Revista „Limba Română”, o bibliotecă în care trecutul și viitorul se întâlnesc

Legislația lingvistică, adoptată sub presiunea maselor în 1989, era la început un document mai mult cu valoare simbolică, prevederile acesteia întârziind să fie aplicate în practică. Or trecerea de la alfabetul rusesc la cel românesc (căruia i se spunea în mod curent latin pentru a evita animozitățile) comporta o schimbare de viziune asupra rolului limbii oficiale a statului. Metamorfoza, firește, avea să se producă mai întâi în școală, unde urma să fie plămădită o lume nouă, debarasată de metehne și prejudecăți. Este și considerentul ce a determinat Ministerul Științei și Învățământului să decidă, în primăvara anului 1991, pe 4 aprilie, fondarea „Limbii Române”, revista cu misiunea de a fi sprijin necesar și competent pentru sistemul educațional, dar și pentru întreaga societate dornică să descopere farmecul scrisului latin, în cel mai larg sens al cuvântului.

Examinate retrospectiv cele 292 numere de revistă care au văzut lumina tiparului până acum sau au fost distribuite prin intermediul internetului (întreaga colecție se află pe site-ul www.limbaromana.md), se constituie într-o veritabilă bibliotecă, la îndemâna publicului larg, cu o tematică diversă, așa precum dovedesc și rubricile revistei: Limba română actuală; Cum vorbim, cum scriem; De la grotesc la sublim; Cultivarea limbii: între teorie și practică; Lexic și semantică; Starea de veghe; Voci din trecut; Patrimoniu; Dimensiuni ale unității noastre; Sinteze; Critică, eseu; Limbaj și comunicare; Itinerar lexical; Recitirea clasicilor; Coșeriana; Analize și interpretări; Cărți și atitudini; Registru actual; Pro didactica; Lecțiile istoriei; Poesis; Proză; Dialogul artelor și lista poate continua. Cuprinzând articole scrise de autori cu renume în întreg spațiul românesc, fiecare număr de revistă a însemnat o nouă treaptă în promovarea limbii, literaturi, istoriei, culturii naționale, un imbold în cunoașterea adevărului despre identitatea etnolingvistică a românilor basarabeni, un îndemn de a înțelege și conștientiza primordialitatea unității naționale, valoarea imanentă a gândirii și acțiunii individuale într-o lume cu adevărat liberă, pentru care, după declararea Independenței Republicii Moldova, se profilau numeroase oportunități. Considerat primul proiect moldo-român cu profil științific, cultural și educațional, echipa redacţională și-a respectat întocmai legământul de a elabora o publicație în care nu există frontiere – LIMBA ROMÂNĂ.

În acest context, numărul 1-2/2024, nu este deloc o excepție, sumarul întrunind autori din diferite puncte geografice, precum: Chișinău (Oxana Gherman, Igor Guzun, Iraida Condrea, Viorica Molea, Eugenia Mincu, Ana Bantoș, Alexandru Bantoș, Nicolae Popa, Dumitru Țâra, Constantin Olteanu, Vasile Iovu, Anatol Petrencu, Valeriu Saharneanu), București (Ioan-Aurel Pop, Ion I. Ionescu, Dorin Cimpoeșu), Sibiu (Constantin Necula), Oradea (Diana Popa, OviD Pop), Buzău (Silvia-Ofelia Chelariu), Baia Mare (Delia Muntean, Gheorghe Pârja), Sighet (Gheorghe Mihai Bârlea), Iași (Lucian Vasiliu, Mihai Caba), Drobeta Turnu-Severin (Florian Copcea), Curtea de Argeș (Gheorghe Păun), Franţa (Victor Ravini).

Aria preocupărilor este marcată de actualitatea intrinsecă a textelor. Să exemplificăm:

„Dacă el, Eminescu (alături de alți clasici precum Alecsandri, Creangă, Caragiale, Slavici ori Coșbuc), nu este cunoscut și apreciat în lume cum s-ar cuveni și dacă străinătatea are o altă ierarhie a valorilor intelectuale românești decât avem noi, în Țară și în Republica Moldova, nu este vina lui Eminescu, ci a noastră. Și, poate, a lumii nedrepte în care trăim și în care criteriile de valoare sunt strâmbe. [...] Eminescu a fost un vizionar, a creat în spiritul poporului său, dar a cunoscut și armonia popoarelor lumii. El nu a scris pentru un loc și pentru un timp anume, ci pentru nesfârșire. De aceea, ziua nașterii copilului zburdător pe dealurile de la Ipotești este ziua fastă a destinului acestui popor, proclamată în chip înțelept, în cele două state românești și în sufletele românilor de oriunde, drept Ziua Culturii Naționale” (Rădăcinile culturii române moderne, de Ioan-Aurel Pop, p. 11-12);

