Savant, dascăl și patriot între oameni

„Am prins drag”... Cât de frumoasă, cât de profundă şi cât de completă este această expresie ce sintetizează ataşamentul, legătura cu cineva sau ceva. În esenţa sa, cuvântul „drag” ilustrează întreaga carieră a profesorului meu, Acad. Ioan-Aurel Pop. Nu pot uita şi nici nu voi reuşi să-l uit pe tânărul asistent, din vremea studenţiei, pe care îl urmăream, îl ascultam fascinat la seminarul disciplinei istoria medie a României, în semestrul I al anului universitar 1983-1984. Nu era vorba doar de atotcuprinzătoarele cunoştinţe, ci și de energia, entuziasmul, sensibilitatea şi pasiunea prin care ne erau transferate nouă, studenților, aceste conţinuturi şi, odată cu ele, ne era sedimentată dragostea pentru cercetarea istoriei şi pentru profesia de dascăl. Un mare „drag” de istorie şi şcoală este întreaga sa existenţă. Iar noi îi datorăm şi lui întreaga noastră formare: am prins drag de ştiinţă, de şcoală şi nu în ultimul rând de el. Şcoala nu e doar un concept sau o instituţie, şcoala pentru profesorul Ioan-Aurel Pop este o stare de spirit şi o responsabilitate majoră. Când îţi iubeşti învăţăceii, când înţelegi că ai puterea de a contribui la reuşita lor, îţi iubeşti şi domeniul, îţi iubeşti comunitatea şi ţara.

A mai vorbi despre biografia, despre parcursul intelectual şi profesional al celui omagiat este de-acum de prisos. O simplă căutare pe internet ne dezvăluie complexitatea personalităţii istoricului şi a celui mai tânăr academician, a directorului mai multor institute prestigioase: Centrul Cultural Român de la New York, Centrul de Studii Transilvane al Academiei Române, Institutul pentru Cultură şi Cercetare Umanistă de la Veneţia, a membrului mai multor academii şi societăţi savante din întreaga lume şi, nu în ultimul rând, a Rectorului Universităţii „Babeş-Bolyai” și mai recent a Președintelui Academiei Române. Peste toate, implicarea Domniei Sale în viaţa comunităţii, aşa cum numai un istoric devotat şi un om al cetăţii ştie să o facă. Academicianul Ioan-Aurel Pop este nu doar un istoric și un dascăl respectat și iubit, ci și un constructor de instituții, o conștiință activă și responsabilă prezentă în dezbaterile publice privind soarta disciplinei ce o profesează, în polemicile referitoare la evoluția comunității locale și a țării. Domnia Sa este un istoric care și face istorie, lăsându-și amprenta sa inconfundabilă asupra destinului multor instituții și al oamenilor care gravitează în jurul lor.

Cercetarea trecutului înseamnă pentru Ioan Aurel-Pop, înainte de toate, pasiune. Numărul copleşitor al cărţilor (peste 150 cărți de autor, în colaborare și coordonate), al studiilor şi articolelor (peste 700) ce-i poartă semnătura constituie dovada clară că acesta e resortul fundamental, primordial. Cei care nu îl cunosc şi îi văd pur şi simplu palmaresul ar putea crede că este un om retras în lumea lui, ţintuit la masa de lucru şi dedicat exclusiv studiului. Cei care l-au întâlnit însă ştiu că e pasionat nu numai de istorie şi, dincolo de pereţii cabinetului său, se preocupă, vorbeşte despre filosofie, teologie, poezie sau artă. Sălile de curs şi de conferinţe în care se află sunt mereu pline, căci reuşeşte invariabil să îşi seducă auditoriul, să îl facă părtaş la elegantele sale desfăşurări de idei cu arta rară a elocinţei, pe care o posedă şi o etalează cu naturaleţe. Pentru cel pe care-l omagiem astăzi, cercetarea trecutului Transilvaniei în primul rând, dar și al României în general, a însemnat, înainte de toate, o documentare exhaustivă. Am putea spune că nu a trecut zi fără să citească o pagină măcar și se pare că Ioan-Aurel Pop nu a avut astâmpăr în dorinţa de a şti ce s-a petrecut odinioară cu națiunea română din Transilvania, de a „adulmeca” viaţa din trecut a celor mulți și umiliți secole la rând, până a venit la 1 Decembrie 1918 și pentru ei ora astrală, a eliberării din robia de aproape un mileniu. Este conștient că stăpânirea trecutului, cunoașterea unor antecedente istorice ale unor procese contemporane, buna și fireasca încadrare într-un context regional sau național sunt avantaje clare într-o competiție globală unde supraviețuirea națiunilor și a statelor este foarte dură. Nu întâmplător în antichitate s-a lansat celebra formulă Historia magistra vitae. Ioan-Aurel Pop transformă până şi banalele conversații personale într-o captivantă aventură intelectuală. Patosul, pasiunea cu care se implică emoțional reprezintă o altă dimensiune a personalității sale.

În același timp, pentru Ioan-Aurel Pop, cercetarea trecutului reprezintă şi altceva: responsabilitate, datorie. El se revendică din modelul de cărturar cu bună tradiţie în Ardeal şi nu numai. Un savant al istoriografiei, om al literelor, dar şi un promotor al unei cauze, putând fi definit prin sentimentul de devotament comunitar al corifeilor iluminişti, de pildă, pentru care truda de a lărgi orizontul cunoaşterii nu însemna doar satisfacţie personală. Ea căpăta sens cu adevărat numai dacă rodul obţinut devenea un bun mai larg. A ales să practice un tip de istorie în care sunt esenţiale calităţile de cercetător aplecat spre erudiţie, dar şi acelea de educator, de magistru. Este prin excelenţă un slujitor al şcolii, al Alma Mater Napocensis, un profesor cu conştiinţa datoriei perpetue de a forma tineri în amfiteatre, de a le hrăni interesul pentru trecut, de a-i face să se ataşeze de acesta ca de un patrimoniu identitar. Om al Catedrei, a înţeles să fie şi un om al Cetăţii, personaj activ, implicat, pentru care împărtăşirea cunoştinţelor despre istoria românilor reprezintă o formă fundamentală de a te pune în serviciul societăţii, de a promova valorile naţiunii tale. Şi-a urmat consecvent crezul şi în misiunile didactice, diplomatice şi culturale pe care le-a avut peste hotare. Îl slujeşte şi azi, din onoranta poziţie de Președinte al Academiei Române, instituţie ce i-a oferit marea şansă de a-şi împlini vocaţia.

Scholar, Teacher, and Patriot Among People

Keywords: Ioan-Aurel Pop; Romanian history; education; academic community; cultural values; academic dedication; institutional leader

Ioan Bolovan’s article pays tribute to Academician Ioan-Aurel Pop, highlighting his outstanding contributions as a historian, educator, and academic leader. The author emphasizes Pop’s dedication and passion for historical research and education, focusing on his scholarly and pedagogical approach. Ioan-Aurel Pop is portrayed as a model of integrity and responsibility within the academic community, being not only a respected historian but also an institution builder and promoter of cultural values. The article also underscores his commitment to the community and the nation, considered essential for shaping young minds and promoting Romanian historical values.