Referendum, egal cu o trecere de Rubicon

Istoria se răzbună: în ziua când s-au împlinit 212 ani de la prima răpire de către ruși (16 mai 1812) a Moldovei dintre Prut și Nistru, numită de ei pentru a camufla raptul Basarabia, parlamentul de la Chișinău a votat o hotărâre care a stabilit desfășurarea la 20 octombrie 2024 a unui referendum privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Este evenimentul de start al unui nou ciclu istoric a cărui finalitate se arată a fi revenirea noastră dintr-o aspră și lungă captivitate la tărâmul geografic, geopolitic și identitar de la care am fost rupți cu sila. Căci, în termeni istorici, aderarea la Uniunea Europeană asta înseamnă: capătul unei perioade de peste două secole de captivitate în prizonieratul unei puteri care-și asigură existența din rapturi teritoriale armate ori hibride și exterminarea ori asimilarea popoarelor care locuiesc pe aceste teritorii.

De la 14 decembrie 2023, procesul de aderare se află în procedura de lucru a forurilor instituționale ale celor două entități politice convergente: a celor de executare a planului de aderare al Republicii Moldova și a celor de evaluare ale Uniunii Europene. Referendumul este o acțiune, cum s-ar spune, extra-program, gândită și pusă la cale de autoritățile de la Chișinău cu scopul de a implica voința poporului în proces, testând-o și mobilizând-o în același timp. Referendumul nu este o măsură obligatorie la această etapă. De obicei, țările candidate desfășoară asemenea acțiuni după parcurgerea tuturor etapelor de ajustare a legislațiilor naționale la cadrul european și la momentul când o hotărâre bazată pe consens dintre instituțiile comunitare și țările membre, în parte, referitoare la aderare, a fost luată ori luarea ei este iminentă.

La chemarea președintei Maia Sandu, guvernarea de la Chișinău a decis însă o anticipare a evenimentului. S-ar părea că inițiativa ține de o ambiție a șefei statului. Unii comentatori ai vieții politice de la noi au și etichetat-o în felul acesta, iar concurenții politici de dreapta și de stânga s-au supărat chiar, învinuind-o de monopolizare și folosire în scopuri electorale a tematicii integrării europene, de îndată ce referendumul și alegerile prezidențiale vor avea loc în aceeași zi. Există și părerea că referendumul ar fi nu doar premeditat forțat ori cu tentă de interes politic mercantil, dar și periculos totodată, cei alarmați bazându-se pe faptul că Rusia operează un război hibrid foarte activ în Republica Moldova, pe lângă cel de agresiune, dus cu mijloace militare, în Ucraina.

În mod obiectiv, toate opiniile își au dreptul la existența, justificarea, logica și fundamentarea lor. Dovezi că în acest moment situația politică în Republica Moldova are destule cratere fumegânde, gata să erupă, iar un referendum pe o problemă geopolitică atât de sensibilă ar fi în excedent, pot fi aduse cu duiumul. Nici comasarea referendumului cu alegerile prezidențiale nu e lipsită de anumiți factori cu potențial de favorizare a candidatului guvernării în alegeri. În același timp, toate părțile angajate în dispută trebuie să recunoască riscul la care se expun organizatorii celor două mari evenimente. Desigur, ca și oricare altă forță politică aflată la guvernare, ei urmăresc și obținerea de dividende politice, dar întreaga întreprindere ar putea să le aducă în aceeași măsură și mari pagube. Atât de mari și de grele, încât un rezultat irelevant ori chiar negativ ar fi egal cu o amendare fatală a credibilității partidului și, mult mai grav, ar însemna să se pună veto pe viitorul european al Republicii Moldova. Rezultă că motivele pentru care Maia Sandu și guvernarea au decis să organizeze referendumul sunt altele.

