Un volum necesar despre itinerarul sinuos al literaturii române

Volumul Regăsirea de sine în literatura română (2023) propune un demers critic elaborat riguros și fundamentat estetic. Revendicate de la preocupările mai vechi ale autoarei, subiectele discutate refac segmente relevante ale traseului căutărilor identitare („regăsirea de sine”), parcurs de literatura română postbelică prin unii actanți ai săi. Studiile critice, întrunind și elemente de istorie literară, urmăresc, în ansamblu și în particular, acest itinerar situat sub semnul relației antinomice flux-reflux. Lectorul este familiarizat cu modalitățile de afirmare a literarității și de menținere a identității artistice în perioada totalitaristă și, în fine, cu schimbările de altitudine din literatura postcomunistă. Ana Bantoș interpretează, în special, fenomenele literare din Basarabia, pe care le raportează constant la marea literatură română. Aplicate asupra operelor unor scriitori reprezentând câteva generații (de la șaizeciștii Vasile Vasilache și Aureliu Busuioc, la optzeciștii Nicolae Popa, Grigore Chiper, Nicolae Leahu și la mai tinerii Tatiana Țâbuleac, Ana Rapcea, Alexandru Popescu ș.a.), comentariile exegetei îi vădesc simțul valorii și buna cunoaștere a ritmurilor narațiunii și liricii basarabene din a doua jumătate a secolului trecut și din primele decenii ale secolului curent. În perimetrul pruto-nistrean, observă interpreta în studiul Regăsirea de sine în literatura basarabeană: flux și reflux, literatura de până la momentul 1989 evoluează pe două planuri: „cel al închiderii, al orientării etnocentrice, și cel al deschiderii spre dialogul cu alte culturi și alte literaturi; al formelor de manifestare, pe de o parte, al etnocentrismului și, pe de altă parte, al modalităților de ieșire din cerc, de depășire a orizontului închis”. În context, sunt discutate operele poeților Liviu Damian, Grigore Vieru, Gheorghe Vodă, Anatol Codru, Victor Teleucă, Arcadie Suceveanu, care au sfidat limitele impuse de regimul totalitarist, opunându-le o lirică conectată la spațiul originar, la centrul ființial sau la valorile universale – „un univers alternativ, în care personajul liric e preocupat de restabilirea coordonatelor fundamentale ale unei existențe nedenaturate, firești”, afirmă cercetătoarea. Peisajele literare interriverane sunt evaluate în perspectiva confruntării scriitorilor din anii ’60 cu „orizontul închis”, ceea ce a condus la recuperarea autenticului în creația lor. 

Conținutul acestui volum este axat, în mare parte, pe evaluarea itinerarului sinuos al afirmării, în perioada sovietică, a unor creații literare veritabile, relevând, concomitent, mutațiile survenite în literatura postcomunistă din Moldova de Est – la nivelurile tematic, al tehnicilor de reprezentare, al limbajului, al identității eului scriptic etc. În acest sens, exegeta examinează particularitățile discursului postmodern în poezia lui Nicolae Leahu și a lui Grigore Chiper sau în proza Mihaelei Perciun; analizează reprezentările marginalității în creația lui Dumitru Matcovschi, Grigore Vieru, Gheorghe Budeanu ș.a.; abordează migrația în proza Claudiei Partole, a Lucreției Bârlădeanu și a lui Constantin Olteanu; comentează nuanțele scriiturii feminine în lirica Anei Rapcea și a Mariei Pilchin etc. Înrămate în claritate științifică, observațiile critice sunt acordate la teoriile literare și filosofice moderne – conexiunile criticului cu afirmațiile lui Gerard Genette, Roland Barthes, Umberto Eco, Serge Doubrovsky, Jean François Lyotard, Zigmund Bauman, Mircea Martin și ale altor teoreticieni notorii vin în sprijinul respectivei idei.

În Regăsirea de sine în literatura română, criticul și istoricul literar Ana Bantoș triază fenomenele din câteva epoci literare, diseminează un amplu material factologic, îl conceptualizează şi îi dă un diagnostic exact. Denunțând o pronunţată tentă recuperatoare, efortul cercetătoarei dobândeşte importanţă şi în sensul că oferă atât specialiștilor în literatură, profesorilor-filologi, studenților, tuturor celor interesați de procesele literare, cât și posterităţii mărturiile necesare și exacte despre ceea ce s-a produs şi se mai produce în interiorul acestui fenomen efervescent, care este literatura română.