Exegeze despre crizele identitare

Dragi prieteni, bună ziua! Voi modera acest eveniment, fapt care mă onorează şi mă responsabilizează. Şi vă spun de ce. Doamna Ana Bantoş a fost profesoara mea, o foarte bună profesoară la Universitatea de Stat din Moldova, a fost şi colega mea la Catedra de literatura universală de la aceeaşi universitate şi vreau să vă spun că am învăţat foarte multe lucruri de la această distinsă Doamnă, care, pe lângă faptul că este o plăcută prezenţă feminină, este şi o cercetătoare importantă, o universitară care a format generaţii de filologi, pedagogi în domeniul filologiei. Este şi redactor-şef adjunct al revistei „Limba Română”. Adică vedeţi o panoramă a unor interese, a unor ocupaţii inerente, coerente, adică doamna Ana Bantoş nu s-a trădat pe sine în interesele ei academice, în interesele ei de cercetare.

Un critic important, un critic de direcţie şi, dacă am sta să ne batem la o masă a criticilor (iar ea întotdeauna există această masă a criticilor) şi să ne tot întrebăm care este criticul important al momentului, şi dacă ar trebui să fiu avocata doamnei Ana Bantoş, aş insista pe o direcţie care îi aparţine şi care le scapă multor critici importanţi din spaţiul nostru, şi anume universalitatea. Profesoara de literatură universală a practicat multe deschideri şi în sens terminologic şi tematic, şi de corpusuri editoriale, pentru că chiar şi această carte, pe care o lansăm astăzi – Regăsirea de sine în literatura română, pe lângă autorii pe care ni-i propune Ana Bantoş, la un moment dat, îl descoperim pe Leons Briedis, care e o punte şi o deschidere spre alte spaţii şi undeva, dacă vreţi, mi-a plăcut foarte mult şi traducerea poemului lui Grigore Vieru În limba ta, care a devenit un imn neoficial în spaţiul emancipării letonilor. Mi-a plăcut acest export de literatură română basarabeană acolo. În acest sens, doamna Ana Bantoş are metodă, doamna Ana Bantoş e consecventă cu viziunile sale critice, pe care le-a îmbrăţişat şi le tot duce.

Această carte este şi o carte de vizită, pentru că, pe lângă faptul că adună texte care au apărut în anumite reviste, în mare parte în „Limba Română”, dar şi în alte publicaţii, nu e pur şi simplu o culegere de texte. Aceasta e calitatea acestei cărţi. Pentru că de multe ori o carte de critică e o antologie a textelor critice, pe care vrea să le aducă în faţa publicului un autor. Umbrela conceptuală sub care vin aceste materiale e una unitară şi e una exemplară pentru noi, criticii, care venim din urmă ca să învăţăm că atunci când propui nişte texte cititorului, publicului interesat de critică şi eseu literar, trebuie să ai un concept unificator, care să aducă şi să faciliteze drumul acestor texte spre public şi spre actualitate. Această carte vorbeşte despre crizele noastre identitare care transpar în creaţiile scriitorilor români – această căutare de sine la diferite nivele şi paliere.

Momentul ’89, care transpare în repetate rânduri în această carte, devine ca o bornă la care se raportează autoarea şi la care eu, ca cititor, încep să mă raportez. E un soi de cultivare a unui exerciţiu de lectură, pe care mi-l educă autoarea şi încep a prelua conceptele ei din carte, şi ele funcţionează ca un instrumentar de lectură. Ceea ce este foarte important, trebuie să recunoaştem, e că o carte de critică nu este facilă şi nu este pentru publicul larg. Ana Bantoş ştie să-şi construiască discursul foarte delicat, chiar aş spune elegant. Şi e o eleganţă feminină în construcţia cărţii lansate astăzi cu foarte sugestivul titlu: Regăsirea de sine în literatura română.