bogată. Drept recompensă și în semn de profundă gratitudine față de această „importantă” adeziune la partida lui de război, Împăratul a dat ordin să oficieze evenimentul prin impresionante și neobișnuite focuri de artificii. În executarea înaltei dispoziții, începând cu luna martie, în fiecare noapte, orașele ucrainene au fost luminate din abundență de exploziile a zeci de rachete balistice, bombe aviatice grele și drone îndreptate să cadă peste casele oamenilor și peste infrastructura civilă. Zeci de morți, între care copii, sute de case distruse, mii de oameni rămași fără adăpost. Cu o cruzime deosebită este bombardată Odessa, orașul-cheie al căii de înaintare a hoardelor rusești pe direcția către Republica Moldova. Vă imaginați ce mândră de gestul Împăratului rus se face Șeherezada găgăuză? Câtă bucurie în casa ei și în grota luxuriantă de pe malul Mării Mediterane a păpușarului Ali Baba hoțul?

A Tale of Ali Baba the Thief, the Gagauzian Scheherazade, and the Moscovite Emperor

Keywords: information technologies; globalization; politics in the Republic of Moldova; Gagauzia; media influence; social networks

The article discusses the impact of information technologies and social networks on social and political dynamics in the contemporary world, illustrating classic tales in a modern context through metaphorical characters like Ali Baba, the Gagauzian Scheherazade, and the Muscovite Emperor. It explores the effects of globalization and digitalization on human relationships, politics, and power struggles. Specifically, it examines the case of the Republic of Moldova and Gagauzia, reflecting on the political and social tensions heightened by media and technological manipulation. The conclusion highlights the power of contemporary narratives, amplified by social networks and information technology, to shape political and social realities.