„Am trăit limba română ca pe un basm cotidian și asta m-a dus la concluzia că UN Cineva a creat limba română peste capetele noastre înfierbântate. Cred că am descoperit argumentul ontologic al existenței lui Dumnezeu din acest «trebuia să poarte un Nume», cum ar spune Marin Sorescu. Așa văd și azi lucrurile. Pentru că este limba prin care sunt apropiat de Dumnezeu cu toate ale mele, frici și biruințe, tristeți și zâmbete, hohote și smerenie” („Eu doar am învățat să las cuvintele să se așeze în liniște în locul ce și-l doresc”, Igor Guzun în dialog cu Constantin Necula, p. 29);

„În cazul limbajului, lucrurile se petrec oarecum asemănător. Și vorbirea se realizează în baza unei deprinderi (de fapt, în baza unei cunoașteri de un tip special), ceea ce face ca vorbitul ca atare, după o îndelungată și constantă practicare, să devină o activitate preponderent «automată». Adevărul de nezdruncinat că esența limbajului rezidă în dialog, în comunicarea cu celălalt dă o notă distinctivă rolului conștienței în această privință. Adesea, cel care observă că mecanismul vorbirii noastre «scârție» pe undeva nu este vorbitorul, ci interlocutorul (ascultătorul ori partenerul de dialog). Acesta poate remarca greșelile noastre de exprimare și chiar poate încerca să ni le semnaleze ori corecteze pe loc” (Etica limbajului. Clarificări, de Cristinel Munteanu, p. 42);

„Și deoarece hipercorectitudinea a devenit un modus vivendi, omul alege... să tacă. Când taci, nu greșești și nu ești criticat. Ți se mai taie din pofta de a vorbi, evitând un posibil blocaj psihologic..., adică se dezvoltă un fel de frică de cuvinte. Cuvântul, asemenea omului, are ființă. Să cunoaștem ființa cuvântului, s-o recunoaștem și s-o respectăm! Și să nu tăcem din frica de a greși, ci să ne cultivăm în a fi români și în a vorbi corect românește!” (Despre un a fi al cuvântului românesc (limba română – controverse și corectitudine), de Eugenia Mincu, p. 69);

„Închei cu dificultatea (dar nu imposibilitatea) înțelegerii importanței comunicării publice. Insist asupra ideii de a ne documenta toți mai bine în privința comunicării publice, a mass-mediei și a aplica ceea ce învățăm (când spun toți, mă refer și la oamenii publicurilor și la lucrătorii din mass-media, și la cei care se pregătesc să devină politicieni), să ne documentăm în privința comunicării publice, iar apoi să aplicăm ceea ce învățăm... (Despre înțelegerea comunicării publice, de Ion I. Ionescu, p. 81);

„Dacă Istoria o fac cei puternici, dând peste cap – cu aroganța lor și cu vrajba dintre ei – soarta popoarelor «inferioare» și impunându-le rânduieli străine, istoriile mărunte, nesocotite de manuale și de tratate, mărturisesc adesea despre indivizi care nu s-au lăsat la cheremul vremilor, ci, îndârjiți parcă și mai mult de ostilitatea acestora, și-au clădit un destin interior în stare să depășească orice opreliști. Ei au făcut față – fără a li se știrbi nici demnitatea, nici omenia – războiului, epidemiilor, foametei, regimurilor totalitare, anilor de temniță, deportărilor forțate” (Cum se construiește un destin, de Delia Muntean, p. 116);

„Aflat în criză, poetul experimentează, fiind mereu în căutarea modalităților de renovare a limbajului. Contează în primul rând autonomizarea discursului, dobândirea individualității, aria evenimentelor discursive cuprinzând și ceea ce s-a spus, dar acum trebuie reformulat, precum și noile aspecte ce țin de actualitate sau de istorie, care necesită a fi interpretate, conturându-se astfel orientarea spre căutarea formei discursive potrivite” (Lucian Vasiliu, spărgând tăcerea de dincolo de cuvine, de Ana Bantoș, p. 126-127);

„Dumitru Țâra e sigur că numai faptele îl disting pe om și-i înnobilează existența. «Iubește-ți Patria prin Fapte», îndeamnă autorul, convins cât de importantă și oportună este «... suma experiențelor noastre» (Străin), dacă e dedicată unui scop generos. [...]

