Babilonul antic și babiloniile ulterioare

Unele cuvinte cu mare vechime în uz au acumulat de-a lungul timpului sensuri noi și uneori îndepărtate de cele inițiale. Să vedem două exemple spectaculoase din această categorie. 

Cuvântul Babilon este și substantiv comun, și nume propriu. Primul sens, geografic și istoric, face trimitere la capitala Caldeii antice, situate pe râul Eufrat. A fost întemeiată de regele-erou Nimrod în anul 2640 înainte de Hristos, a fost împodobită apoi de legendara regină Semiramida cu celebrele ei grădini suspendate, una dintre cele șapte minuni ale lumii antice, și distrusă în fine de Cirus în anul 538 înainte de Hristos. 

Orașul de pe cursul inferior al râului Eufrat e amintit de mai multe ori în Biblie, de exemplu, ca orașul în care, între altele, au fost duși evreii în robie de către Nabucodonosor în anul 586 înainte de Hristos. A fost un important centru economic, politic și cultural în mileniul al II-lea înainte de Hristos și a cunoscut o perioadă de maximă înflorire sub Hammurabi (secolul 18 î.d.Hr.) și Nabucodonosor II (sec. 6 î.d.Hr.).

În Antichitate acest oraș era celebru pentru bogăția și luxul său. Iar unde e bogăție și lux, sunt și ispitele rele. De aceea faima anticului megapolis este una proastă, consemnată și în Sfânta Scriptură. În cartea lui Ieremia se spune că e plin de nelegiuiri, în Apocalipsa lui Ioan – „cetatea cea mare care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei” și „Babilonul cel mare, mama curvelor și spurcăciunilor pământului”.

Din această proastă reputație istorică și legendară a rezultat sensul figurat al cuvântului Babilon, devenit cu timpul și substantiv comun. Acest sens figurat e formulat în unele dicționare ca „centru mare de corupțiune și crime”. Anume cu acest sens a fost numit Parisul „Babilon modern”, în secolul al XIX-lea, iar în secolul al XX-lea – New Yorkul și alte metropole de faimă mondială. Aceste orașe corespund și unui alt sens figurat al cuvântului babilon – „loc unde trăiesc mai multe populații” sau „amestec confuz de diferite neamuri și limbi”.

Aceste semnificații decurg și din istorisirea biblică despre Turnul Babel. Babilonul, care în limba ebraică se numește Babel, era un oraș unde întreaga omenire era unită, toți oamenii vorbind o singură limbă și migrând dinspre est; era primul oraș construit după Potop. Oamenii au hotărât ca orașul lor să aibă un turn atât de mare, încât vârful lui „să ajungă la cer”. Însă, după cum scrie în Cartea Genezei din Biblie, Turnul Babel nu era construit pentru a aduce slavă lui Dumnezeu, ci era dedicat unei religii false, cu scopul de a aduce faima constructorilor lui și zeilor în care credeau aceștia. Însă Dumnezeu, văzând că oamenii păcătuiau împotriva Lui, le-a încurcat limbile și le-a împrăștiat, ca să nu se mai poată înțelege între ei pe tot Pământul.

Așadar, Turnul Babel a rămas în memoria noastră ca locul în care Dumnezeu „amestecă limba a tot pământul”. Iar cu timpul expresia turnul Babel a căpătat sensul de „neorânduială, neînțelegere, între oameni” sau de „proiect sfidător prin măreția lui, care generează eșecul prin dezbinarea partenerilor”. 

Se poate aplica destul de des astăzi expresia turnul Babel: în spațiul informatic, real și virtual, toți vorbesc în același timp și nimeni nu are disponibilitatea de a-l asculta pe celălalt pentru că, bineînțeles, el este singurul deținător al adevărului. 

Din această semnificație a derivat cuvântul babilonie, care înseamnă
„1. Vorbire sau scriere încâlcită, confuză; 2. Învălmășeală mare, dezordine”. 

Legendarul și sugestivul turn a servit drept sursă de inspirație și element de construcție pentru mai multe opere valoroase de literatură și artă. În sfera artelor plastice se remarcă tabloul Turnul Babel al lui Pieter Bruegel cel Bătrân, cel mai de seamă pictor flamand al secolului al XVI-lea. În literatură trimiterile la această legendă sunt prezente în vastele pânze epice – romanul Frații Karamazov al lui Fiodor Dostoievski și tetralogia Iosif și frații săi a lui Thomas Mann, precum și în proza scurtă a lui Franz Kafka – povestirea Stema orașului și Francis Scott Fitzgerald – povestirea Din nou la Babilon. 

