Critica literară şi nevoia de adevăr

Dragi prieteni, bine aţi venit la acest deosebit eveniment!

Să vedeţi ce coincidenţă frumoasă e astăzi – 33 de ani ai bibliotecii şi 33 de ani ai revistei „Limba Română”, publicaţie care a stat şi stă la temelia culturii noastre din acest spaţiu geografic românesc. Prin prisma cuprinsului sau a ediţiilor acestei reviste, am menţinut şi se menţine această lungime de undă a culturii, a istoriei şi, fără îndoială, a trecerii în revistă a personalităţilor care ne reprezintă.

Doar două cuvine, dacă-mi permiteţi, aşa, pe post de gazdă, şi apoi bavardul meu trece doar la P.S. Revista „Limba Română”, chiar din primii ani de apariție, a fost cea mai căutată în imediata apropiere a săptămânalului „Literatura şi Arta”. De ce? Fiindcă ea completa atunci acel nesaţ care apăruse în inima acestui neam – de a cunoaşte adevărul şi a se documenta.

Cât priveşte volumele de critică literară, studiile şi recenziile pe care le oferă Ana Bantoş, toate se încadrează într-o formulă originală.

Doamna Ana Bantoş ştie: critica literară poate fi tentată undeva de subiectivism, dar niciodată nu poate să piardă din adevărul pe care îl spune. Place unora ori nu prea, dar rămâne a fi adevărul pe care trebuie să-l conştientizăm.

Regăsirea de sine în literatura română e un volum, o carte-enciclopedie, este o trecere în revistă a priorităţilor literare în acest spaţiu românesc. Oricât ar insista criticii literari asupra unor analize a operelor colegilor scriitori, factorul subiectiv rămâne prezent în analizele lor, – ăsta ar fi riscul profesiei –, dar ceea ce o caracterizează pe doamna Bantoş e faptul că, în lucrările sale, promovează ADEVĂRUL...