Pentru adversarii integrării europene în persoana partidelor pro-moscovite, un veto pentru referendum ar fi de preferat în fața unei înfrângeri în alegerile prezidențiale a Maiei Sandu. Deși, înainte ca referendumul să apară pe agenda politică a anului, obiectivul general acceptat de toate subdiviziunile agregate la planurile Moscovei era „Debarcarea Maiei Sandu cu orice preț!”. Obiectivul nu a fost abandonat, doar că o imanentă modificare de tactică le impune o necesară schimbare de accent în varietatea de acțiuni pe care le vor avea prescrise de la Kremlin să le desfășoare pe teren. Raționamentul în acesta speță diversionistă ar putea avea la bază faptul că mandatul președintelui în Republica Moldova este limitat. Dacă debarcarea lui nu „se reușește” în alegeri, el oricum va fi „înfrânt” peste alți patru ani de Art. 80 (4) al Constituției, care-i limitează funcția la două mandate consecutive. Asta, desigur, dacă funcționarul nu abuzează Constituția și nu pune la cale o lovitură de stat anticonstituțională, cum a procedat Putin în Rusia. Republica Moldova este un stat democratic funcțional și partida oponentă actualului președinte poate încerca instalarea candidatului său în această funcție la următorul scrutin, dacă în cel curent nu-i reușește. Acesta va putea promova politica sa – inclusiv una diametral opusă celei a predecesorului – antieuropeană și antioccidentală, cum s-a mai întâmplat nu o singură dată în practica guvernărilor succedate ale Republicii Moldova. Însă, în cazul în care Referendumul preconizat să se desfășoare la 20 octombrie va avea câștig de cauză, integrarea europeană, conform Hotărârii Parlamentului Republicii Moldova din 16 mai 2024, va deveni obiectiv strategic al statului, stipulat într-un capitol aparte al Constituției – modificare sui generis operată în aceeași Hotărâre din 16 mai. Prin urmare, succesorul în funcția de șef al statului va trebui deci să promoveze neabătut politica integrării europene, indiferent de convingerile lui, dar și de interesele partidei care l-a basculat în această funcție. Altfel își va încălca jurământul depus la învestire și va compromite fundamental calitatea de garant, atribuită de Articolul 77 (2) al Constituției. Punerea sub acuzare de înaltă trădare ar fi o urmare nu doar firească, dar și obligatorie a Parlamentului și a celorlalte instituții ale statului, conform îndatoririlor pe care le au. O mișcare mai „onestă”, aproape că legală, a unui președinte de convingeri antieuropene, eventual ajuns în funcție camuflându-și intențiile, ar fi să recurgă în 2028, de exemplu, la același instrument al referendumului de care face uz PAS în 2024. Până acolo însă, partida respectivă va trebui să obțină înscăunarea unui președinte al său în 2024 și o majoritate absolută în Parlament în 2025. Președintele antieuropean va trebui să elaboreze un proiect de lege în care să motiveze cauzele renunțării la strategia integrării europene. Tot acolo, parlamentarii revizioniști copărtași vor trebui să explice poporului de ce integrarea în spațiul Rusia-Belarus-Iran-China-Coreea de Nord, construit de Putin și susținut vehement de partida Voronin-Șor-Dodon și acoliții, convine mai bine intereselor Republicii Moldova și cetățenilor ei? Lucru extrem de complicat în situația când Uniunea Europeană dezvoltă și asigură drepturi și libertăți, a ajutat și ajută efectiv statul și cetățenii lui cu miliarde de euro și nenumărate facilități economice, în timp ce respectivul spațiu se constituie dintr-o cloacă de regimuri corupte-războinice ale dictaturilor brutale și este recunoscut drept un pol al răului absolut de pe planetă, care amenință viața la nivel global și omoară zilnic oameni în Ucraina. Majoritatea moldovenilor s-ar putea să respingă propunerea unui plebiscit de renunțare la familia europeană și de aderare a statului lor la axa iadului, oricât de dulce ar fi îndemnul sirenelor propagandistice ale acestui proiect diavolesc. Însăși retorica despre o asemenea perspectivă pare sinucigașă politic, necum o acțiune reală.