În muzica clasică un oratoriu intitulat Turnul Babel a fost compus de un descendent de pe meleagurile noastre – Anton Rubinstein, care s-a născut în satul Ofatinți, raionul Râbnița, pe timpuri gubernia Podolia, iar tatăl lui, împreună cu un unchi, arendau terenuri agricole în Basarabia. Și marele compozitor rus Igor Stravinski a scris o cantata religioasă neoclasică pentru orchestră și recitator cu titlul Bable, adică Babel, prima compoziție a lui pe un text în limba engleză.

Și în muzica pop și rock titlul Turnul Babel figurează în repertoriile unor artiști faimoși și formații celebre. Iată câteva dintre piesele cele mai reprezentative: una de pe albumul din anul 1975 al lui Elton John, alta de pe albumul „Ghiperboreea” din anul 1997 al grupei ruse „Akvarium” și, în fine, cântecul Babylon de pe albumul „Chromatica” din anul 2020 al extravagantei americance Lady Gaga.

Dacă mai punem la socoteală și faptul că Turnul Babel figurează și în mai multe jocuri video de mare popularitate, ajungem la concluzia că această legendă și semnificația ei au prins rădăcini adânci în conștiința colectivă a omenirii și s-au păstrat în ea de-a lungul mileniilor. 

În fine, iată și un banc modern în care se face trimitere la faima proastă a Babilonului. Un algerian cu o barbă mare este așezat alături de un francez, într-un avion Paris-Alger. După decolare, stewardesa începe să le servească băuturi pasagerilor. Francezul cere o cupă de șampanie. După ce l-a servit, stewardesa îl întreabă pe musulman dacă vrea și el una. Răspunsul acestuia, foarte ofensat: „Prefer să fiu răpit și violat cu sălbăticie de zece prostituate de la Babilon decât să las o singură picătură de alcool să-mi atingă buzele!” Francezul, înecându-se, dă repede înapoi șampania, spunându-i stewardesei: „Și eu prefer, nu știam că se poate alege!” 

La fel ca și în cazul altor cuvinte transmise de demult, din veac în veac, sensul figurat al cuvântului cabală este mai cunoscut și mai exploatat în vorbire și scriere decât sensul propriu, ale cărui rădăcini istorice au fost stabilite cu certitudine de specialiști și cunoscători. În dicționarele explicative cabala este definită ca o interpretare ebraică ezoterică și simbolică a Vechiului testament și ca o doctrina întemeiată pe această interpretare. La sensul figurat, îndepărtat cam mult de cel inițial, o cabală este o intrigă sau o uneltire.

În secolul al XIII-lea, o ramură a poporului evreu a elaborat o nouă doctrină mistică ce trata existența lui Dumnezeu, a lui Mesia și multe alte aspecte ale iudaismului. Adepții noii doctrine o transmiteau de la învățător la discipol și la început în exclusivitate pe cale orală, din gură în gură. Ei afirmau că învățătura aceasta a luat naștere în vremurile cele mai străvechi și o numeau cabala, cuvânt care în limba ebraică înseamnă „primire, acceptare, transmitere”. Ba chiar susțineau că însăși limba ebraică, considerată una dintre limbile sacre, a fost elaborată în mod special de către și pentru cabaliști, ca să le înlesnească comunicarea pe teme spirituale care nu erau și nici nu meritau să fie abordate de te miri cine.

De obicei, cabaliştii se întâlneau în grupuri mici sau lăcaşuri subterane, unul dintre ele fiind chiar cunoscuta sinagogă din Ierusalim, şi foloseau numerele şi literele în combinaţii şi simboluri fantastice, cu ajutorul cărora prezentau natura ca emanaţie a divinităţii. Prin activitatea lor, urmăreau să crească autoritatea preoţilor asupra poporului.