Dumitru Țâra se află mereu în căutarea adevărului despre neamul său „răstignit în nevoi” (Astâmpăr). În poemul Cine ești?, întrebarea este urmată de răspunsul ce relevă sensibilitatea frapantă a omului mereu hărțuit pentru vina de a fi deportat: «Cine ești tu, de nu te temi nici de tine?/ Astupă-ți ochii și vezi ce nu ai văzut până acum,/ Rămâi cum ai fost – înfășurat în spume/ Și uită, uită c-ai pornit din scrum» (Astâmpăr)” (Destin „răstignit în nevoi”, de Alexandru Bantoș, p. 161-162);

 „Odată cu trecerea anilor, naiul meu sună tot mai frumos și mai frumos. Când mă întreabă cineva cum sună naiul atât de catifelat, atât de duios în mâna mea, eu îi spun că, odată cu trecerea anilor, noi ne-am contopit și că de multe ori începe să cânte cum numai îl apropii de buze. În anul acesta, naiul meu, primul nai meșterit din bambus în aceste locuri, în anul 1974, de către marele meșter și muzician Petre Zaharia, va împlini cincizeci de ani” (Cântecul ne trezește dorurile și ne aduce oamenii dragi aproape. Constantin Olteanu în dialog cu Vasile Iovu, p. 205);

„Este vitală (extinderea Uniunii Europene – n.r.) pentru întreaga Europă și în primul rând pentru Republica Moldova și Ucraina, ale căror destine se joacă pe linia de confruntare directă cu regimul din est. Putin vrea reconstituirea pentru Rusia a fostului spațiu sovietic, dar el nu se va opri la aceste frontiere. Va continua să aprindă noi războaie și conflicte până când nu-și va vedea realizat planul minții lui retardate: dezmembrarea și distrugerea Uniunii Europene ca entitate politică și economică. Pentru el, nu America, nu NATO este inamicul cel mare. Inamicul lui numărul unu este Uniunea Europeană, situată pe același continent, cu sistemul ei de valori, cu democrație vie (Republica Moldova în căutarea destinului: cu UE pacifică în spate și cu Rusia războinică în spate, de Valeriu Saharneanu, p. 245).

Revista găzduiește în fiecare număr pagini de proză, versuri, analize și interpretări, sinteze ale procesului literar actual. De altfel, valoroase studii, articole, dialoguri publicate în „Limba Română” au stat la baza mai multor lucrări care au văzut lumina tiparului pe parcursul a trei decenii și care au constituit proiecte de anvergură în promovarea limbii, literaturii și culturii naționale, una dintre aceste cărţi, semnată de Ana Bantoş, constituind subiectul evenimentului de astăzi. Voi aminti aici şi alte câteva volume: Antologia Limba română este patria mea, ce include texte semnate de reputați autori, apărută în două ediţii; Itinerar sociolingvistic, de acad. Silviu Berejan; Reflecții lingvistice, de acad. Anatol Ciobanu; Testament. Cred în izbânda limbii române, de acad. Nicolae Corlăteanu; Român mi-e neamul, românesc mi-e graiul și Calvarul limbii române din Basarabia, de prof. Nicolae Mătcaș; Deschidere spre universalism. Literatura română din Basarabia postbelică, de prof. Ana Bantoș; Retrospectivă necesară și Martor la răspântia destinului, de Alexandru Bantoș; Cetăți de pe Nistru. Hotin, Soroca, Tighina, Cetatea Albă, semnată de un colectiv de autori și altele.

Bogata arhivă a revistei noastre oferă material factologic pentru elaborarea și lansarea unor lucrări de strictă actualitate și care ar putea servi ca puncte de reper în abordarea unor delicate probleme identitare, ce continuă să se afle în colimatorul falsificatorilor de tot soiul. De altminteri, este pregătită pentru tipar o selecție de studii, articole privind realitățile lingvistice din Republica Moldova, publicate de ilustrul lingvist Eugeniu Coșeriu în revista noastră. În acest context, menţionez că în numărul 3-4, 2023 publicăm 46 de pagini cu doar titlurile apărute în revista „Limba Română” (în decursul anilor 1991-2022), despre numele corect al limbii noastre, despre istoria şi patrimoniul cultural al românilor. Sunt texte, la fel ca şi întreaga colecţie a revistei „Limba Română”, în măsură să stea la temelia mai multor volume ce ar facilita regăsirea noastră în această nouă lume.

Self-discovery, a priority of today’s literature

Keywords: self-discovery; Romanian literature; contemporary writers; literary phenomena; Ana Bantoș; Alexandru Bantoș

The collection of materials includes the speeches from the launch of the volume “Regăsirea de sine în literatura română” (Arc, 2023) by Ana Bantoș and no. 1-2, 2024, of the magazine “Limba Română”. The speakers Arcadie Suceveanu, Margareta Curtescu, Maria Pilchin, Viorica-Ela Caraman, Nicolae Răileanu, Valeriu Saharneanu and Constantin Olteanu highlighted the importance of the researchers included in the book for the comprehension of the contemporary Romanian literary process from the post-war Romanian realism perspective, the importance of the pact between the writer and the reader, of the memory claim. In author’s attention, as well as in the speakers’, there were other topics, such as postmodern discourse, the writings about migration, representations of marginality, various aspects of identity in the literature, literary interferences, etc. Most of the texts were published in the “Limba Română” magazine, a publication about science and culture, which mirrors the circuit of Romanian literary, linguistic, and cultural values.