Așa că miza pe compromiterea-blocarea-invalidarea referendumului este făcută și a fost deja pusă la baza tuturor activităților politice ale opoziției pro-Kremlin de la Chișinău în anul curent. Asta, cu atât mai mult, cu cât un candidat cu potențial să facă față concurenței cu Maia Sandu în alegeri opoziția încă nu a găsit, cu toată presiunea exercitată de patronii ei moscoviți. Schimbarea de accent și miza pe activitatea contra-referendum se poate vedea cu ochiul liber de pe acum: pe străzile Chișinăului mărșăluiesc deja grupuri de exponenți ai partidelor lui Voronin, Șor și Dodon, acompaniați de oameni din tagma celor care pot fi angajați cu chirie în asemenea acțiuni. Ei strigă, în limba rusă, slogane de denigrare a Uniunii Europene și poluează spațiul public cu minciuni precum că Republica Moldova este sortită să-și piardă limba, suveranitatea și independența în cazul în care aderă la Uniunea Europeană. Este de așteptat ca asemenea acțiuni să fie desfășurate și în alte orașe, dar și în sate. Milioanele de dolari care se transmit ori încearcă să pătrundă pe cale de contrabandă în Republica Moldova din Rusia și din alte multe zone vorbesc de la sine despre proporția diversiunilor în derulare azi ori puse la cale în perioada imediat următoare. Mult mai multă materie toxică este scursă pe cale digitală. Atacuri informaționale și psihologice frontale se lansează de pe platforme Internet ascunse în spatele unor false instituții mass-media, camuflate de campanii și inițiative aparținând unei pseudo-societăți civile. Este o avalanșă de activități de dezinformare și manipulare promovate împotriva noastră cu mijloace ale războiului hibrid de care Moscova nu mai face secret.

Nu mai fac secret din activitatea diversionistă nici falangele locale ale Kremlinului. Partidele componente ale coloanei a cincea rusești în Republica Moldova lucrează aproape deschis împotriva statului în care sunt înregistrați, mizând pe o impunitate democratică, iar rețeaua de agenți secreți ori de influență a ieșit aproape în totalitate din subsoluri. Toți sunt scoși la o luptă va-banc, cu miza ori-ori. Moscova a calculat că după ruperea de umilitoarea piață de desfacere rusă a produselor agricole moldovenești, după obținerea independenței energetice de resursele rusești condiționate politic, după denunțarea consecventă și demnă a tuturor acordurilor și tratatelor cu CSI (Rusia), Referendumul constituțional pe tema integrării europene va legifera desprinderea definitivă a acestui teritoriu românesc de imperiul rusesc, tocmai aflat în plin război de reconfigurare a sa teritorială în limitele tuturor spațiilor răpite cândva de la alte popoare. Și dacă în 1940 și 1944 Rusia a reușit să recucerească acest teritoriu, profitând de faptul că România nu avea aliați la vremea respectivă și în consecința acestor dezavantaje putea fi despuiată de averi, de bunuri naturale și de teritorii după bunul plac al agresorului rus, apoi în 2024, statul român este parte a Uniunii Europene și beneficiază de scutul de apărare al NATO, pe care Moscova nu-l poate ignora. România este mâna întinsă a Uniunii Europene și Republica Moldova a făcut pași gigantici către aceeași destinație. Moscova a înțeles că acum ruperea poate fi chiar definitivă. Iar un răspuns popular masiv la întrebarea „Susțineți modificarea Constituției în vederea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană?” ar putea crea, pentru veacuri înainte, puternice temeiuri juridice ca ruperea de imperiul agresor și revenirea la spațiul național firesc să fie și ireversibilă. Asta face ca Referendumul să capete în societate locul și importanța cuvenită, să fie tratat mai mult decât o acțiune politică de moment a guvernării, speculată în unele cercuri politice și nu numai. Referendumul nu este un exercițiu politic secundar, cu atât mai mult unul întâmplător ori aventurist, cum încearcă să-l eticheteze unii. Mobilizarea fără precedent a forțelor adverse este un indiciu al adevăratei lui valori pe plan juridico-istoric. E momentul să ne mobilizăm și noi. Fiecare persoană conștientă și bine intenționată trebuie să se angajeze în lupta de contracarare a acțiunilor dușmane subversive și împreună să obținem un rezultat afirmativ quasi total. Ne postăm tranșant de partea acestei opțiuni, deoarece consultarea populară din 20 octombrie se arată a fi egală cu o trecere istorică de Rubicon, după care depărtarea de spațiul robiei va deveni și mai mare, iar revenirea acasă din chinuitoarea pribegie de veacuri se va putea măsura în doar câțiva pași.