Adepții cabalei pretindeau sau poate chiar credeau că posedă o profundă cunoaștere și trebuie să comunice între ei în așa fel ca persoanele neinițiate, dinafara cercului lor de comunicare să nu poată înțelege profundele și sacrele lor mesaje. Ajunși în această situație ingrată și jenantă, neinițiații au început a folosi cuvântul cabală referindu-se la orice grup de oameni, ai cărui membri împărtășesc în comun o idee secretă, pe care o păzesc și o apără de restul lumii. De regulă, majoritatea oamenilor au o atitudine circumspectă și de-a dreptul negativă față de comunitățile de acest soi, de aceea și noțiunea de cabală s-a îndepărtat în uzul general de sensul inițial și a ajuns la un moment dat să caracterizeze și grupuri de politicieni care aplică în activitatea lor uneltirile și intrigile.

În Anglia cuvântul a făcut carieră politică în secolul al XVII-lea. În anul 1670, regele Carol al II-lea avea un grup de cinci consilieri care se numeau Clifford, Ashley, Buckingham, Arlington și Lauderdale. Acești miniștri-consilieri nu prea erau simpatizați de opinia publică, aceasta suspectându-i, și se zice că nu fără temei, că l-au transformat pe rege într-o marionetă a omologului lui francez Ludovic al XIV-lea. Un observator subtil al vieții politice a remarcat faptul că din primele litere ale numelor viclenilor curteni se alcătuiește cuvântul „CABAL”. Astfel, acest grup de sfătuitori monarhici a fost botezat „ministerul cabalei”, iar sensul negativ s-a atașat și mai strâns de cuvântul cabală. 

În SUA cel mai notoriu caz de folosire a cuvântului cabală s-a produs în perioada de constituire a acestei tinere naţiuni. Acum George Washington, primul președinte american, este o figură istorică incontestabilă. Dar nu fost așa chiar întotdeauna. Pe vremea lui, un grup de politicieni nu și-l dorea în funcția de comandant suprem al armatei revoluţionare, hărăzindu-i-o lui Horatio Gates. Unul dintre complotiştii contra lui Washington era militarul francez de origine irlandeză Thomas Conwey, care se angajase în armata americană. Complotul a eşuat, iar grupul de conspiratori a intrat în istorie cu denumirea „Cabala lui Conway”. 

Este celebră și piesa scriitorului rus Mihail Bulgakov Cabala bigoților, care a fost montată în perioada sovietică cu titlul Moliere sub presiunea organelor cenzurii de stat, căreia nu-i era pe plac nici cuvântul „cabală”, nici cuvântul „bigot”, în care întrezărea aluzii contrarevoluționare. Între anii 1936 și 1966 piesa a fost în general interzisă pentru montare și publicare din aceleași cauze, unde mai pui că și în destinul lui Moliere ochiul vigilent al cenzurii a detectat unele paralele cu situația oamenilor de creație din Uniunea Sovietică. Conjurația bigoților ideologici și-a îndreptățit în toate secolele firea și esența…

Cuvântul cabalistic şi-a păstrat însă sensul primar de „ocult, enigmatic, tainic”. Vorbim despre semne cabalistice, adică misterioase, sau formule cabalistice, interpretate ca magice, obscure, atunci când anumite semne sau formule amintesc de cele întrebuinţate de către vechii cabalişti la tălmăcirea Bibliei. 

Unii cred în Cabala, alții nu cred, alții compun bancuri precum e cel ce urmează: Un om stă și plânge. Văzându-l îndurerat, un prieten îl întreabă: „Ce ți s-a întâmplat?” „Am pus-o de mămăligă! Mi-a spus o ghicitoare că mai am doar o lună de trăit. A zis că acesta mi-e destinul. Nu se mai poate face nimic”. „Asta e dacă nu faci nimic, dar dacă studiezi Cabala, îți poți controla destinul”, îi zice amicul. La care a urmat exclamația: „Și tu te aștepți, pe bune, să cred în tâmpenia asta cu Cabala?”

Ancient Babylon and the later Babylonians

Keywords: Babylon; etymology; symbolism; popular culture; figurative interpretations; corruption; linguistic diversity

The article analyzes the semantic and etymological trajectory of the word “Babylon”, from its geographical and historical origins in the capital of ancient Chaldea, to its figurative uses in contemporary culture, marking the transition from a historical charge to a symbolic and sometimes negative one. By examining the various meanings of the term in various eras, the author highlights how “Babylon” came to symbolize corruption, violation of morals, and the amalgamation of populations and languages, while also inspiring valuable works in literature, music, and visual arts. The study manages to capture the cultural complexity and omnipresence of the image of “Babylon” in the collective consciousness, emphasizing its emblematic character for varied interpretations of the human condition.