O valoroasă lucrare de critică şi istorie literară

Distinsă audienţă! Dragi prieteni Ana şi Alexandru!

Mă bucur mult că mi s-a oferit prilejul să vorbesc chiar în debutul acestui eveniment, pentru că mă consider a fi unul dintre cei mai vechi și mai fideli prieteni ai familiei Ana și Alexandru Bantoș. E un eveniment important: lansarea unei cărți de critică și istorie literară, pusă sub semnul limbii române și al revistei „Limba Română” – o revistă de audienţă şi de anvergură naţională, ai cărei artizani sunt soții Bantoș. Or nici la București, nici la Iași, nici la Cluj și nici în alte spații ale culturii române nu există o asemenea revistă. De la fereastra ei se vede întreaga Românie, dar și alte spații lingvistice și istorice din Europa și de pe întregul mapamond. Mă bucur din toată inima să mă aflu astăzi alături de Dumneavoastră și să-mi pot exprima câteva gânduri despre cartea distinsei noastre colege.

Este vorba despre o valoroasă lucrare de critică și istorie literară, având ca protagoniști diverși autori de pe ambele maluri ale Prutului, care reprezintă mai multe generații – atât scriitori din perioada interbelică și din cea imediat postbelică, cât și din promoțiile ultimelor decenii. Dacă ar fi să exprim într-o singură frază universul tematic al acestei cărți, ea ar însuma ceea ce a evidențiat în cuvântul de deschidere și doamna Maria Pilchin, distinsa noastră moderatoare, și anume: noua carte semnată de Ana Bantoș e o exegeză despre criza noastră identitară.  O criză identitară istorică, îndelungată, dramatică și ruinătoare, care continuă să genereze până azi alte crize, mai mari sau mai mici – criza lingvistică, criza culturală, criza morală etc. Aici, ca de altfel și în alte lucrări ale sale, Ana Bantoş manifestă  un pronunțat spirit de sinteză analitică, prezentând mai multe viziuni panoramice ale istoriei literaturii ce s-a scris în ultima jumătate de veac în Basarabia. Extrem de riguros, dintr-o optică personală, sunt tratate tema regăsirii de sine în literatura basarabeană, tema marginii și a marginalității. Autoarea aduce în vizor fenomenul marginalităţii în lirica lui Dumitru Matcovschi („Trecută prin foc și prin sabie,/ Furată, trădată mereu,/ Ești floare de  dor, Basarabie,/ Ești lacrima neamului meu...”), în proza lui Ion Druță sau Vasile Vasilache (nuvela Priveghiul mărginaşului, romanul Izvodul zilei a șaptea ș.a.), la Grigore Vieru (chiar și în unele poezii de până la 1990, apărute în volumele „Numele tău”, „Aproape” ori „Taina care mă apără”, cum ar fi Casa mea, În limba ta, Izvorul, Locuiesc etc., unele devenite clasice). Tot în acest spectru tematic se înscrie și tema memoriei în literatura migraţiei. Nu cunosc dacă în România există un asemenea fenomen, literatura migrației. La noi s-a scris deja mult pe această temă – romanele semnate de Claudia Partole, Lucreţia Bârlădeanu, Constantin Olteanu, Mihaela Perciun, Alexandru Popescu, Lilia Bicec, Iurie Bojoncă ș.a. 

Autoarea scrie cu multă pătrundere și aplicație despre „emergenţa literaturii feminine”, având cel puţin câteva repere și din promoţia cea mai tânără, cum ar fi Maria Pilchin sau Ana Rapcea, două poete care s-au consacrat printr-o formulă lirică originală și viguroasă. 

Şi de această dată, Ana Bantoş face dovada că ştie să se mişte cu dezinvoltură  pe întreaga axă a literaturii române, scriind cu aceeaşi competenţă atât despre scriitorii din interbelic, cât și despre cei din postcomunism – începând cu Aureliu Busuioc, Ion Druță, Vasile Vasilache, Eugen Simion, trecând prin generaţia de mijloc, cea a lui Grigore Vieru, Liviu Damian, Vladimir Beșleagă, Pavel Boțu, Ion Vatamanu, Anatol Codru, Gheorghe Vodă, Victor Teleucă etc., ajungând la postmoderni – Nichita Danilov, Nicolae Popa, Teo Chiriac, Irina Nechit, subsemnatul şi până la promoţiile mai tinere, care reprezintă un alt canon și o altă paradigmă literară.

Parafrazându-l pe Theodor Codreanu, voi spune în încheiere că Ana Bantoş încearcă să elimine din conștiința colectivă marginalizarea unei culturi (a culturii basarabene), considerate de unii un fenomen provincial pur-tradiţionalist. Din aceste pagini critice se configurează cu claritate ideea că literatura basarabeană s-a schimbat în mod categoric în ultimele două-trei decenii, că astăzi cei mai valoroși scriitori din spațiul pruto-nistrean s-au integrat fără rezerve în circuitul metabolic al întregii literaturi române.