Elogiul Istoriei

Academicianul Ioan-Aurel Pop a reușit performanța de a fi găsit drumul cel mai scurt de afirmare intelectuală – a transformat pasiunea pentru istorie într-o profesie. Istoriografia română îi este recunoscătoare că a optat pentru istorie, și nu pentru filologie. Poate am fi citit azi, cu nesaț, romane scrise de Ioan-Aurel Pop, sau critică literară. Beneficiem însă azi, de la Domnia Sa, de o operă istorică de valoare națională și internațională în același timp.

Clujean de loc, dar crescut și educat la Brașov, în inima spațiului carpato-danubiano-pontic, la Colegiul Național „Andrei Șaguna”, din Șcheii orașului românesc, opțiunea pentru istorie a venit de la sine. Trece apoi la Universitatea din Cluj-Napoca. Școala istorică clujeană l-a învățat meseria de istoric, pe care și-a însușit-o cu asupra de măsură. S-a înregimentat în Evul Mediu românesc, cu accent pe mediul transilvan. Latinist prin formație, „a stat la masă” cu principii, voievozii și cnezii Transilvaniei, în arhive și biblioteci românești, europene și extra-europene.

Prin tematica abordată, istoricul și cercetătorul Ioan-Aurel Pop a acoperit un gol imens – a completat istoriografia românească a Transilvaniei cu perioada cea mai sensibilă, Evul Mediu. Și a făcut-o la modul profesional, de înaltă ținută științifică. Pentru că în Transilvania există trei istoriografii: maghiară, germană și românească. Aceste trei istoriografii sunt paralele, nu se întâlnesc nici astăzi. În aceste condiții, domnul Ioan-Aurel Pop a depășit cadrul regional al Transilvaniei, reușind să integreze istoria Transilvaniei în istoria României.

Mai mult, a reușit să răspundă problemelor ridicate de istoriografiile maghiară și germană. Relevantă este Istoria Transilvaniei, editată la Centrul de Studii Transilvane din Cluj-Napoca, în trei volume, finalizată în 2009, sub coordonarea Domniei Sale. Această ediție are contribuții ale unor istorici atât români, cât și maghiari și germani din România. Concepută ca o lucrare de sine stătătoare, aceasta este de fapt și o replică la ediția maghiară a Istoriei Transilvaniei, apărută la Budapesta, în trei volume, în 1986.

Prezentarea adevărului despre trecut, fără ură și fără părtinire, se bazează întotdeauna la academicianul și profesorul Ioan-Aurel Pop pe documente, ceea ce a conferit valoare și plusvaloare istoriei românilor în toate segmentele pe care le-a abordat în multitudinea de studii și lucrări științifice publicate până acum, la respectabila vârstă de 70 de ani.

În concepția Domniei Sale, „a fi istoric este o meserie și o specialitate, dobândite cu greu, după mulți ani de studiu”¹. În același timp, pentru el scrierea istoriei nu este un exercițiu intelectual în sine și pentru sine, un fel de artă pentru artă. Scrierea istoriei are o finalitate socială, este ca o pedagogie națională, un orizont de reprezentare a identității naționale de edificare a stimei de sine, a mândriei și prestigiului național, pentru dobândirea curajului și a posibilității de a ne compara cu ceilalți, de a participa activ și creativ la procesele politice, economice și culturale din lumea contemporană².

Conform crezului său că istoricul trebuie să se afirme ca om al Cetății, îl găsim pe domnul Ioan-Aurel Pop luând poziții publice în situații în care nicio instituție a statului român nu s-a manifestat. Semnificativă, în acest sens, este reacția Domniei Sale, din 22 iunie 2017, la dispoziția dată de Ministerul Afacerilor Externe de la Budapesta ca diplomații maghiari să nu participe la ceremoniile și recepțiile oficiale ale ambasadelor României de pe mapamond de marcare a Zilei Naționale a țării noastre, de la 1 decembrie (Unirea Transilvaniei cu România, prin decizia de la Alba Iulia, 1918).

Partea ungară a invocat că evenimentul „îi jignește” pe maghiari, care „nu au ce să sărbătorească la 1 decembrie”, când „Transilvania a fost ruptă din trupul țării-mamă, Ungaria” – fapt fără precedent în relațiile internaționale.

Trecând în revistă evenimentele istorice din anul 1918, Ioan-Aurel Pop a subliniat că noi, românii, respectăm ziua națională a Ungariei, de la 15 martie (1848), „deși ne jignește sentimentele și demnitatea națională”³.

Îi urăm cu toată căldura domnului academician, prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, La Mulți Ani!

Note:

¹ Ioan-Aurel Pop, Istoria, adevărul și miturile (Note de lectură), București, 2014, p. 24-25.

² Ionuț Costea, Elogierea vieții. Profesorului Ioan-Aurel Pop la vârsta de 60 de ani, în Ioan Bolovan, Ovidiu Ghitta (coord.), Istoria ca datorie. Omagiu academicianului Ioan-Aurel Pop la împlinirea vârstei de 60 de ani, Cluj-Napoca, 2015, p. 73.

³ „Făclia de Cluj”, nr. 8080/22 iunie 2017, articol consemnat de Cosmin Puriș.

In Praise of History

Keywords: Ioan-Aurel Pop; history; Transylvania; Romanian historiography; documentation; academia; national integration; international relations

The article “In Praise of History” by Dorin Cimpoeșu pays tribute to historian and academician Ioan-Aurel Pop, noted for his contributions to Romanian historiography with a particular focus on medieval Transylvania. The author highlights that Ioan-Aurel Pop successfully transcended the parallel Hungarian, German, and Romanian historiographies, integrating Transylvania’s history into a Romanian national context. His major work, “The History of Transylvania,” coordinated at the Transylvanian Studies Center in Cluj-Napoca, served as a response to the Hungarian edition on the same subject. Ioan-Aurel Pop is acknowledged for his objectivity and scientific rigor, consistently relying on authentic documents, which have added value to Romanian history. His public reactions, including those to recent events, further confirm his essential role as a civic benchmark in national and international debates.